Melania Rusu Caragioiu - PUHOAIE

 

O Rugăciune de Pace și Iubire pe Pământ, o Rugăciune

către Sfântul Dumnezeu - versuri de Melania Rusu Caragioiu.

 

 

PUHOAIE

Versuri de frondă

 

 

~*~

 

Puhoi de ostași urcați din galere,

Din ocne profunde, lipsiți de putere,

Găvane rotunde adâncite de foame

Plepoape prinse-n beznă, o Doamne.

Avură în lume o ultimă șansă.

Și au ales-o, deliberat sau în transă.

 

Târând după ei movile de tancuri,

Strivind sub șenile și tot  ce era n flancuri!

Căzut-au molozuri cu sânge udate

Și măduvi și cranii și dulci legănate,

Din lumea pestriță, fals  învinuită,

De fapte mârșave-n minciuni  ticluită.

 

O lume tihnită , la ceasul de seară,

Trezită din fapte ce viața-nfășoară.

De oștașii  șubrezi cu minți vătămate,

De viața-n  urgie și- amar măcinate.

Pornind insurgenți, spre zări,  ca furtună:

..-Ori vială, ori moarte!” , din fiare răsună.

Orbis năpustite spre colțul ihnit.

Spre culcușul simplu de om ostenit,

Spre leagăn, somn dulce de prunc legănat

Ce-n somnu-i nu știe că-n veci a plecat...

 

Nici corbii de pradă, nici focul ce arde

N-a năpustit vreaudată  să taie, să prade

Cu-o sete dementă, rânjet de  satrap.

Scrâsnind din dinți șubrezi: -,,Azi n-ai să mai scapi!”

 

Părinți se-narmară cu puști și grenade,

Dar moartea din fiare și-n degete slabe,

Puternic străpunge,  dărâmă și rade!!!

 

O lume azi plânge-n durere copiii.

Și mamele-și caută prin stele, azi, fii,

Rugânduse-n plânset: -,Adumi-ii, Tu iar

Doamne,  erau  tineri, cu inimi de jar!”

 

Pieriră ocnașii, pieriră armate,

Sub ziduri, plâpânde ființe-ngropate!!!

Se-nchină cortegiul de mame în doliu,

Dar moartea-i  pornită cu aprig lințoliu,

Te-ntrebi cum de poate sărman fără vină

Să cadă sub bomde-n târână și-n tină?

Au, oare -omenirea cât poate răbda,

Sub ordin  din diavol, din diavol, sadea?

 

Cum Doamne răbdat-ai atâta năpastă,

Să intre prin ziduri prin sparta fereastră?

Au ordin călăii din aer și sol,

Să lase din viață doar sânge și  gol!!!

Urechile strâmbe și mintea secată,

Pornită i cu zorul , dreptatea s-o bată,

Să taie, să rupă ce altul clădise,

Să fluture moartea pe inimi ucise?

 

Un vaier planează din sufletul rupt:

-,,Oprește-i, o Terra, mult sânge au supt!”

,,Tu Doamne, Puternic peste morți, peste vii,

,,Te roagă o lume, Tu toate le știi,

,,Adu-ne o  pace cu stropi de  balsam,

,,Și fă împăcare din neam și din neam,,

,,Învie-n vecie pe cei ce au pierit .

,,Si dă omenirii ceasul cel tihnit!!!”

 

~*~

MELANIA RUSU CARAGIOIU