„CORUL
ROBILOR”... LA UNISON...
#AnnaNoraRotaru
- autor
~*~
Mi-s
gândurile pustiite și cuvintele îmi par străine...
Pășim
prin viața asta, ca pe coridoarele unui azil,
Cu
coșcoviți pereți, plini de mucegai, săli în ruine,
Pe
unde-orbecăiesc mulțimile, cu jalnice destine,
Goliciunea
Nimicului frământându-ne mințile senil,
Dement,
amnezic și mintal debil...
Târâim
trupurile gârboave, cu poverile-mbrăcate,
Prin
cotloane bâjbâind, ca să găsim poate o ușă...
Prin
altă lume să ne ducă, fără umbre încarnate,
Că,
pe aici unde suntem, ni-s rosturile terminate,
Înfrânți,
sub jugul existenței între omidă și căpușă,
Cu
negru sânge și-n urmă-ne cenușă...
Fără
vreo rază de lumină pe coridoare reci, tăcute,
Cărăm
nimicnicimea, poate să ieșim din păienjeniș...
Dar
tot cădem din lac în puț, prin băltoacele stătute,
Ștergându-ne
sudoarea frunții, pe pleoapele zăcute,
De
teama morții hăituiți și-ochiade aruncând pieziș
Că,
poate-om găsi-un sălaș, acoperiș...
Ce
să mai speri pe-aicia simțind că lupți zadarnic,
Parcă
cu morile de vânt, de s-or învârti prin viduri,
Când
nu mai poți să fii stapân pe viața ta și paznic,
Purtat
spre-adâncuri de talazul furtunilor, năvalnic,
Izbit
de netede și lunecoase stânci, ca făr' de riduri,
Să
nu te poți prinde de-undeva, ca ziduri ...
Și-așa,
încet, muri-vom necunoscători, necunoscuți,
Pășind
agale, împovărați, cu pasul târâit și monoton...
Nu
știm începutul, capătul, din Iad sau din Rai căzuți,
În
neștire orbecăind, pe căi pustii, cu ochi goi, tăcuți,
De
parcă am fi, după lupte grele, împrăștiat batalion,
Fredonând
„ Corul robilor” la unison...
~*~
____________
NORA ____________
versuri
din vol. _ „Gânduri pe malul tăcerii” _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu