Libertatea
gândirii este în agonie
Ion
Măldărescu
28
Aprilie 2024
Libertatea
gândirii este mai mult ca niciodată în agonie
Este temerar să apărăm cauza palestiniană într-o țară
care a devenit colonie israeliană. Numai în ultimele două săptămâni, trei
conferințe organizate de „France Insoumise” despre Gaza au fost interzise la
universitățile din Bordeaux, Rennes și Lille. După cum știm, nu avem nicio
afinitate politică cu melenchoniștii, dar este total scandalos faptul că sunt
interzise conferințe care explică și denunță ce se întâmplă în prezent în
Palestina ocupată. Cât de rușinos este că demonstrațiile care cer încetarea focului
și care apără copiii din Gaza sunt interzise de prefecturi la ordinul
Ministerului de Interne. Este la fel de inacceptabil ca câteva zeci de
activiști pro-palestinieni, indiferent de simpatiile lor politice sau de
apartenența lor partizană, să fie chemați de poliție, plasați în custodia
poliției sau chiar judecați pentru „scuze publice pentru terorism” pur și
simplu pentru că denunță genocidul în curs de desfășurare în Gaza și refuză să
copleșească rezistența palestiniană. Entitatea sionistă bombardează,
înfometează și genocid un întreg popor, privându-l de pământul său, de
drepturile lor cele mai fundamentale, forțându-l să se deplaseze în condiții
groaznice și sunt personalitățile care denunță aceste crime teribile care
trebuie trase la răspundere în fața poliției și instanțelor de jucecată.
Trăim într-adevăr într-un azil de nebuni. Dar
libertatea de exprimare, de exprimare și de publicare nu este doar interzisă
sau redusă foarte mult în chestiunea Palestinei martirizate. Acesta este și
cazul pentru tot ceea ce ține de revizionismul istoric (Vincent Reynouard
discută în detaliu noile acuzații uluitoare aduse împotriva lui de autoritățile
franceze) și de critica la adresa lobby-ului LGBT, homosexualitatea și
transsexualitatea.
Alain Soral a fost condamnat definitiv pe 18 aprilie
de Curtea Federală Elvețiană la 40 de zile de închisoare pentru discriminare și
incitare la ură pe bază de orientare sexuală. Este pentru prima dată când cea
mai înaltă instanță elvețiană examinează această normă penală introdusă la 1
iulie 2020 după un vot popular din 9 februarie 2020, dovadă că și bunul simț al
oamenilor tinde să dispară. Hotărârea sa va crea un precedent, în timp ce
activiștii LGBT și site-urile comunitare, blogurile și mass-media se bucură cu
voce tare, precum contul de Twitter LICRA care a însoțit, cu toată rușine, trei
sticle de șampanie cu vestea condamnării definitive a președintelui Egalității
și Reconcilierii. Cu doar câțiva ani în urmă, nici LICRA nu ar fi îndrăznit să
se bucure într-o manieră atât de obscenată și dezinhibată de încarcerarea unui
adversar ideologic. Dar astăzi toată modestia, toată decența, toată discreția a
dispărut. Este domnia totală și fără limite a aroganței tripartite, a
fanatismului tribal și a tiraniei comunale.
Trebuie oare acum să interzicem, să ardem sau să
ștergem Biblia care condamnă în mod repetat, și în termeni fără echivoc,
homosexualitatea? Ar trebui să ștergem episodul distrugerii Sodomei și Gomorei,
să redactăm pasajele din Sfântul Pavel despre păcatele nefirești? Va fi necesar
să interzicem catehismele, să suprimăm în toată literatura noastră tot ceea ce
este derogatoriu față de ceea ce se numea înainte viciul italian? Pentru că
iată-ne. Să nu ne amăgim: din momentul în care instanța federală a fost de acord
să condamne o persoană publică la închisoare pentru homofobie, acest lucru va
crea un precedent nu numai în toată Confederația Elvețiană, ci aproape peste
tot în Europa și în Occident. Este un dig care tocmai a fost aruncat în aer,
este o nouă revoluție în morală și drept, este orice altceva decât banal.
Pentru a-l condamna pe Alain Soral, Curtea Supremă
elvețiană, angajându-se într-o judecată morală inversă, a remarcat „limbajul
înjositor, dezumanizant și revoltător” al polemistei care invită utilizatorii
de internet să „disprețuiască o jurnalistă în special din cauza orientării sale
sexuale”. Această afacere datează din vara anului 2021. În august, Cathy
Macherel, jurnalist la „Tribune de Genève”, a dezvăluit că asociația prezidată
de Alain Soral, cu sediul la Lausanne din 2019, oferă cursuri la Geneva. Scriitorului,
cunoscut pentru franchețea și receptivitatea sa, nu i-a plăcut acest sondaj
foarte derogatoriu și a decis să îi răspundă câteva săptămâni mai târziu
într-un interviu filmat difuzat pe site-ul asociației sale. El îl numește pe
jurnalistă „lesbiană grasă” și activistă „queer”.
Chiar nu este nimic de care să vă faceți griji. Suntem
în contextul controversei și nu există nimic cu adevărat scandalos în aceste
comentarii. Totuși, potrivit Tribunalului Federal, care este clar apărătorul
sau chiar purtătorul de cuvânt al comunității curcubeului, discursul incriminat
dă senzația că în ochii lui Alain Soral, jurnalistul „prezintă atât vina «a fi
homosexual, cât și cea a lui» campanie în favoarea anumitor minorități”. Curtea
supremă elvețiană mai notează că interviul filmat cu președintele Egalității și
Reconcilierii este însoțit de o fotografie a lui Cathy Macherel. „Alain Soral a
planificat o punere în scenă constând în includerea unui foto-portret al
jurnalistului […], oferind astfel internauților o figură concretă pe care să-și
reverse disprețul. Nu există nicio îndoială că mesajul apelantei tinde să
trezească și să trezească un sentiment de ură bazat pe orientarea sexuală”.
În numele combaterii așa-ziselor crime motivate de
ură, putem măcelări pe toți oponenții noștri ideologici. Iar pentru a impune
pedepse exorbitante pentru simple replici, considerente polemice sau pamfletare
ca răspuns la un articol incriminator, cităm cazierul inculpatului. Curtea
Federală a avut astfel grijă să noteze că, dacă cazierul judiciar elvețian al
lui Soral este curat, pe de altă parte, dosarul său francez include 22 de
condamnări între 2008 și 2019 (cel al servitorului tău include 21, cel al lui
Dieudonné 31, cel al lui Benedetti 7 și că din Ryssen 20). Dar ceea ce nu spune
este că acestea sunt condamnări conform dreptului presei și nu dreptului comun,
care nu are nicio legătură cu asta. Acestea nu sunt infracțiuni la fel de
obiective și incontestabile precum infracțiunile, furtul, corupția,
deteriorarea proprietății sau violența fizică împotriva oamenilor. Acestea sunt
doar acte de opinie. Iar ceea ce era considerat norma în urmă cu doar câteva
decenii în toată Europa este astăzi incriminat într-o logică cu adevărat
diabolică a inversării.
Pentru Curtea Federală, „multiplele sale condamnări
pentru defăimare și provocare la discriminare rasială sau religioasă, sau din
cauza orientării sau identității sexuale […] confirmă tendința lui Alain Soral
de a adopta comportamente disprețuitoare și discriminatorii față de grupuri de
persoane care sunt totuși protejate de către Curtea Federală. Lege”. Da, pentru
că dacă heterosexualii nu sunt în niciun fel protejați de lege, homosexualii și
transsexualii sunt. Și acum este inutil să ridicați dreptul la libertatea de
exprimare în instanță. „Abordarea lui corespunde mult mai mult unui atac
personal gratuit împotriva unor persoane definite prin orientarea lor sexuală
decât cu exprimarea unei opinii pe probleme de interes public”.
Instanța se comportă ca un arbitru al eleganței,
distribuindu-și punctele bune și rele după standarde morale total inversate.
Suntem la ani lumină de codul civil care vorbea despre bunul tată de familie
sau de lecțiile de morală care promovau odinioară apărarea bunelor moravuri în
școli, atât private, cât și publice! La fel ca Curtea Cantonală Vaud, Curtea
Supremă consideră că o pedeapsă cu închisoarea este necesară „având în vedere
numeroasele antecedente ale lui Alain Soral […] și insensibilitatea sa la sancțiunile
penale”. Am căzut în ceva înspăimântător. Mințile libere și drepte trebuie să
reziste și să se opună cu toată puterea acestui nou avans al tiraniei. […]
-------------------------------------
Sursa -
https://rivarol.com/version-papier-1-an-d-archive/2942-rivarol-n3448-du-2122020-papier.html
- 24 aprilie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu