FIR DE POVESTE
Motto: Pământescul Rai, este și va fi mereu acolo,
în întorsul
nostru gând, în vremea
ceea preacurată a copilăriei și
a tinereții fiecăruia
din noi.
~*~
Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,
Toarce-mi-te fără veste,
Că-nnainte mult mai este,
Și cu drag mă fericește
Pân’ pe ochi mi se lipește
Dulce somn de vis ca mierea,
Și mă ține în plăcerea
Celui timp ce-a fost pruncie
Ce ‘napoi n-o să mai vie,
Că ni-i dat doară odată
Să-i trăim, dulceața toată,
În cea vreme, noi voioși,
Toți de-o seamă, Feți-Frumoși,
Mici, puternici, curajoși,
Pentru merele de aur
Ne luptam cu un balaur
Să scăpăm din a lui gheară,
Ca să nu cumva să-mi piară,
O frumoasă Cosânzeană.
Fata unui împărat,
Moș bătrân ce sfoar-a dat
În a lui împărăție,
Ca va da fata soție
Celui vrednic ce-o să fie
Să mi-o scape din robie.
Și-n amiezile cu soare,
Când primăvăream mioare,
Noi, luptam c-o trestioară,
Sulița care-mi omoară
Orice dușman scos în cale
Sus pe deal și jos în vale.
Iar în veri, cătam frăguțe
Mură dulce, ciupercuțe,
Și-n miros de cimbrișor,
Câte-un pui de drăcușor
De codană zvăpăiată
C-o privire vinovată,
Ne înfiora pe dată,
Ne robea ființa toată.
Și-apoi neică, răzbunare,
Când creșteam un pic mai mare,
Pe codana, fată mare,
De-o țineam în sărutare
Într-o strânsă-mbrățișare
Ziua în amiaza mare,
Seara sub a ei portiță
Îmbrăcată-n foi de viță,
Când săruturi dulci de miere
Le dădeam pe-un car de stele
În dorințe vii, rebele.
*
Unde-i vremea ce-a apusă?
Unde-o ține Domnu-ascunsă?
Și de ce mereu mi-o-ntoarce
Într-un gând ce nu-mi dă pace?
**
Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,
Te deșiră fără veste
Dintr-o tainică-amintire
Ce a fost dumnezeire,
Dar s-a dus în veșnicire
Într-o lacrimă sub geană,
Loc de tăinuită rană,
Vieții facă-i-o...pomană.
~*~
14.03.2022
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu