IRINA LUCIA MIHALCA - Tăceri delicate

Tăceri delicate

~*~

Din țesătura viselor adormite biruie timpul,

un poem nescris vreodată se naște,

tăcerea umple întunericul,

iar întunericul umple tăcerea.

Unde sunt eu? Unde ești tu?

Prin umbrele genelor,

un dialog al inimilor, un dialog al privirilor,

un dialog de mătase al atingerilor,

prin ochii lor,

un sentiment nou înflorește.

Unde sunt eu? Unde ești tu?

De la o tâmplă la alta, lipite de scoicile urechilor,

ușoare ca păsările, ușoare ca norii,

sunete tandre se-nalță, coboară,

și se risipesc în ei înșiși,

sângele de primăvară pulsează,

în torentul inimii, cuvintele

vin și se pierd

prin porțile cerului,

rostogolite

ca niște mărgele.

Unde sunt eu? Unde ești tu?

Trăiri neștiute licăresc necontenit,

așteaptă și cheamă,

trăiri necontenite

se-oglindesc,

suferă, se zbat

și se-așteaptă

în onduleuri

înalte și joase,

aproape insesizabile,

în cer se reflectă,

se-avântă

și-și poartă zborul

prin fâlfâirea

aripilor inegale

ce întrețin miracolul

unei povești de iubire.

În nori e o spărtură.

Lumea toată

a prins

glas, lumină și viață...

~*~

12 martie 2018

IRINA LUCIA MIHALCA