Manualele de istorie şi istoricii noştri
răspund simplu: al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, când
Hitler a invadat Polonia. Simplu şi clar. Ştim când a început, ştim cine este
vinovat. Treaba e clară, nu mai avem nevoie de lămuriri suplimentare. Şi dacă e
altfel?
Ce făcea Uniunea Sovietică în septembrie 1939?
Păi ce să facă, invada Polonia pe 17 septembrie
şi apoi trupele sovietice defilau cot la cot cu trupele naziste la
Brest-Litovsk. Şi totuşi Uniunea Sovietică nu are nici o responsabilitate cu
privire la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial! Voi recurge la
raţionamentul lui Viktor Suvorov din volumul “Spărgătorul de gheaţă” pentru a
vedea care a fost rolul Uniunii Sovietice în acei ani.
Care este data intrării Uniunii Sovietice în
cel de-al Doilea Război Mondial? Toată lumea este de acord asupra datei: 22
iunie 1941, când Uniunea Sovietică a fost invadată de Germania nazistă şi
aliaţii ei (printre care se număra şi România). Avem de-a face cu o incoerenţă:
al Doilea Război Mondial începe pe 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei de
către Germania nazistă, Uniunea Sovietică se alătură invadării Poloniei pe 17
septembrie 1939 şi totuşi… Uniunea Sovietică participă la război abia din 22
iunie 1941! Soldaţii germani şi polonezi morţi în septembrie 1939 au participat
la al Doilea Război Mondial, dar soldaţii sovietici morţi în Polonia în
septembrie 1939 nu au participat la al Doilea Război Mondial…
Cât de neutră a fost Uniunea Sovietică
În istoriografia rusă (şi nu numai!) în
perioada dintre 1 septembrie 1939 şi 22 iunie 1941 Uniunea Sovietică este
considerată… neutră! Aproape doi ani de neutralitate în care al Doilea Război
Mondial bântuia prin toată lumea, iar Uniunea Sovietică era NEUTRĂ! A fost atât
de neutră în aceşti doi ani Uniunea Sovietică încât a reuşit să cucerească 23
de milioane de oameni, invadând câteva ţări cu adevărat neutre. Dar să vedem în
ce a constat neutralitatea Uniunii Sovietice de la 1 septembrie 1939 până la 22
iunie 1941.
Pe 30 noiembrie 1939 neutra Uniune Sovietică
(neparticipantă în acel moment la cel de-al Doilea Război Mondial!) a declanşat
invadarea Finlandei. A urmat un război crâncen care a
durat până pe 13 martie 1940, război încheiat
cu un tratat de pace valabil şi în ziua de azi. În timpul luptelor din
Finlanda, neutra Uniune Sovietică a înregistrat 126.000 de soldaţi morţi şi
dispăruţi plus 188.000 de răniţi.
Tot ca un act de neutralitate, în toamna anului
1939 Uniunea Sovietică a transmis ţărilor baltice ultimatumuri prin care a
impus instalarea de baze militare sovietice. Continuând această originală
politică de neutralitate, Uniunea Sovietică a anexat ţările baltice în iunie
1940. Tot în iunie 1940, Uniunea Sovietică a transmis României un ultimatum
prin care a cerut Basarabia şi Bucovina. România a cedat, dar dacă nu ar fi
făcut-o cu siguranţă am fi avut de-a face cu un alt exemplu de neutralitate
manifestat sub forma unui război.
Uniunea Sovietică îşi motivează “neutralitatea”
spunând că nu au existat declaraţii de război în conflictele enumerate mai sus.
După această logică şi Germania nazistă a fost la fel de neutră. Când a invadat
Danemarca şi Norvegia pe 9 aprilie 1940 Hitler nu a declarat război acestor
ţări, ci a spus că a venit să le apere neutralitatea.
Practic, acţiunile Uniunii Sovietice sunt
identice cu ale Germaniei naziste în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie
1941. Şi totuşi Uniunea Sovietică a fost neutră, iar Germania nazistă a
declanşat cel de-al Doilea Război Mondial.
***
Pe 22 septembrie 1939 la Brest-Litovsk trupele
Germaniei naziste mărşăluiau alături de cele ale Uniunii Sovietice în cea mai
ciudată paradă din întreaga istorie. Soldaţii a două ideologii autodeclarate ca
inamice îşi dădeau mâna şi făceau schimb de ţigări după ce sfâşiaseră Polonia.
Părintele trupelor de tancuri naziste, generalul Heinz Guderian se saluta şi
primea această ciudată paradă alături de unul dintre cei mai valoroşi
comandanţi de blindate ai sovieticilor, generalul Semion Moiseevici Krivoşein. Sovieticii
salutau steagul cu svastică, iar arcul de triumf al paradei reunea secera şi
ciocanul cu svastica. Hitler şi Stalin îşi dădeau mâna zîmbind peste cadavrul
Poloniei. O paradă aproape necunoscută în istorie, ale cărei imagini au ieşit
cu greu din arhive – şi este vorba de imagini provenind exclusiv din arhivele
germane. Probabil că sovieticii nu au făcut fotografii la Brest-Litovsk pe 22
septembrie 1939 – sau dacă au făcut, atunci fotograful a murit prin cine ştie
ce lagăr iar imaginile au fost distruse.
Toată această poveste a venit ca o concluzie
logică a pactului încheiat între Hitler şi Stalin prin miniştrii lor de
externe, Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov, semnat la Moscova pe 23
august 1939. Cei doi dictatori şi-au împărţit atunci Europa, Polonia a fost
sfâşiată în două, iar Basarabia românească a fost dată cadou sovieticilor. După
ce Germania a atacat Polonia pe 1 septembrie 1939, generalul Heinz Guderian a
ajuns pe 17 septembrie la Brest Litovsk, dincolo de linia de demarcaţie de pe
râul Bug. Guderian a aşteptat aici sosirea sovieticilor, care au ajuns la Brest
pe 22 septembrie sub comanda generalului Semion Moiseevici Krivoşein. Cei doi
generali au căzut de acord pentru desfăşurarea unei parade comune în oraşul
Brest, care a început la orele 16:00. Krivoşein a exprimat în timpul
discuţiilor speranţa că Germania nazistă şi Uniunea Sovietică vor reuşi să
înfrângă inamicul comun – respectiv imperialista Mare Britanie. Un eveniment
istoric ocultat care exprimă un adevăr geopolitic: când Rusia şi Germania îşi
dau mâna, ţările din Europa de est dispar, iar Marea Britanie este izolată şi
pusă în pericol. Generalul polonez Plisowski, comandantul trupelor care au
apărat Brestul, a fost luat prizonier de sovietici şi mai apoi executat în masacrul
de la Katyn.
Arcul de triumf purtand svastica alaturi de
secera si ciocan cu inscriptia “Triasca Armata Rosie, eliberatoarea clasei
muncitoare din Belarus si Ucraina de vest”.
Sovieticii saluta steagul cu svastica.
Generalul nazist Heinz Guderian si brigadierul
sovietic Semion Moiseevici Krivoshein.
Guderian si Krivoshein primesc impreuna parada
comuna sovieto-nazista.
Trupele germane defileaza.
Sovieticii si nazistii asista la parada.
Defilarea nazistilor.
Trec tancurile sovietice.
Tancuri sovietice trec pe langa motociclistii
nazisti.
Camion cu sovietici.
Sovieticii se saluta cu nazistii.
Cei mai buni prieteni: sovieticii si nazistii.
Tanchisti sovietici si infanteristi nazisti.
Nazistii nu sunt deranjati de portretul lui
Stalin.
Doua coifuri alaturate: steaua in cinci colturi
si vulturul nazist.
Comanda sovietica.
Nazistii si sovieticiiisi dau mana.
Prietenie fara de seaman…
Si mai multa prietenie…
***
Pe 23 august 1939 Stalin superviza cu un zâmbet
enigmatic semnarea pactului Ribbentrop-Molotov care împărţea Europa de est
între Rusia sovietică şi Germania nazistă. Semnarea pactului venea după discuţii
îndelungate, iar Stalin aştepta un răspuns din Orientul îndepărtat. Stalin
aştepta rezultatul bătăliei de la Halhin Gol, o bătălie din războiul nedeclarat
între Uniunea Sovietică şi Japonia la care au participat peste 100.000 de
soldaţi.
Un Blitzkrieg necunoscut
Pe 20 august 1939 generalul Gheorghi Jukov
(viitor mareşal) declanşa ofensiva împotriva trupelor japoneze de la Halhin
Gol. Sovieticii au aruncat în luptă 57.000 de infanterişti, 500 de tancuri şi
250 de avioane. Japonezii aveau 38.000 de infanterişti, 135 de tancuri şi 250
de avioane. Superioritatea blindatelor sovietice avea să asigure victoria.
Tancurile lui Jukov au realizat o dublă învăluire şi au reuşit să încercuiască
complet forţele japoneze – manevra clasică a blitzkrieg-ului nazist. Armata
japoneză a refuzat să se predea şi a fost practic decimată.
Pe 23 august înfrângerea japonezilor era clar
conturată după trei zile de lupte. Aceasta era vestea pe care o aştepta Stalin
la Moscova în timp ce trăgea de timp în discuţiile cu naziştii.
Când a aflat că japonezii au fost zdrobiţi,
Stalin şi-a dat acordul pentru semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Acum
trebuia doar să aştepte desfăşurarea războiului dintre Germania, Anglia şi
Franţa. Pentru Stalin lucrurile erau clare: nu el avea să fie cel care urma să
lupte pe două fronturi, ci Hitler. După înfrângerea de la Halhin Gol japonezii
nu au mai îndrăznit să atace Uniunea Sovietică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu