vineri, 18 martie 2016

Cine e începutul şi sfârşitul?







 Cine e începutul şi sfârşitul?
 
 Iarna e ca un cearşaf aşezat 
 peste trupul tău, Fiu al Stelelor.
 Încă e ceaţă la malul iubirii, 
 însă de mână cu tine 
 niciun taifun nu ne va atinge,
 frica de necunoscut, 
 senzaţia de infinit, acordul iubirii 
 sau fuga pasiunii,
 acea mişcare a ei între lumi, 
 între lumile noastre,
 arpegiul de la do al meu 
 la do al tău, misterios ritm,
 un etern pas spre noi,
 în acest segment de vibraţie.
 
 Închide ochii! Printre linii şi spaţii
 vei simţi flacăra caldă,
 milioane din tine 
 dornice să se contopească în mine,
 în apele în care nu am mai fost.
 
 Ai simţit că nu îţi mai aparţii, 
 vei fi mereu acolo, corăbierul în apele
 fără de ţărmuri şi lumi fără sfârşit.
 
 Mereu va fi nevoie 
 de un alt potop şi-o altă arcă,
 să fii cu mine în orice 
 petală de floare şi rază de zâmbet,
 în culoare, mişcare,
 în asocieri de cântec şi lacrimă,
 în parfum de infinit,
 în clipe şi zile, în orice furtuni,
 în pacea care ne-mbrăţişează 
 când lumea ne priveşte.
 
 Acum păşim peste adâncuri,
 cu tine nici adâncurile nu mai sunt pustii,
 vei face punţi peste inimile noastre.
 Lumina coboară în noua viaţă 
 ce părea a fi agăţată de un bulgăre de humă, 
 eliberând toate focurile din ea însăşi.
 De mâinile noastre sunt prinse cerurile,
 niciodată nu se termină ceva în viaţă.
 
 Cine e începutul şi sfârşitul,
 cine e dincolo de aceste imagini?


Irina Lucia Mihalca










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu