Vasilica Grigoraș – NU, CUMINȚENIEI PROVIZORII!

 

Vasilica Grigoraș – NU, CUMINȚENIEI PROVIZORII!

 

 

~*~

 

Cu știință sau fără

dăm drumul cuvintelor

în voia sorții

de multe ori le înșirăm

pe o sârmă de rufe

se usucă în bătaia vântului

zbătându-se în jăraticul mocnit

din întinsul caldarâm

pe care defilăm ostentativ.

 

Devin slăbănoage

se schimonosesc în fel și chip

și nici nu observă când

li se încâlcesc ițele

lovindu-se unele de altele

și chiar rănindu-se între ele.

 

Aflate în Turnul Babel

pentru a se vindeca

trebuie să învețe cazna

de a glăsui cu și despre iubire

și să nu poarte cumințenia

doar ca pe ceva provizoriu.

 

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-nu-cuminteniei-provizorii/

  

 

Vasilica Grigoraș – OCHII

 

În colțul ochiului meu ceva a fâlfâit

și-atunci m-am întors.

 

 

Era geana uriașă a ochiului tău

în ridicare ea a lăsat vederii mele

imensitatea unei mări turcoaz

în care-ți vedeam adâncul sufletului.

Pleoapele m-au atins

scoțând un țipăt asemănător

celui al singurătății unui pescăruș.

El fugitivo a îmbrățișat irișii mei

apoi a dat buzna afară.

 

 

Am înțeles cu greu

că această intruziune spontană

era agerimea unei priviri

pe calea regăsirii.

 

 

Ochii nu se pot apropia

până la contopire

însă în limpezimea și intensitatea privirii

are loc evoluția palpitantă

a imaginii inimii

încrustată cu subtile emoții.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-ochii/

 

  

Vasilica Grigoraș – PLOAIA

 

la semnalul fulgerului

se aud bătăile de toacă

din bolta cerească

apoi se deschide și stropește

peste capetele noastre

cu aghiasmă mare

 

ploaia vorbește liric

cu slove rotunde

prin șarmul cărora

învie natura statică

pictată de pana harului divin

 

ploaia râde în hohote

de cleștar nuanțate

de inima anotimpurilor

 

valurile ploii înterpretează

melodii ancestrale

în tonuri acute și grave

și dansează în pas de step

 

ploaia udă dar nu murdărește

fiecare strop este un fior

suplimentar de romantism

 

prin îmbrățișarea picăturilor

ploaia vindecă și înseninează

povara dorințelor sterile

 

ploaia toarce în același caier

nourarea și curcubeul

îngândurarea și bucuria

 

ploaia deghizată în lacrimi

hrănește iubirea reavănă

a mădularelor firii

 

Dacă ploaia este sumbră

nu-și cere scuze

iartă totul printr-un

zâmbet în colțul zării

dar pentru a ne bucura

de înfățișarea-i temperată

este musai ca noi,

oamenii să nu supărăm Cerul

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-ploaia/

  

 

Vasilica Grigoraș – PACE PE EVEREST

 

Atunci când mă surprind

hălăduind prin locurile înalte

ale Everestului inimii

aștept la o ocazie

de cochetării îndrăznețe.

 

Cu pas buiestru

aștern lințoliu liniștii

fac din mână unor voci sidefii

care mijesc în poienele îmbrăcate

în veșmânt purpuriu

fluturat ritmic

de vântul tomnatic.

 

Invit coarda răbdării

să deschidă abecedarul

frunzelor vibrante îmbibate

de foamea de a scormoni

în crochiurile anotimpului

cu pasaje de poveste

căptușite cu visuri admirabile.

 

Imaginația-mi zburdă

cu osârdia rugii vii

cronometru înregistează

pacea omului lăuntric

al cărui bob de humă

a devenit spic cu rod bogat.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-pace-pe-everest/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – FĂRĂ DE VINĂ

 

Gândul tău

și gândul meu

zămislesc o clepsidră

ce nu lasă nisipul

nici în urmă

nici înainte.

 

Îl ține așa

la mijloc

ca să nu cadă vina

pentru năzdrăvăniile noastre

nici pe trecut,

nici pe viitor

și ca să-nțelegem

mai bine

că acum e momentul

în care putem

să facem

multe altele.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-fara-de-vina/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – PRIMENIRE DE TOAMNĂ

 

Pătrund tainic în miezul dulce

al toamnei rodnice și observ

cum pe cerul meu se-aprind stele.

 

Le număr cu discreția cuvenită

în ritmul legănării frunzelor

pe-aripile zefirului drăgăstos.

 

Dansez dezinvolt pe ramurile

pline de sevă ale arborelui vieții

și-ascult romanțe de toamnă.

 

Stăpânită de-o pace senină

simt că întregul univers

își află echilibrul

în palma inimii mele.

 

Dimineața devreme primesc

răsăritul de soare ca pe un dar

ascult susurul izvorului cuvântului

împletit în tremurul suav al poemelor.

 

Îmi purific aura c-o rugă

și mă primenesc cu bucuria curată

a talantului hărăzit.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-primenire-de-toamna/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – ÎNȚELEGERE MISTERIOASĂ

 

Felinarele străluceau

în amurgul toamnei timpurii,

o pălă caldă de vânt

legăna încolo şi încoace

frunze aurii de castan.

 

Albastrul serii accentua

culoarea irişilor,

ora contopirii privirilor,

avalanşă de gânduri

purtate de aripile zefirului.

 

Spre revărsatul zorilor

bine ancorată în fiinţa mea

fac loc poeziei

în stare latentă

care-mi dezvăluie că

forţa şi armonia vieţii

stau doar în

înţelegerea misterioasă

a iubirii.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-intelegere-misterioasa/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – Oo, TOAMNĂ!!!

 

Oo, toamnă pribeagă

de prea multe doruri beteagă

zbori în murmur de rouă

ce-l împărțim pe din două

în valuri de șoapte

până în miez de noapte.

 

Oo, toamnă zurlie

ningi cu fulgi de melancolie

peste clipele prelinse

de neastâmpărate vise

pline de ispite dospite

în aste vremuri risipite.

 

Oo, toamnă nătângă

noian de timp să-ți tot ningă

în a palmei fântână

cu semințe de lumină

iar în cernitul amurg

să mă înalți spre Demiurg.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-oo-toamna/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – PUZDERIE DE STELE

 

Cu exces de zel

rădăcina anilor mei

a înfiat rugina toamnei

încăpățânate și iscoditoare

care mă întreabă

pe un ton fistichiu

unde îmi este copacul vorbăreț

îmbrăcat cu mantie

de frunze verzi și corole înfiorate

cu care mă mândream

zâmbind senină.

 

I-am răspuns

că dragostea nu moare

în absența verdelui

și nici nu-i sursă

de delir ori suferință.

 

Lumina arămie

mă poartă prin labirintul

de aventuri și mister

iar rumoarea gândurilor răsfățate

de vraja poveștii curcubeului

sfarmă carapacea eului

aprinzându-mi cerul

cu puzderie de stele.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-puzderie-de-stele/

 

 

 

Vasilica Grigoraș – AURUL NISIPOS AL TOAMNEI

 

Deschid brațele

strâng la piept

zilele de culoarea frunzelor

certe campioane

în maratonul anotimpului.

 

În ciuda vântului aprins

țin mereu trează

facultatea de a iubi

aurul nisipului tomnatic

și dulceața cuvintelor.

 

Prin toți porii simt

că aparțin toamnei încă verzi

întinsă între pământ și cer

sorb înserarea

cu cerul său azuriu

plin ochi de promisiuni.

 

Înaintez pe plaja nisipoasă

mă îmbăiez în valurile vieții

cu voioșie îmi primenesc

hainele nepotrivite ale privirii

admir pescărușii în zbor

și mă păstrez vertical.

 

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2021/10/05/vasilica-grigoras-aurul-nisipos-al-toamnei/

 

~*~

VASILICA GRIGORAS