S-a dus și Sava,
Pe 31
ianuarie 2020 a murit într-un spital din Oradea, colegul nostru de clasă și
viață, Albu Sava, având la căpătâi pe fiica sa Alexandra. Cel mai mare ca fizic
dintre noi, cel mai curajos și tare la lupte și pescuit. Nu vorbesc de
celelalte talente, cum ar fi gătitul, o meserie furată de la mama sa care făcea
niște mâncăruri de îți lăsa gura apă, îți trăsneau dinții în gură și ți se
topeau buzele la jumerile de porc iarna la tăiatul și gătitul porcilor în
ajunul Crăciunului. Tata lui Sava era și el descurcăreț și diplomat în
relațiile cu românii din conducerea exploatării miniere. Fiind sârbi și cu
neamuri în Iugoslavia lui Tito aveau dreptul la pașaport și viză de mic trafic,
fapt care îl punea în relații bune cu inginerii și maiștrii de la suprafață și
pentru că lucra ca vagonetar și semnalist la gura puțului era în relații bune
și cu echipele de electromecanici care voiau să iasă din adâncimile minei
înainte de orele de terminare a șutului; vezi tu să fie printre primii la baie,
la cantină, și apoi la restaurant unde inevitabil se întalnea toată mina după
șut. Această relație a dus la construcția tancului lui Sava și a fratelui său
mai mic cu care făceau mare vâlvă iarna pe părțiile dintre blocurile
Ciudanoviței.
De la Sava am avut și primul meu aparat de fotografiat PIONER care folosea film de 65 mm neperforat, faptă care te scutea să cumperi aparat de mărit la copiatul negativului pe hârtie, ci aplicai filmul direct pe hârtie preset între două sticle de geam și aprindeai becul din camară pentru că acolo era cel mai întuneric și numărai unu, doi, trei și scoteai hârtia la lumina unui bec roșu. Aveam un bec obișnuit îmbrăcat în celofan roșu și o lăsam să alunece ușor în tava cu revelator unde o legănam cu un cârlig de rufe până apărea imaginea și atunci când credeam că e destul de clară și contrast bun o treceam în tava cu apă unde o spălam de revelator și din nou o lăsam să alunece în fixator pentru un minut din care în apa finală și cu lumina aprinsă o admiram spălând-o bine, punând-o la uscat întinsă pe sârmă precum rufele.
De la Sava am avut și primul meu aparat de fotografiat PIONER care folosea film de 65 mm neperforat, faptă care te scutea să cumperi aparat de mărit la copiatul negativului pe hârtie, ci aplicai filmul direct pe hârtie preset între două sticle de geam și aprindeai becul din camară pentru că acolo era cel mai întuneric și numărai unu, doi, trei și scoteai hârtia la lumina unui bec roșu. Aveam un bec obișnuit îmbrăcat în celofan roșu și o lăsam să alunece ușor în tava cu revelator unde o legănam cu un cârlig de rufe până apărea imaginea și atunci când credeam că e destul de clară și contrast bun o treceam în tava cu apă unde o spălam de revelator și din nou o lăsam să alunece în fixator pentru un minut din care în apa finală și cu lumina aprinsă o admiram spălând-o bine, punând-o la uscat întinsă pe sârmă precum rufele.
Era o onoare
să fii acceptat în gașca fraților Albu și să ai loc pe frumoasa și lunga sanie
numită Tank pe care încăpeau zece persoane și să câștigi toate întrecerile pe
pârtie. Desigur că fiind grea, prindea viteză mare la vale și era de neînvins,
cu toate că au mai încercat și alții să vină cu sănii noi special construite,
însă erau doar pentru maximum două persoane. Echipa de mecanici au construit o
sanie performantă ca recunoștință pentru serviciile tatălui său. Nea Albu era
un om de statură mijlocie și grăsuț, iar când dormea în pat cu soția nu se
vedea după ea. Odată a venit un vecin la ei și a întrebat de el. Eu eram cu
Sava și Jarco, ne jucam în camera pe jos cu niște jucării proaspăt aduse din
Belgrad. ”Unde-i Albu, doamna?” ”Nu-i acasă, da, care-i problema?” ”Să vină
mâine la schimbul 2” ”Bine!” Apare capul de după doamna și am început toți să
râdem. Că era așa de mic că se putea ascunde după mama lui Sava.
Eram buni la
fotbal, la bătăi și furat de struguri, însă ultimii în clasă, și era și normal
pentru că nu mai era timp de carte dacă eram pe dealuri toatș ziua. Noroc nu
domnul Sperlea, directorul că după o bătută bună ne trecea clasa. Am cutreierat
vara toate văile și dealurile de la Ciudanovița la Reșița, Anina, Oravița, Gârliște
și Ticvani pentru a ne scălda în Caraș și a prinde pește cu Nea Iepure și Nea
Chișe cu Molotovul. Toate aceste năzbâtii au făcut din noi oameni mari și cu
familii frumoase. El m-a introdus la scriitorul și cineastul Vasile Bogdan de
la TVR Timișoara, legând emisiuni, texte și amintiri frumoase despre plaiul
bănățean și cel australian unde locuiesc azi. Ne-am iubit locul natal până la
sfârșit și această iubire pentru copilărie și cei dragi a fost și liantul
fericirii familiei noastre. Acum că a plecat și el, am rămas cu toți mai săraci
în povestea identității noastre, în legalizarea ei. Ciudanovița este cel mai
frumos loc de pe pământ!
Ultima mea
convorbire cu Sava am avut-o pe 25 ianuarie pe Skype, când mi-a dat nota BENE,
Okeiul American pentru eseul “Jucăria 2”
Dormi în
pace, fratele meu Albu!
Love You!
Ben Todica
COMENTARII:
Ne pare rau, frumoase aminiri, prietenii nostri isi continua in ceruri tabieturile de aici.
Intr-o zi ne vom reintalni cu ei. Va fi mai usoara noua emigrare pentru noi, stiind ca acolo gasim masa pusa de ei .
...Dumnezeu să-l ierte și să-i odihnească sufletul, la loc de-naltă Lumină, lui SAVA ALBU ! - ...și, apoi, să-l instaureze, definitiv, în Prima Sa Ceată de Îngeri !!!
...Nu, din păcate, nu l-am cunoscut...!
Atât de repede și încărcată de fleacuri/nimicuri ”urgente” trece viața asta, încât nu ne rămâne vreme nici măcar să ne cunoaștem/recunoaștem FRAȚII ÎNTRU DUH !
CUMPLIT !!!
Dumnezeu să-l ierte! AB
Indiferent
cine a fost cetățeanu Albu Sava, Dumnezeu să-L aibă-n paza lui, mai ales, că un
Albu Ambrozie advocat, în Cluj, a luat-o-n căsătorie pe frumoasa Leontina,
nevasta lui Petru Ferghete, după ce fratele lui Viorel, tata lui mătuşa Elvira,
a murit, în 1915, a murit pe front şi cu el s-a măritat Leontina având-o pe
mătuşa Zica măritată cu Fătu Dumitru "Mitru" locuind în Cluj pe
atrada piața13 iunie nr.8, pe aproape de podul Garibaldi (aş scrie mai multe, dar
n-am multă imaginație).
Dumnezeu
să-l ierte pe Albu Sava şi noi s-avem parte de bine fără limite! PR-F
Esti un OM deosebit! Felicitari pentru ca nu treci cu vederea peste fosti prieteni, camarazi, semeni in general. Mai mult, scrii cu sufletul, comemorandu-i!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cu prietenie,
LB
IUBIRE PE VERTICALĂ, ÎN NOUA ORDINE MONDIALĂ: PACE-LITURGHHIE, ÎN SPICE
Tu eşti grozav, că nu-ți uiți prietenii ca om brav,
prin ei ținând legătura de bucovă cu România
şi de a Domnului Dumnezeu bucovă
şi slavă de slovă
cu țara,
cu rădăcina bunătății noastre laudă de zestre, cu zări spectaculoase albastre însorite
care mă cuceresc omeneac prin firesc omenesc şi dumnezăiesc românesc,
dar ce vorbesc?
-înfrățit cu iarba limbii române-
pace şi pâine,
în noua ordine mondială-
iubire pe verticală:
liturghie de pace, în spice.
PR-F
”Dumnezeu să-l odihnească în pace și liniște”
Căci la sânul lui Dumnezeu avem adevărata pace și liniște!
Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu