Corespondenta intre unchi si nepot

C O R E S P O N D E N T A

Dragă unchiule,

M-am tot gândit cum să scriu acest mail, însă am zis că cel mai important ar fi să îl scriu cu sinceritate.

În ultimul timp mă gândesc la alegerile făcute şi la cât sunt de fericit acum că ştiu că le-am făcut, dar în acelaşi timp mă gândesc dacă drumul ales este drumul corect, pentru că am puternica senzaţie că inima ar fi vrut altceva. Fiind proaspăt inginer în România şi, să zicem la început de drum în carieră, multă lume îmi zice că sunt pe drumul cel bun; dar acum că mă privesc astfel, nu ştiu cât de potrivită este această viaţă pentru mine.

Vă scriu aceste rânduri pentru că aţi avut curajul să începeţi un nou capitol sau poate chiar o nouă viaţă la 15000 de km distanţă de locul natal. Numai gândindu-mă la această aventură parcă simt un fior de libertate. Vă respect enorm pentru curajul acesta şi nu pot să vă privesc decât cu admiraţie. Dar ceea ce îmi stârneşte cu adevărat admiraţia este faptul că v-aţi urmărit pasiunea şi visul indiferent de loc sau situaţie!

Dintotdeauna am avut o atracţie spre arta de orice fel şi literatură, dar pentru a satisface oarecum dorinţa părinţilor am îmbrăţişat latura tehnică, asta probabil şi din dorinţa lor de a-mi găsi ceva de lucru mai uşor. Acum că am finalizat acest capitol şi sunt oarecum pe cont propriu, încerc să privesc mult mai clar spre viitor. Într-adevăr o provocare!

Lucrurile se mişcă extrem de încet în ţară, poate şi din cauza nivelului de civilizaţie al oamenilor de aici şi având 25 de ani, mă gândesc dacă nu cumva este puţin cam târziu pentru altceva, cel puţin aici în ţară! 
    

Mă gândesc să-mi adun curajul şi să încerc să fac un pas asemănător cu cel făcut de dumneavoastră acum 35 de ani. Pare extrem de dificil şi mă gândesc, că singura persoana în măsură ce poate să mă sfătuiască cu privire la vise de urmat şi drumuri ale pasiunii sunteţi dumneavoastră!

Cu mult respect şi admiraţie,
 Onofrei George-Bogdan

Dragă nepoate,

Mulţumesc pentru destăinuire! Aici ai ales drumul cel bun.

Ştiu simţământul culegerii rodului deciziilor şi pentru că ai demonstrat că eşti capabil să le faci îţi recomand să o ţii tot aşa înainte.

Acum că ai o calificare e mai uşor să te aventurezi în alte câmpuri, de exemplu în domeniul artei, unde toţi suntem săraci, suferinzi dar plini de speranţă căci sistemul e de aşa natură să facă milionari doar ca să atragă mulţimea să cumpere lozuri în continuare.

La vârsta ta şi fără obligaţii, acum e momentul să te aventurezi şi să-ţi asculţi inima.

Atunci când porneşti pe un astfel de drum va trebui să înţelegi că eşti singur, vei prinde aripi şi-ţi vor creşte urechile mari şi cu asta pericolul de a-ţi fi tunse.

Care e alegerea corectă pentru tine nu-ţi poate spune nimeni pentru că ea se găseşte doar în inima ta.

Vrei să fii fericit? Stai acasă, în raiul copilăriei tale, îţi găseşti o fată pe măsură şi vă creşteţi copiii cu miere şi lapte de la stâna din pădure. Asculţi ciripitul păsărelelor, bătaia vântului, lătratul dulăilor şi râsetele copiilor şi nu mai puţin, glasul soţiei iubite. SAU,

Pleci în lumea mare, unde suferinţa îţi va însuti mărimea emoţiilor şi a standardului vieţii şi vei călători la infinit pentru găsirea fericirii care, de astă dată precum fata morgana va fi tot mai aproape, însă de neatins. 

Aceste două opţiuni îţi sunt valabile, prima să mori fericit la adânci bătrâneţi, înconjurat de copii şi nepoţi, a doua, să mori, trăind intens experienţa civilizaţiei şi a progresului ei.

Şi mai e una. Călugăria.  Am lasat-o la urmă: Să călătoreşti pe jos în jurul lumii până la sfârşitul vieţii. Să trăieşti muncind cu ziua pentru bucate şi încălţăminte (pentru că ai multe de rupt), apoi la bătrâneţe să te retragi la o mănăstire în munţi,  unde să depeni experienţa semenilor tăi.

Pentru toate acestea îţi trebuie curaj. Curajul e lângă tine. Nu l-ai văzut până acum pentru că nu te-ai gândit la el. Chiar Iisus îţi spune prin exemplul său de pe cruce. Ce este viaţa dacă nu loveşti nici o ţintă? Pentru ce-ai venit în lumea asta?… Să mori ca varza în grădină…, neculeasă?

Viaţa nu se merită trăită dacă nu bagi niciun gol în poartă! Experienţa vieţii o ai doar odată…, nu ţi se dă a doua şansă.Trebuie să cunoşti cât se poate de mult cadoul Domnului! De aceea ţi l-a dat. Să te bucuri de el cu folos, să înveţi şi să-l apreciezi. De fapt Dumnezeu te invită să-l cunoşti.

Scopul vieţii nu e să adunăm sau să trăim poveştile sau planurile altora, ci să descoperim adevărul la prima mână, chiar cu riscul de a ne da viaţa pentru el. Iisus te invită să te urci lângă el pe cruce ca să câştigi. Asta am făcut eu când am trecut graniţa pe jos în Iugoslavia, am acceptat glonţul grănicerului şi Dumnezeu mi-a îngăduit să văd.

Eu am plecat la 26 de ani de acasă, deci nu e târziu la 25 de ani ai tăi, însă să ştii că vei lăsa doi părinţi înlăcrimaţi şi cu cicatrice în suflet pentru restul zilelor lor. Îţi vei umple sufletul de dor. Vei acumula multe pentru literatură sau alte forme de exprimare artistică, însă dacă banul te conduce pe aceste căi, atunci această alegere e ca un loz în plic. 

În artă doar unu la mie fac bani şi asta ca momeală pentru milioanele de suflete care speră să se realizeze aşa. La mine e diferit pentru că eu fac artă din curiozitate…, pentru a-l înţelege pe Dumnezeu şi o fac de copil, de la cinci sau şase ani când am început să desenez. La mine dorinţa de a face artă e independentă de forţele din industria artelor şi asta pentru că nu am fost interesat în motivaţiile lor. Eu, bucuros sau fără vreun moft, muncesc în orice meserie ca să-mi câştig existenţa. De mic am găsit că aşa e normal, iar arta e ca şi cum aş respira, ceva ce face omul în timpul liber.

Încearcă să faci de toate fără frică şi nu te ataşa de nimic pentru că viaţa e plină de astfel de capcane. Dialogul tău cu Dumnezeu, cu viaţa trebuie să fie doar al tău şi astfel îţi vei asigura împlinirea. 

Când va sosi momentul vei fi fericit!

Cu multă dragoste şi sinceritate,

Ben Todică

Jurnal desecretizat: Eccetera, eccetera...

CIUBĂNCUȚA,CJ.,10.04.2017

Tu tot ce scrii sunt: "ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB PENTRU FIUL SĂU TEDOSIE" CĂ NIMENI NU-I MAI ÎNVĂȚAT, CA STAN-PĂȚITUL al nostru şi tu ştii pasul mic pentru un lucru mare, un sfat pentru un mai bine, petru un echo-sănătos social-uman, pentru o calitate a vieții în contextul unui drept de a fi "laudator temporis acti", pentru'că tu ai experență necesară în toate (dar nepotul tău, e pregătit să facă pasul acesta temerar luând o piatră-n gură?) Tu eşti ceea ce trbuie, eşti ceea ce e iubire pentru celalalt şi reuşita ta nu-i comparabilă, valoarea ta, cea de om între oameni se măsoară în karate, ca aurul (mă întreb: cât te va înțelege nepotul din palmaresul bogat a vorbelor tale care vădesc multul soare uman şi prin ce ai trecut cu of şi dor, cu dragoste, răbdare, ca cea a lui Hristos pe cruce (o să priceapă nepotul tău, că nimic nu se poate fără suferință şi fără efort, osteneală, dăruire eccetera, eccetera... (tu te-ai împlinit în departele care nu-i între coarnele boilor prinşi de țărani harnici la plug, ci la13mii kilometri peste mări şi țări). Nepotul aiesta al tău nu se bucură de ziua de azi ca să nu lase ce poate face azi pe mâine? Nu se bucură sfințâdu-se în banca lui şi în timpul zilei de azi, ca om potrivit, cu Dumnezeu potrivit? Pentru a face un pas trebuie multă socoteală mai ales, că trebuieşte timp, ca să câştige ştiința ta şi să ştie rostul lucrului bine făcut, dar dintre tinnerii de azi, care mai are conştiința ta, o conştiință care să  fie, ca ziua care se cunoaşte de dimineață? Fericirea e ceva şi mă face să cred, c-ar fi ca o minge, care atunci când ți mai dragă lumea se rostogoleşte (ştie de aşa ceva nepotul tău?); Fericirea nu-i oare pentru unii: pasărea din mână dată pe cea din gard? Apropo: nu toți au norocul tău sau cea a prozatorului român Panait Istrate, care l-a avut ca aproape pe Romaine Rolland, încă de când avea românul doar 18ani (având el noroc, are de fapt neamul românesc de un prozator excelent). Între mai bune şi între mai rele: oamenii nu-s ca frunzele-n vânt, nişte destine, ca țaranii lui Dinu Săraru ? țărani care nu s-au potromocit, distrus, pentru'că-n firea lor a fost tăria de caracter, încăpățânarea sănătoasă în bine. Nepotul tău e pregătit pentru viață şi pentru lucru bine făcut? (Nici la comunişti nu se admitea jumătăți de măsură, omul trebuind să fie fără nici un dubiu măsura lucrurilor. El ştie, că lucru nu-l laşi, nu-l amâi, laşi, de azi pe mâine, că nu există nehotarâre: dacă şi poate; c-o fi, c-o păți, ci există fruntea sus şi fermitate în decizii şi claritate, chiar larghețe, o deschidere şi o înțelegere-ziua de azi fiind a ta pe când cea de mâine e posibil să nu fie, că inima azi are un ritm, bate cu zor, dar mâine s-ar putea să nu-şi mai achite tributul în ritmul vieții. Cu tine n-are ce se compara, că om fi noi chip şi asemănare alui Dumnezeu, dar nu suntem facuți pe acelaşi calapod.

Viața e mireasa fiecăruia aparte, e ca o melodie preferată pentru fiecare alta, ca degeaba-şi face planul de-acasă, că-n târg nu iese, ca şi cu pupaza în iarmaroc: scump la tărâță şi ieftin la făină. Nimeni nu poate şti cum se va desfăşura sorta cuiva: cu rost sau fară rost. Rețetele numai doctorii le dau, dar unde intră soarele-n casă nu e nevoie de doctor. Pentru a face un lucru trebuie: hotarâre şi încredere, o profesiune de credință şi voință (nimeni nu s-a nascut învățat, dar cât traieşte tot învață, că moare tot neânvățat asta-i o altă mâncare de peşte. Nu întodeauna drumul pribegiei e un success (şi eşecul tot pentru oameni e făcut şi-n acest sens e o vorbă: aiesta-i riscul meseriei. În tot joc hotărâtor e încrederea-conştiința care nu te lasă să-ți uiți rădăcinile (şi tu-n acest sens, Ben eşti un viu şi adevărat exemplu, eşti un destin eşti un carpato-mioritic, tu zicând fără să te ruşinezi de originea ta: am să mor român, dar un pic mai departe şi pentru asta, dragule Todică eu sunt mândru de tine şi ai mândre sfaturi şi pentru nepotul aiesta Onofrei George-Bogdan: "care-i alegerea corectă nimeni nu ți-0 poate da pentru'că se gaseşte doar în inima ta"). Ia seama domnule inginer la tot ce ți-a scris cu minte şi suflet unchiul tău, că nu vei avea ce regreta mai târziu, că e un pas foarte greu ceea ce tu ai vrea (chiar şi Alexandru Vlahuță se întrba: unde ne sunt visătorii şi reține orice epocă nu ducea lipsă de visători chiar şi cea a lui Vlahuță. Nu mă întereseză ce vei hotărâ, însă vreau sa ştii, că indiferent ce vei hotărâ (şi Ben Todică ți-a indicat trei variante şi una e anume a ta, dar tu vei găsi care anume e a ta şi în ciudă, că nici eu nu pot să-ți zic, aş voi să stii: "Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa şi nu te înspaimânta ! "(Deuteronom31:8). În concluzie: tu ai încredere, nu dispera indiferent care-ți va fi alegerea, nici una nefiind uşoare, că-n țară politicienii ne fac zilele amare, viața de chin, că-s lipsiți de Dumnezeu şi de conştiință națională-la curțile patriei, curți de dragoste şi dor). Domnule inginer fruntea sus şi Doamne ajută!

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

Vrei să fii fericit?

Jurnal desecretizat: Eccetera, eccetera...

11.04.2017,Ciubăncuța,Cj.,

Omul se desprinde, Ben Todică, din nişte vorbe, care-i conturează imaginea de om între oameni pentru oameni: "Vrei să fii fericit? Te întreabă ca pe un rege Onofrei Gerge-Bogdan, te întreabă cum nu mai poate, ca D.R. Popescu într-o vânătoare regală având piticii în grădina de vară (şi tu nepoate a lui Ben Todică, om ajuns deja în toată firea, nu striga: "hop!" înainte de a sări postându-te, ca bivolița, care se prosteşte dând cu piciorul în şuştar tocmai când acesta e plin cu lapte, deşi comoditatea, domnia şi prostia se plăteşte, dar prietenul anevoie se cunoaşte, zice Emil Lazăr-Dejanul parafrazând povestea vorbei de Anton Pann un gânditor de seamă şi muzician pe lângă calitatea de folklorist (tu, Ben Todică, nepotului îi mai spui cald cu mult soare omenesc: "Stai acasă în Raiul copilariei tale, îți găseşti o fată pe masură şi va creşteți copiii [rostul omului în lume n.n.] vă creşteți copiii cu miere şi lapte de la stâna din pădure. Ascultați ciripitul , bătaia vâtului şi latratul dulăilor şi râsetul copiilor şi nu mai puțin glasul soției iubite". Vorbe simple, uzuale, cu multă poezie, cântec ce doineşte de pomină doină dulce-manifest pentru sănătatea firii, horea şi sinfonia ceterii, o simțire social-umană de pâine-acoperământul al Maicii Domnului trasă pace-n mâine, în dreptul de a fi" lauda" de zestre a neamului, un plin de sărbatoresc întru răsărit de soare, de binecuvântare-înțelepciune şi pioşenie de rugăciune, un frumos de pe picior de plai şi gură de Rai-de dulce minune imersă din noi din universul care poate fi dus, vorba ilustrului neurolog şi într-o sacoşă, cum poți duce şi camaşa, şansa de a fi mire, un drept de a fi om între oameni pentru oameni (ilustra meserie şi măiestrie de dascal-apostolul omenirii, care face din bolovani pâini, din vrăjmaşi prieteni, ca atare îți sfătuieşti parinteşte nepotul: pentru a face de toate fără ruşine, că după ruşine nu bei apă: "Încearcă şi fă de toate şi nu te ataşa de nimic pentru'că viața e plină de capcane", zici cu sufletul scos pe tava palmei, scos cu omenia şi ospitalitatea, naturalul şi punctualul  omenesc a românului din toate timpurile: unic şi specific în bunatate, o frumusețe exteriorizată în iubire, noblețe şi tandrețe. Apoi candid şi superb în aparență doar, egoist, însă aparte şi mai Iisus, mai presus de moarte, vorba lui Ioan Alexandru spui: "Dialogul tău cu Dumnezeu să fie doar al tău şi astfel îți vei asigura împlinirea, Când va sosi momentul când vei fi fericit". Frumos, nemaipomenit rostit, că totul va fi la timpul potrivit, la locul potrivit şi pentru omul potrivit, asta fiind şi "Nadejdea PHOENEXULUI ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE, DE BINECUVÂNTARE -un drept de fi unici, distincți, după vrerea şi plăcerea lui DUMNEZEU ALDUITUL, ca oameni între oameni, pentru oameni: pace mondială şi pâine îndestulătoare-EMINESC-ROMÂNIE CU FALNIC VIITOR LA CURȚI DE DRAGOSTE, DOINĂ ŞI DOR.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

Dragule BEN TODICĂ, tu pocneşti din bici, dar dacă-ți vine să fluieri, tu fluieri.

