Ioan Miclău-Gepianu - EPITAFURI DE PE CRUCILE FILOSOFIILOR!

 

EPITAFURI DE PE CRUCILE FILOSOFIILOR!

 

 

~*~

 

* ”Ați văzut cum vin și pleacă veacurile aurite,

Grămădind în cârca vremii numai vise aurite?

Și-ați văzut cum orgii multe, ce veniră triumfale,

Au lăsat în a lor urmă multe plânsete și jale!”

 

* ”Cu minciuna nu faci casă, nici istorie, nici școală,

Căci minciuna și hoția sunt insemnele de boală -,

Doamne, nu ne da cărare luminați de-așa principii,

Mai bine-i în simplitate, Doamne nu ne da ispitii!”

 

*”Știi că apa liniștită deseori e mai adâncă,

Iar sub valul ei se află cea mai ascuțită stâncă?

Știi tu, omule, ce-nseamnă a-ți uita șapte-ani de-acasă?

Căci ...de școli mai zică alții, cum te porți n-ai nici o clasă!”

 

*”Nu v-admir, vă las și pacea să credeți ce vreți a fi,

Numai sfatul ascultași-l: ”Nu e bine a te pripi!

Nu săriți cu vorba proastă la cel ce nici nu vă cată,

Ca să n-aveți supărare la o viitoare dată!”

 

*”Ce gândiți, că numai cearta este calea spre mărire?

Că lovind cu măiestrie...și a linge cu simțire

Unde mai scuipași odată, este ideala cale,

Pentru care nu dormi noaptea și-ai nevroză d-tale?

 

*”Să nu fii ca ”țața” aia, ce aruncă vorbe proaste,

De creștinul se roșește, nu gândești c-o să te coste?”

Vise mari, idei, iubire, tu să pui în urna minții,

Dovedește că ți-au dat de-ajunse sfaturi, când erai copil, părinții!

 

*”Ce gândești? că lumea asta din filozofii croită,

Va sfârși cu tine-odată în orgoliul tău silită?”

 

*”Mulți au fost din cei ce strașnic în jurnale se luptară,

Pentru aceleași faime, glorii, de sfârșiră în ocară!

Și e drept proverbul nostru, ”nu fii slugă la stăpâni”,

Căci ei nu trag din principii, ci din coaja talei pâini!”

 

*”Eu te rog, iubite prieten, viitor slujbaș în Arte,

Vizitează cimitirul, e-o întreagă mare carte

Și învață de acolo ce e rău și ce e bine,

Căci viața-i doar cărarea, ce ne chinue, ne ține!”

 

 

*

ASCULTĂ-ȚI INIMA

 

Științele vorbesc de depărtări,

De infinite spații virginale,

Legând cu gândul punte de cărări,

Cercând a veșniciei cale!

 

E timpul râu pierdut

Într-un haotic spațiu,

Ori noi suntem oriunde început

De timp și loc în veșnic naufragiu?

 

De viața eu mi-o fac

Segment de măsurare,

Crestez ani după plac

Pe-a timpului cărare,

 

Apoi, cobor în mine:

”Adânc de diamante,

Neînceput depozit de-aurifere mine,

Iubiri în zăcăminte și intuiri savante!”

 

Și fiece ființă

E de iubiri izvor;

Zi-i vorbă cu credință -

Va scoate un fior!

 

Zi-i frate și vei fi sfințit

De Dumnezeu din pieptul său;

- De ce te vaieți de sfârșit,

Când infinitul e darul tău primit!

 

-Oh, Sfintă Omenire,

Ascultă-ți inima din tine,

Acolo dragostea-i Dumnezeire,

Biserici ce-s de îngeri pline!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2023