ADRIAN MUNTEANU - Junii ( Aruncarea în ţol) + Defilarea Junilor

 

Junii ( Aruncarea în ţol)

 

 

~*~

 

Ecou prelung se-nalţă dimpreună

Cu zborul pânzei ce ascunde faţa

Bărbatului, cel sechestrat în piaţa

Cu Juni ce-aşteaptă clipa să apună.

I-a apărut sub piele viu roşeaţa,

Ca o sclipire leneşă de lună,

Când surla-n Şchei neobosită sună

Şi braţe-aruncă în înalturi viaţa.

Descătuşare din adânc de glasuri,

Iar trupul vine-n iureş spre pământ

Şi face-n ţolul sprijinit popasuri

Ca să îşi ia din nou spre cer avânt.

Uimit presimt, după alerte ceasuri,

Că va ieşi din alb cearşaf un sfânt.

 

~*~

ADRIAN MUNTEANU

Duminică în Brașov, alt moment de fastuoasă sărbătoare: parada Junilor. 

Poezia este și ea prezentă.

Defilarea Junilor

În semeţie s-a pornit alaiul.

Spre Pietre, râuri de mărgean pe ii.

Privesc în jur sub ample pălării

Şi trec solemn să ispitească raiul.

Sunt Junii Tineri nişte cruzi copii.

Se ţin de crupa cailor ca scaiul

Şi-abia în Prund se-ntinde evantaiul

De albe straie-aduse din vecii.

Braşovecheni şi Albiori în ceată,

Cu cei Bătrâni şi-n urmă Dorobanţi,

Se-nşiră lent cu râvna-n trup săpată

Prin Şcheiul lor, descoperind savanţi

Cum din izvor se vor ivi deodată

Lumini eterne de-nzeciţi talanţi.

~*~

ADRIAN MUNTEANU