miercuri, 3 aprilie 2024

Magda Ursache - „Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!”

 



„Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!”

Magda Ursache, scriitor 

03 Aprilie 2024

 

Nu ne protejăm nația, nu ne protejăm nici limba. Sado-masochismului pe tema defectelor românilor, a ticăloșiei lor, a lașității lor (ne expunem și defecte pe care nu le avem) îi corespunde o română stâlcită, schimonosită, stricată. Nu vorbim încă în universală, ca s-o cotropim cu barbarisme, nici în esperanto, ca s-o înțesăm cu vocabule împrumutate căznit, predilect din engleză. De ce spunem „gaid”, dacă avem „ghid” și „nu mai avem «taim»”, în loc de nu mai avem timp? Nici timp nu mai avem? Că dacă ai taimu’, te-ai scos, ajungi departe. Iar testarea Covid-19 se face door to door, că n-avem ușă-n ușă.

 

Guvernanții nu-s atenți cu limba română, de îți vine să le strigi: „ușor cu gramatica pe scări!”. Le este străină cerința s-o vorbească și s-o scrie bine, măcar pentru motivul că e limbă de stat. Or, ei sunt în serviciul statului. Locul unde (ne) lucrează se numește Guvernul României. Nevoi de bază nu sună bine pentru o minte plină de „wronglisme”? Sună mai bine „nevoi basic”? Cert este că nu pot fi rezolvate de nevolnici. Alte „xenisme dans le vent”? „X” e influencer, „Y” creează trend, „Z” targhetează, toți se up-datează... Se întreabă politicienii noștri cum o fi corect? Demisii sau dimisii? Propagă sau propaghează? Ignoră sau ignorează? Delaționiști sau delatori?

 

Și de ce s-ar chinui să pronunțe manipulabilitate în loc de manipulare, duplicitaritate pentru duplicitate, performativitate pentru performanță? Cât despre promisiunile în limba folosită la vârf, ele sună cam așa: „sustenabilitatea transportului prin transpunerea directivelor pentru a se atinge multi-mobilitatea”. Vă întrebați ce-i asta? Răspuns: tren smart-city.

 

„Am să mai videm”, se fofila o activistă, inenarabila Suzănica Gîdea, care voia să-l cheme la raport comunist pe Mircea Eliade, să-i ridice carnetul P.C.R., convinsă că-l deține. Fostul ministru al Educației, Remus Pricopie, a întrecut-o în ignoranță. Era convins că întemeietorii Romei, Romulus și Remus, au supt lapte de la o vulpe, nu de la celebra lupoaică […].

 

Se pare că limba română (regular roumanian) pierde bătălie după bătălie cu agramatismul:

 

- Cioloș: „în ce privesc investițiile”;

 

- Rareș Bogdan: „comunicatele care urmez să fie date”, toate urmând regulile limbii - EBA: „pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine”.

 

- „Se vor pun niște condiții”, zice cineva care se vrea gramatical, dar nu poate fi. Da, îți cam trebuie lecții de autoapărare lingvistică după ce te uiți la televizor.

 

- Cu limba română, dar și cu latina, a pierdut bătălia colonelul Gheorghiță, adeverința „ad labam”, presupusă fiind scriere de mână. Să se exprime un colonel al Armatei Române în maidaneză, crezând-o latină vulgară? Poate ar trebui să-l corectăm pe Alecsandri? „Atuncea colonelul dă laba cu sergentul”.

 

- „Prioritatea zero în România trebuie să fie susținerea sectorului privat, nu educația sau sănătatea”, s-a rostit, de mărțișor 2020, F.V. Cîțu, cu repetir: „sănătatea și învățământul sunt chestii de propagandă cu care trebuie să terminăm”. Și încă, de trei ori ca la brigadă, la „Radio Guerilla”, în ianuarie 2021, despre sănătate și educație, „sectoare unde s-au băgat mulți bani și rezultatele nu se văd”. Ba se văd: ard spitale, numărul „analfabeților funcționali” e în creștere, iar exprimarea jalnică arată ce jalnică e gândirea.

 

Și dacă DOOM admite două-trei variante pentru simpozion, de ce n-am propune fiștecare câte o formă de scriere ori de pronunție? Că n-o fi mare filosofie. Pardon, filozofie. Cât despre Iisus, s-a decretat că poate fi scris cu un singur i, nu cu doi. Doar Liiceanu se scrie cu doi i [...].

 

De proiectul Pruteanu, Legea limbii române, promulgată în 2004, s-a ales praful. Și ce alarme au țiuit atunci, ca sirenele SMURD! Că vom fi trași la răspundere dacă schilodim limba ce-o vorbim, că se vor da amenzi pentru greșeli de exprimare. Contraargument? E timpul să vorbești cum îți place, ce atâtea reguli? Nu-i democrație? Iar forțarea limitelor limbajului spre scato ar fi luptă „onestă și cinstită” (cum se rostea oximoronic cineva), pentru libertatea de expresie. Sau for free expression, model „plăcuțe suedeze”. Cu siguranță, n-o să fie amendat doctorul veterinar care face reclamă la hrănuri de peruși sau bucătarul care a inovat, pe TVR1, pluralul ouri pentru ouă. A apărut și pluralul restauranturi, fie binevenit, dar și grijuri. Avem o profesiune nouă: pițer, iar fiecare are mega-ul lui. Ce să mai zici decât: Succesuri, măi băieți!

 

Starurile politice pot fi greu convinse că „la grammaire est une chanson douce” (gramatica este un cântec dulce - n.r.) (Erik Orsena, Goncourt, '88). Și-mi vine în minte Const. Rădulescu-Motru, cu acel: „se necinstiră limba și obiceiurile”. Dar cărturarul o zicea despre ciocoii din timpul domniilor fanariote, nu despre aleșii noștri. Îndemnul lui George Sion: „O, vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!” e considerat de cei cu carențe de gramatică fixație sau, în ortografie personalizată, chestie depășită. Că n-o să le spună lor gramerienii din astea, cum să vb. N-au decât să vorbească grămăticii ca la carte, treaba lor. Îi trimit la Anton Pann: „Din vorbă se face fapta și din faptă vorba”.

 

--------------------------------------------

Sursa– Certitudinea Nr.158?2024, p.2.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu