Un cui în sfânt şi-n crucea lui Iisus

Un cui în sfânt şi-n crucea lui Iisus

Un cui trimite spre Departe

Pe Cel în care e izbit,

Cu-n trup de om e răstignit,

Rugina sângelui li-i moarte!

De ar simţi ce e durerea

Când trece, fără vrerea lui,

Prin braţ de sfânt nu de statui

I-ar aştepta ce-I Învierea!

Au prins un om, l-au pus pe cruce

Şi într-un chin ce I-e mortal

Iar el e vinovat că-i val

Din marea răului ce curge!

Cu el mai sunt şi trei piroane,

Triadă, nu Treimea viu

Care pe Om îl ţin pustiu

Pe El, Lumină în obloane!

Şi ca opinca prinsă-n şanţuri

De un noroi mereu nedemn,

Când alţi fraţi liberi sunt în lemn,

El e în lanţ şi-n rol de lanţuri!

Îl strâmbă-n sinea lui atomul...

Şi-i numai cui, un biet metal,

În marea răului un val,

Dar ar fi drept de-ar fi ca omul.

Ar încerca, ar vrea Sublimul

Cum oameni prea puţini văzu,

De ar fi om, de-ar fi ca tu,

Ispita lui ar fi Divinul!

Sunt la restrişti... Omu-i degeaba

Iar el, cu sânge şi rugini

Va fi zvârlit la alţi străini

Când Antichrist va da comanda.

În vitregii stă-n contemplare

La voluptatea morţii lor,

Nimic nu le e ajutor,

N-au vreo salvare-n nici o zare.

Poate cum n-a mai fost ‘nainte

Din adâncimile de cer

Aşteaptă lângă Cel stingher

Genunile magiei sfinte.

Divinul va rosti tăcerea...

Când timpul morţii va sosi

El, cuiul, va spera, va fi

Cel ce-I aşteaptă Învierea!

                                                                   Daniel Mihu

                                                                   20.04.2016

God Just Hears