Ioan Miclău-Gepianu - OAMENI DE LITERE

 

OAMENI DE LITERE

 

”...S-ar preta și azi, asemenea vremii vechilor noștri cronicari, să valorificăm talentele prozatorilor și poeților noștri, a scrierilor acestora, în care istoria vieții noastre își găsesc adăpost și păstrare, izvor de orientare înspre un viitor cât mai vrednic și în care să trăim civilizați și sănătoși”.

  Oamenii de Litere, au fost întotdeauna acei oameni de seamă, care aveau/au darul și harul a pătrunde în tainele acestei ființe omenești, în sofisticatele relații ale oamenilor și conducătorilor la nivelul fiecărei trepte sociale.

   Oamenii de Litere nu sunt strict profesioniști, de litere, aceștia vin prin acel har iubitor de adevăr, vin din variate domenii ale vieții sociale, a treptelor sociale, ajungând mari prozatori și poeți.

  Istoriografia literarurii românești i-a prezentat întotdeauna și întradevăr cu adevăratele lor calificări de bază: doctori, pictori, țărani, simpli muncitori și crescători de animale, tâmplari, preoti, zugravi, profesori, academicieni, muzicieni, sportivi, studenți, e.t.c.; fie specifici unui popor, fie deveniți recunoscuți internaționali, aceleași valori umane deservesc.

    Să-i apreciem, să-i susținem să crească, fiindcă prin roadele înțelepciunii lor să creștem și noi în societatea asta omenească.

   Vin în fața dumneavoastră cu un deosebit om de litere, doctor de profesie, de talie internațională, poet și scriitor în același timp, dl. Dimitrie Grama.

Am primit recent de la domnia sa un număr impresionant de poezii, cu specificația a fi acestea adunate din ultimele sale cărți publicate. Mai exact 25 de poezii. Mi-am adunat/ales și eu câteva dintre acestea pentru a fi redate cititorilor noștri. Urmând și celelalte poezii, precum timpul ne permite.

 Bineînțeles că voi cere și permisiunea autorului D.G, pentru a fi corect și legal, mulțumind totodată distinsului doctor, scriitor, poet și prieten, mai ales pentru bunătatea de a scrie o prefață la cartea mea Scrieri în proză-vol.2, Ed. ”Cuget Românesc”-Bârda, 2007.

 

*

JOC

Vino, ți-am spus,

Să vezi primele rândunele

Cum zvâcnesc nervoase

Pe gardul de nuiele

Din fundul grădinii.

Vino, ți-am spus,

să vezi ultima pată pe zăpadă

uitată aprinsă

la poalele muntelui.

Și să vezi norii care

doar primăvara asta

sânt și verzi și portocalii.

După aceea iarăși poți

să intri în casă

și de acolo să mă chemi

pe numele pe care

doar tu îl știi.

Și să ne ascundem

într-un sertar

-două păpuși-

până la toamnă.

 

DRUM SPRE FERICIRE

 

Plâng din ce în ce mai mult

Și tu îmi aduni cu grijă

Fiecare lacrimă spunându-mi

Că atunci când plâng

Eu nu le pot prețui.

Îmi spui că așa

Ai făcut întotdeauna

Mi le-ai arătat mai târziu

Să mă bucur de ele.

Dar eu îmi amintesc

Un timp când nu plângeam

Când lacrimile erau doar

Niște stropi întâmplători

De  ploaie.

Tu nu ți-l amintești

Umblai turbat atunci

De neliniște și mă loveai

În ochii proști care

Nu înțelegeau ce vrei...

Acum îmi spui că drumul

Nostru spre fericire

N-a fost ușor.

 

LÂNGĂ MINE PE PRISPĂ CUVINTELE

 

Lângă mine pe prispă au murit

Cuvintele pe care voiam

Să ți le spun.

Privirea îmi era tulbure

Și mi-e teamă că

Nu te voi recunoaște.

Mîna menită să-ți mîngîie obrazul

Tremură când o ridic

Să-mi pipăi fața

Când mă asigur că exist.

Să știi că uneori îți aud glasul

Deghizat în foșnetul frunzelor

În susurul izvorului și

Mai ales deghizat în tăcere.

 

Te aștept.

Poate că această după-amiază tîrzie,

Ar fi trebuit să o sacrific rugăciunii

Poate că ar fi trebuit, cu ajutorul

Preoților, să tai păcate:

 

Știi ce frumos ard păcatele?

Ce mireasmă, Doamne,

Ce mireasmă de rai jefuit...!

 

VÎRF

 

Am

mare

respect

față

de

bobul

de

nisip.

Odată

el

a

fost

vârf

glorios

de

munte.

 

MĂ UIT ÎN OGLINDĂ ȘI TE VĂD

 

Mă uit în oglindă

Și te văd

Îți ții fruntea aplecată

Și umerii aplecați.

Îmi spui: mi-e rușine!

Am trăit atît

de mult timp,

fără să știu de ce.

Nu, nu-mi spune

Că am avut rostul meu!

Acum e prea tîrziu.

Anotimpul bătrîneții

Este fără de sfîrșit.

Și nu sunt pregătit

să-l înfrunt.

 

NEBĂGAT ÎN SEAMĂ CU BRAȚELE SCHILODITE

 

Nebăgat în seamă

cu brațele schilodite,

artrotice,

s-a prăpădit

cel care

o viață întreagă

nu a sculptat

altceva, decât

răstignirea lui Cristos.

La înmormîntare

n-a venit nimeni.

Numai Dumnezeu.

 

REVOLUȚIE

 

Revoluție?

O

stare

de

confuzie

generală,

în

care

capetele

tăiate

ale învinșilor,

se

amestecă

pînă la urmă

cu cele

ale

învingătorilor.

 

ȘTIU, TE CUNOSC PREA BINE ÎȚI SPUI

 

Știu,

te cunosc prea bine

îți spui,

răsfoind plictisit

cartea vieții.

Ajuns la ultima

pagină,

nu îți amintești

mai nimic

și febril,

atunci,

începi,

să o mai citești odată.

 

(Nu mi-am permis să schimb ortografia

lui ”Δ în ””, lăsind așa cum autorul

scria la cea vreme” – Ioan Miclău-Gepianu)

*

De la  Indexul bibliotecii familiei noastre,

deasemenea în semn de respect, doresc să prezint

titlul cărților dăruite de-alungul anilor

de  distinsul Doctor și Poet:

Titlu cărții:

-Bastian și alte confidențe

-Magul

-Versuri

-Ilidia

-Dă-mi mîna ta străine

-Culoarea vântului

-Obsesii comune

-Voi lua cu mine noaptea.

(Sincere recunoștințe pentru autografele puse

pe cărți de autor).

 

 

 

Note bio-bibliografice:

Dimitrie Grama este născut la 25 octombrie, 1947 la Reșița.

A urmat Geologia la Universitatea din Cluj, fiind totodată component al lotului național de atletism. Cu ocazia unui Concurs al ”sprinterilor” în Suedia, ”alege libertatea”. La Stockholm a luat un Masterat of Science la Facultatea de Științe și apoi a făcut medicina la faimosul Institut ”Kalolinska”. După aceea a lucrat ca doctor chirurg la diverse spitale, unele renumite, cum ar fi Upsala University Hospital(unde a stat 11 ani), Liverpool

University Hospital, Norfolk&Norwich University Hospital, King Abdul Aziz Teaching Hospital în Arabia Saudită, etc. În 1985 a publicat câteva poezii în ziarul lui Virgil Ierunca, ”Limite”, la Paris.

Din anul 2000, când a debutat editorial, a publicat: ”Făptura cuvîntului”, ”Pasărea melancoliei”, ”Vînătoarea de umbre”, ”Elegiile depărtării”, ”Suflete atîrnate de catarge”, ”Neguțătorul de imagini”, ”Voi lua cu mine noaptea”, ”Dă-mi mîna ta, străine”, ”Bastian și alte confidențe”, ”Obesii comune”, ”Versuri”.

Bibliografia: Din cartea ”Ilidia”,Coperta I-a. Autor Dimitrie Grama ( Pe prima filă a cărții autorul scrie autograful: ”Lui Ion Miclău și Bibliotecii  Eminescu – Semnătura.

(Dragă Dimitrie am să-ți mulțumesc până ”voi lua cu mine noaptea”.

Ioan Miclău-Gepianu

Australia, 2022.