DUMNEZEU FIE CU FERCIREA TA ŞI SĂ TE LUMINE CU ALDUIRE, CU LUMINĂ DIN LUMINĂ !

PAVEL RĂTUNDENU-FERGHETE

P.S.N-AM TERMINAT ÎNCĂ CU ZISA PENTRU NEPOTUL TĂU ONOFREI INGINERUL, C-AŞA-MI PICASE PASENȚA, DAR N-AM APUCAT SĂ REDACTEZ PE TELEFON.

 CU BINE,

"acelaşi"Pavel de la Ciubăncuța-Clujului' România, cum zice scriitorul Radu Cosaşu, că:

"lasă lumea cum e ea,

că şi de noi a rămânea".

~*~

Dragă Benule, frumos și sincer răspunsul tău dat nepotului tău.

Apoi, în aceste vremuri, e cam dificil să te miști de la ceea ce ai, pentru ceea ce nu știi ce vei avea! Vorbele tale mi se par cu adevărat de ale Scripturii, de ale Sfintei Tradiții, Familiei, și a Căsuței părintești; ce pot fi pentru totdeauna pierdute!

   Ce-i drept, azi nu mai sunt vremile rele ca pe vremea când noi am plecat deacasă /fugit /, oricând se poate omul reîntoarce acasă, dar se poate și să-ți reproșeze, ”dar bine unchiule, trebuia să-mi spui despre toate, toate!” Așa că tu Benule, i-ai scris prea corect și sincer.

    Oricum, înțelept este, să aibă tăria și discernâmântul situației în care se află lumea prezentă. Fericirea o ai mult mai sigură în grădina /pădurea / Locul natal și al Limbii tale!

     Dar va fi așa cum va hotărî doar el însuși, și cum Dumnezeu îi va hotărî destinul! E răspunderea lui!

    Cu drag și frăție!

Ionica din CRINGILA

Dragă Ben,

RĂSĂRIT DE SOARE,

DE BINECUVÂNTARE ÎNCHEGATĂ ROMÂNIA MARE

Tu, deşi mai tânăr, ca mine, mai de viață, mai de nobilă viță

doldora de conştiiță socio-cosmică strălucire de Luceafăr,

că viața ți-a oferit, ca unui mai iubit, mai pitrivit şi mai sfințit,

ți-a oferit mai cristic mai multă bogăție, cu mai multă experență şi eleganță

cu mai mult pragmatic în vorbele tale de simetrie şi logic

în ceea ce sunt iubire-osana cânt,

mai cu excelență pe pământ:

mai cale, mai adevăr şi mai viață,

mai expresive, mai cu Dumnezeu-culori-curcubeu,

celebre-n dor uşor şi greu,

cu perspective printre spini şi colți de piatră şi printre câini care ne latră

şi ne înhață de picior şi pe propria noastră vatră de Carpați,

care ne ține cu starea de bine: cu toți frații uniți, laolaltă, întru duh de viață

şi duh conştiință-pâine de o ființă

şi de națională stăruință,

în ce ni se cuvine cu şapte ani de-acasă, din şcoala de iarbă verde

cum se simte mai frumoasă şi cum se vede, mai Arghezi,

mai cu drept de a fi zi de zi,

mai cu viață: tot mai frumoasă în  speță la românii nostri iubire şi drept de a candida la fericire,

în casă-

şcoală de dincolo de şcoală, în iubire care de nu cură picură pentru celalat: scund sau înalt,

ridicându-ne de pe orizontală

pe verticală cu spirituală aventură eminescian-universală şi măsură

la ecuație şi-n doza de emoție

de calitate bună şi de realite

cu responsabilite

ce ne deschide drumul de om cu-nflorire de pom

drumul larg deschide în drag

să înfrunte furtuna catarg după catarg eminescian

cu dreptate catre libertate

întru răsărit de soare, de binecuvântare, cum scrie la carte pentru închegată România Mare

şi mai aparte

şi mai Iisus de moarte-

Ioan Alexandru transilvan de-al nostru

în dulcea minune cu cer senin, ca de zefir alastru,

de pace şi pâine, de doină

şi lumină de holdă

şi de roadă de grădină,

muncă care în cugetarea adâncă

cu sapa în luncă,

în rugăciunea care ne îngenuche geto-daco-română poveste veche

ZAMOLXISS- EMINESCU fără pereche.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE