RĂPIREA
BUCOVINEI
O interesantă antologie, legată de textele
publicate de Mihail Eminescu consacrate Bucovinei, au fost puse în valoare de
Dimitrie Vatamaniuc, în anul 1996. Acestă antologie a fost intitulată RĂPIREA
BUCOVINEI și a apărut la Editura Sæculum I. O. din București.
În prefața acestui volum, Vatamaniuc face
o o scurtă prezentare a lui Mihail Eminescu, începând cu rădăcinele lui de
familie și terminând cu legăturile poetului cu Bucovina. Prezentăm câteva
pasaje din această prefață:
„Istoricii literari au irosit multă
energie în căutarea originii familiei în afara spațiului geografic al
comunității noastre naționale. Discuțiile îndelungate în jurul ipotezei
originii străine a familiei poetului li se pune capăt prin demonstrarea, pe
bază de documente, a originii transilvănene a străbunilor lui Eminescu, care
trec în Bucovina încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a obligațiilor
iobăgești, persecuțiilor religioase și angaralelor militare.
Din Bucovina, o ramură a familiei, cea
întemeiată de tatăl poetului, se strămută în Moldova. Petrea Iminovici, cel mai
vechi ascendent al familiei poetului, trăiește în Călinești, satul de la nord
de Dărmănești, pe moșia boierului Ienachi Cârstea, ca țăran clăcaș.
Vasile Iminovici, bunicul poetului,
figurează în registrele de stare civilă ale comunei Călinești, cu începere din
13 noiembrie 1804. Este căsătorit cu Ioana Sârghie, originară tot din
Transilvania. Documentele precizează că bunicul poetului știa carte, îndeplinea
funcția de cântăreț la biserică, avea gospodărie proprie și era scutit de
obligațiile iobăgești. Vasile Iminovici și Ioana întemeiază o familie cu patru
fete și patru băieți. Gheorghe este cel care dezvoltă ramura familiei din
Moldova, la Ipotești, în ținutul Botoșanilor.
Eminescu pășește pe pământul străvechi al
Bucovinei în octombrie 1858 și urmează alături de frații lui cursurile liceului
german din Cernăuți. Din septembrie 1960, îl vedem elev în clasa I-a la
Obergymnasium din Cenăuți, împreună cu Gheorghe, fratele său mai mare. Are ca
profesor de română pe Ion G. Sbiera, care îl suplinește pe Aron Pumnul. În
ianuarie 1866, este la Cernăuți în gazdă la Aron Pumnul și asistă la stingerea
din viață a îndrumătorului său spiritual. La Cernăuți, în 1866, îngrijește
biblioteca românească a elevilor cernăuțeni, adăpostită în casa lui Aron Pumnul
și se anunță ca elev în clasa a V-a.
Eminescu are o contribuție decisivă ca
secretar al Comitetului de organizare, în pregătirea serbărilor de la Putna.
Stabilit la Iași, Eminescu trece
clandestin în Bucovina în anul 1875, cu broșura întocmită de Mihail
Kogălniceanu și Ioan Slavici, Răpirea Bucovinei după documente autentice, act
de acuzare a Curții de la Viena privind anexarea acestei provincii în 1775.
Este găzduit de T. V. Stefanelli, colegul său la liceul cernăuțean, care ne-a
lăsat cele mai informate și credibile mărturii pentru biografia eminesciană.
Eminescu întreține legături strânse cu
Bucovina și prin Aglaia, sora sa, căsătorită în 1871 cu Ioan Drogli, profesor
la Cernăuți.
Poetul face o paralelă între anexarea
Bucovinei și cea a Basarabiei de către Imperiul țarist în 1812 și arată că ele
nu au fost cucerite pe calea armelor, ci printr-un târg încheiat în
cancelariile diplomatice între imperiile vecine. Problema principală abordată
se referă la germanizarea provinciei.
Politica Curții de la Viena este
îndreptată împotriva vechilor instituții bucovinene, biserica și școala.
Eminescu consacră bisericii și școlii un studiu documentat, la capătul căruia
scoate în evidență că românii din Bucovina erau supuși unui regim excepțional
de dur.
Înființarea Universității din Cernăuți
grăbește procesul de germanizare a provinciei. Profesorii erau adunați din
imperiul austriac, fără o pregătire științifică de specialitate, însă erau
propagatori zeloși ai politicii Curții de la Viena. Studenții români de la
Universitatea din Cernăuți erau supuși de administrația austriacă la un
tratament agresiv. Bucovina nu va ierta niciodată Austria pentru întemnițarea
lui Ciprian Porumbescu, care a grăbit sfârșitul acestuia. Eminescu acordă o
mare atenție personalităților cu rol important în istoria și viața culturală
din Bucovina, precum Grigore Ghica Vodă III, asasinat pentru faptul că se
opusese anexării Bucovinei. Este amintit și Silvestru Morariu, care, numit în
fruntea bisericii din Bucovina, avea să devină cea mai de seamă personalitate a
acestei instituții, cu merite deosebite în apărarea ființei noastre naționale.
Curtea de la Viena se preocupă stăruitor
după anexarea Bucovinei din 1775 de introducerea unei administrații, care să
servească interesele sale economice și politice. Una din aceste măsuri urmărea
luarea în stăpânire a proprietăților populației românești, punând în discuție,
ca pretext, prezentarea titlurilor de proprietate. Eminescu se identifică cu
drama Bucovinei supusă vicisitudinilor istorice și luptă în apărarea ființei
naționale a poporului român”.
Lucrarea prezintă și o CRONOLOGIE a
istoriei Bucovinei din perioada 1412 și până la anul 1940. Sunt menționate
multe evenimente, care au marcat istoria Bucovinei, având ca sursă și lucrările
scrise de Eminescu. Printre aceste momente istorice vom menționa căteva:
- 1808.
Familia Hurmuzachi se stabilește la Cernăuca și joacă un rol important în viața
politică și culturală a Bucovinei.
- 1848
mai 20. Marea Adunare Națională de la Cernăuți cere separarea de Galiția,
autonomia provinciei, desființarea clăcii și a dijmei, egalitatea între
confesiuni, desfacerea de Corlovaț și alegerea episcopului de un congres
bisericesc.
- 1848.
Familia Hurmuzachi găzduiește revoluționarii moldoveni, printre care Vasile
Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan
Cuza, Gheorghe Sion.
- 1862.
Se aprobă, prin decret imperial, stema Ducatului Bucovinei, care se blazonează
astfel: ,,despicat, primul de azur şi al doilea stacojiu, cu un cap de bour de
culoare naturală în inimă, însoțit la dextra, la senestra şi în cef de câte o
stea în şase raze de aur. Mantie de purpură căptușită cu hermină, cu ciucuri de
aur, timbrată de o coroană princiară închisă cu fleuroane”.
- 1865.
Apare primul număr al revistei lunare Foaia Societății pentru Literatura și
Cultura Poporului Român în Bucovina. Printre colaboratori se numără și Vasile
Alecsandri, care trimite o biografie a lui Alecu Russo, care a fost culegătorul
Mioriței.
- 1871.
Eminescu adresează o scrisoare lui Dumitru Brătianu, în care îi mulțumește
pentru sprijinul acordat în pregătirea serbării de la Putna.
- 1875.
Apare broșura Răpirea Bucovinei după documente autentice, cu o prefață de
Mihail Kogălniceanu și o antologie de texte scrise de Ioan Slavici din colecția
de documente adunate de Eudoxiu Hurmuzachi. Se face și o traducere a broșurii
în limba franceză. Eminescu o duce în Bucovina și o difuzează la Cernăuți.
Autoritățile austriece dispun sechestrarea ei pentru că broșura condamnă în
termeni necruțători politica de anexare a Bucovinei la imperiului vecin.
- 1875.
Se inaugurează Universitatea din Cernăuți, cu trei facultăți: filologie,
juridică și teologică. Presa din Viena scria că menirea acestei Universități
constă în „a desăvârși germanizarea Bucovinei”. Profesorii sunt aduși din
imperiu și nu reprezentau, cum arată Eminescu, personalități recunoscute în
viața științifică. Cursurile se țineau în limba germană.
- 1876.
Eminescu publică în Curierul de Iași un studiu în care analizează, pe bază de
documente, situația din Bucovina și Transilvania sub stăpânire austro-ungară.
Denunță politica îndreptată contra bisericii și școlilor românești din Bucovina.
- 1877.
Autoritățile austriece din Cernăuți dispun desființarea societății studenților
Arboroasa. Sunt arestați studenții: Ciprian Porumbescu, președintele
societății, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu și Eugen
Sireteanu, pentru „înaltă trădare”. Tuberculoza de care suferea Ciprian
Porumbescu s-a agravat în închisoare, grăbindu-i sfârșitul, la nici 30 de ani.
- 1885.
Dionisie O. Olinescu înființează Societatea arheologică română din Bucovina. În
comitetul de conducere intră și Aglaia, sora lui Eminescu. Societatea
desfășoară o activitate rodnică în recuperarea vestigiilor trecutului de pe
pământul Bucovinei. Olinescu întocmește și o Hartă arheologică a Bucovinei.
- 1889.
Presa bucovineană evocă personalitatea lui Eminescu la încetarea sa din viață
și insistă asupra legăturilor sale cu Bucovina.
- 1910.
Curtea de la Viena comunică recensământul populației din Bucovina. Dacă în 1774
românii numărau 52.750 de persoane, în 1910 sporesc la 273.254 de persoane.
Germanii, polonezii, maghiarii, armenii și alte naționalități numărau, luate
împreună, 4.000 de persoane, dar în 1910 ating cifra de 216.474 de persoane.
Ucrainenii sunt înregistrați în 1774 cu 15.000 de persoane, ca în 1910 să
asistăm la o creștere spectaculoasă de 305.101 de persoane. Unirea Bucovinei cu
Galiția a favorizat imigrările și procesul de deznaționalizare a populației
românești.
- 1918.
Congresul General al Bucovinei, format din delegați ai românilor, germanilor,
polonezilor și ucrainenilor, se întrunește în sala sinodală a Palatului
Mitropolitan din Cernăuți și hotărește Unirea Bucovinei cu România în „vechile
ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru”. Bucovina stă în fața istoriei
ca un exemplu cutremurător pentru rapacitatea imperiilor vecine. Stă ca un
exemplu și în privința metodelor practicate de două mari imperii în politica
lor anexionistă .
Această
ediție din 1996 reușește pentru prima dată să prezinte în România textele
publicate de Eminescu consacrate Bucovinei. Aceste texte sunt organizate
tematic în două secțiuni: Viața politică și Viața culturală. Textele mai
apăruseră prin 1985, într-o ediţie scoasă de Exilul românesc anticomunist, dar
aceasta nu a putut ajunge la cititorii din România. Într-o anexă este publicată
și broșura Răpirea Bucovinei după documente autentice, întocmită de Ioan
Slavici și prefațată de M. Kogălniceanu în anul 1875. În final este prezentat
un EXTRAS dintr-un Tratat secret între Austria și Poarta Otomană, din perioada
anilor 1771-1775.
Acest volum are o valoare deosebită
datorită faptului că sunt prezentate multe subiecte legate de istoria politică
și culturală a Bucovinei răpită de austrieci.
Ing. Radu Moțoc, 8 februarie 2023
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu