ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 61 - 70 ÎNȚELEPT

Sonetoterapie 61

- text și interpretarea autorului -

15 mai 2020

ÎNȚELEPT

~*~

Priveşte marea-ntinsă cât pământul.

Un timp a fost grădină fermecată.

Acum un val se zbuciumă să scoată

Comori ce-n taină le presară vântul.

Aici luptau Titani. Creşteau odată

Oraşe de sidef, suia avântul.

Azi prin palate foci îngână cântul

Şi alge-nchid intrarea-mpovărată.

De-mi amintesc, privirea mă răsfaţă

Şi rostul clipei îmi rămâne viu,

Ca într-un gând desferecat din gheaţă.

Întrezăresc tărâmul, îl mai ştiu

Şi-un înţelept voi deveni în viaţă,

Când printre bolţi mă voi trezi, târziu.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

*

Sonetoterapie 62

- text și intepretarea autorului -

16 mai 2020

UMBRA

~*~

"Nu va rămâne piatră peste piatră!"...

Am râs de el, de vorba lui smintită.

"Torenţi de foc v-ajung, gust de pirită!"...

Ce născociri în gura lui ce latră.

"Furtuni se nasc în iarba necosită!"...

L-am biciuit în vuietul de şatră.

"Striviţi veţi fi, zdrobită orice vatră!"...

În urmă las făptura lui pierită.

Trăiesc la fel, în fadă răvăşire,

În zbaterea de-a fi pentru a fi,

În necurmata, dulcea amăgire

Că încă-s viu, că încă pot trăi.

Nepăsător, alung o prevestire.

Astfel devin o umbră într-o zi.

~*~

( 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

Sonetoterapie 63

- text și interpretarea autorului -

17 mai 2020

VINO, FRUMOASO!

~*~

Vino, frumoaso, leapădă-ţi veşmântul

Ce peste noapte ţi-a trudit făptura,

Căci au trecut şi ploi şi ierni de-a dura

Şi printre ierburi crude trece vântul!

Deschide ochii negri cum e mura!

În taina brumei asfinţind pământul,

Prin clipa frunzei ce-şi înalţă cântul

Se-avântă mierle-n slăvi, răbdând arsura.

Priveşte rodul viilor mustinde

Şi caută-mă-n vrejul şerpuit.

Pe pântec jarul zilei ţi se prinde

Şi îţi sărută fructul pârguit.

Sub frunte umbra toamnei se întinde.

Aleargă-n noi un cerb spre asfinţit.

 ~*~

( "Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005, modificat)

Adrian Munteanu

Sonetoterapie 64

- text și interpretarea autorului -

18 mai 2020

N-AM ȘTIUT

Lângă parfumul tainic de narcise

De-aş aşeza rochiţa rândunicii,

În ea se vor lega sublim delicii,

Miros de câmp, semănător de vise.

Lângă planeta noastră, cuib de vicii,

De ar veni o alta din abise,

Ca să-şi aline clipele ucise,

Ar destrăma sălaşul fad al fricii.

Poftit am fost de gestul fără vină,

De-un licăr ce mă strigă la apel,

Dar n-am ştiut să-l chem cu noi la cină

Şi să îi sorb nălucile cu zel.

De gândul zămislit întru lumină

Am fost atins, dar am rămas la fel.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

Sonetoterapie 65

- text și interpretarea autorului -

19 mai 2020

VA ÎNCETA ŞI VÂNTUL

~*~

Va înceta şi vântul, vara trece

Porneşte firul ierbii în solie,

Se naşte-n lan aceeaşi păpădie

Şi-acelaşi măr e gata să se plece.

S-au pârguit şi strugurii în vie

Arsura gurii tale mă petrece.

Îţi ferec trupu-n mâna mea cea rece

Şi te supun sub mine pe vecie.

Te-mpotriveşti, dar coapsa ta mă strigă

Din prăvălirea crengilor de dud,

Din scobitura frunzei de ferigă.

În cuib de greieri tainic te aud.

Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă

Îţi smulg trufia, ca pe-un zmeur crud

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 66

- text și interpretarea autorului -

20 mai 2020

SEMĂN UN MĂR

~*~

Semăn un măr şi-aştept să-i văd suişul,

Dar norii vin la colţuri de pădure;

În crengi furtuna greu e s-o îndure,

Se clatină câmpia şi desişul.

Un zbor de păsări vântul vrea să fure.

În piept îi simt năvalnic ascuţişul,

Torenţi de-aramă spulberă frunzişul,

Oştiri de brazi se-apleacă spre secure,

Corăbii mari oceanul îl înhaţă,

Cârmaci de bronz pe maluri m-au vânat.

În râuri peştii mor sătui de viaţă,

Simt cum îmi creşte barba-ncrâncenat.

În jurul meu văd marea ca prin ceaţă

Şi mă agăţ de un catarg uscat.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 67

- text și interpretarea autorului -

21 mai 2020

ÎNTOARCE-TE!

~*~

Întoarce-te din plesnituri de stâncă,

Din scobituri de râpi muiate-n rouă.

Despică umbra muntelui în două,

Fugi de genunea norilor, adâncă,

Arată-mi chipul blând de lună nouă

Şi nu privi în urma clipei încă,

Să nu te soarbă hăul ce mănâncă

Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.

Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul

Căderilor de fluvii ce împart

Nădejdi şi spaime aţipind pe malul

Vegherilor clipind tăcut în cart.

Întoarce-te, iubito, sari în valul

Izvoarelor ce nu ne mai despart.

~*~

( "Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 68

- text și interpretarea autorului -

22 mai 2020

CALEA DREAPTĂ

la Psalmul 1

~*~

Prea fericit e-acel ce nu se duce

La sfatul celor care frâng visarea,

Ci îşi găseşte placul şi-alinarea

În Legea Fiului suit pe cruce.

El e ca pomul străjuind urcarea

Şi dăruind din roade-n veri năuce,

Dar chipul calp, râvnind ca să apuce

Rămâne pleavă-n vânt surpându-şi zarea

El nu-şi ridică fruntea, sumbră faptă,

La judecata robilor smeriţi,

Nu-şi caută temeiul, nu aşteaptă

Mâna scăpând pe cei nefericiţi.

Doar Domnul stăpâneşte calea dreaptă,

~*~

Iertând pe buni, mustrând pe osândiţi.

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 69

- text și interpretarea autorului -

23 mai 2020

PREVESTIND TĂCEREA

la Psalmul 2

~*~

Cruzi împăraţi, în piept strângând arsură,

Gândesc să-i smulgă Fiului puterea,

Să nu-şi mai poarte-n oameni mângâierea,

Dar El decide totul fără ură

Şi în răbdarea Lui îşi spune vrerea.

Tatăl I-a dat pământul drept măsură,

Aşa cum scrie veşnic în Scriptură,

Să-nfrângă patimi, prevestind tăcerea.

Cu un toiag de fier ce Îl ridică

Sparge ulciorul poftelor pe rând.

Judecători ce legile le strică,

Voi domnitori, prinosuri adunând,

Slujiţi pe Domnul cerului cu frică,

Vă bucuraţi de toate, tremurând!

~*~

(2005- sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 70

- text și interpretarea autorului -

24 mai 2020

AMPRENTĂ

~*~

Particulă-n oceanul de cuvinte,

Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,

Să dau vocale-n praf stelar de-a dura

Și să le scot consoanelor un dinte!

Obscur pion, simțind în piept arsura,

Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,

Cât aş lupta să le cioplesc morminte

Silabelor ce şi-au pierdut armura!

Inclus în val, doar truda mă mai scoate

La ţărmul blând pe care-l prețuiesc.

Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot rostul limbii ce-o vorbesc

Să îl adun, va trebui-ntre toate

Întâi pe mine să mă cuceresc.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU