miercuri, 16 martie 2016

Jurnal desecretizat 01.03.2016


Eccetera, eccetera, că n-am la mine cetera

01.03.2016, Ciubăncuța, Cj.
Stau și mă minunez, că unora nu le crapă obrazul de rușine scriind vrute și nevrute, verzi și uscate-neadevăruri, despre Mihai Eminescu. În ce lume și pe ce lume trăiesc aceștea? Să admitem, că puțini străini știu cine-i Eminescu, dar tu ca român să nu știi e posibil? Imposibil nu-i cuvânt francez, zicea și Napoleon, iar eu să bravez și să zic: e imposibil să nu știți ca români, cine a fost Mihai Eminescu, nu-i așa?! Alex. Ștefănescu scrie ca Dumnezeu cinstit și drept:" Eminescu scrie concis, ca și cum și-ar săpa cuvintele în piatră". Din privința asta e un Brâncuși al cuvântului dându-i lumină de rod. E partea plină a paharului de care tot vorbim de pe vremea acestui minunat poet național fără a ne sătura de ceea ce-i iubire pentru ceilalți. Totul e încântător doar gândind sincer și ca români la acest colos întru toată dumnezăirea, puterea și mărirea care ți-o poți imagina (și Vica o țărancă harnică autentică este ofticată pe cei care-s contra acestui magistral al literaraturii, că decât prost mai bine orb, zice, că dacă ești prost n-ai nici ce vinde).
Dar ce să mai zic Alex. Ștefănescu, tu venind cu "Eminescu, Poem cu Poem",  venind cum nu vine nici un critic dintre cei citiți de mine, venind cu grozava lecție care până în prezent nici în școală nu s-a învățat cu claritate, deși era și este stringent, eficient și necesar. Indiferent cât de ciudă le-or fi unora, tu Alex. ești omul potrivit la locul și timpul pitrivit sfințit și prin marele Mihai Eminescu având un mod de a gândi și peste generații,un drept de a fi "laudă" de zestre prin opera zidirii ca Meșterul Manole zidind pe câmpul alb oile negre cu imperativul și impactul: cine le păstorește implicit le și cunoaște. Ești mai aparte și decât profesorul tău Nicolae Manolescu, că tu vii cu o altă tinerețe în esența lucrului pas cu pas bine făcut și ești o măsură prin Eminescu a ceea ce suntem fără termeni de comparație, fără argumente, având modul tău aparte de a pune punctul pe"i" și apropiind infinitul cu predicat și subiect de curat și luminat-aur strecurat, veșnicie care-n România s-a născut la sat aparte și vădit să înmulțescă talanții. Tu Alex.ai sufletul încărcat de aforismele trăirii ancestrale și artistice,ai un randament și un eficient practic (tu, Ștefănescu, trestie gânditoare, sapi și dai de apa izvorului, dai de cugetarea adâncă de luncă: de pâinea și pacea atât de necesară în lumea întreagă). Tu nu ești un încrezut, nu înveți peștele să înoate ("piscem natare doces"), nu vinzi cum s-ar zice altfel legume, fructe, la grădinar, că n-ai orgoliu să bați șaua ca să priceapă iapa, deși știi că poezia lui Eminescu și explicația ta nu moare, Mihai Eminescu fiind contemporan cu noi, dar și cu generațiile urmașilor-urmașilor noștri,  conform vorbei de pomină a lui Ștefan Cel Mare, Drept, Viteaz Și Sfânt (aici e o vorbă dreaptă și nu politica struțului, care crede și știți ce crede struțul fudul și nu deștept destul neducându-se apa cu ciurul la moară). Alex. oricine ce-ar zice și cu cartea ta "Eminescu, Poem cu poem" , te scoli de dimineață, că ai spor, dar te scoli... și pentru'că departe ajungi, nu-i așa? Cine te judecă strâmb, o fac și din invidie, deși tu ești un scriitor vrednic, un om de lăudat, un om pentru care vorbesc cele 25 cărți, dar dacă li imposibil să vadă valoarea ta n-au decât pentru'că "imposibilul nu-i obligatoriu" ("Impossibilium nulla obliatio est", Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre) și imposibil e să nu scrii corect, perfect (impecabil), că vorba lui Napoleon: "Imposibil, nu-i cuvânt francez" și scriitorii ratați sunt niște imposibili, niște impostori. Ne citezi plin de căldură vorbele unui alt poet, Adrian Păunescu, din revista Flacăra...care revoltat scria: "N-o să-mi dea mie lecții toți grigurcii, manoliștii și ștefăneștii acestei țări", citezi cu respectul care i se cuvine. Ești Alex.Stefănescu un Diogene cu lampa aprinsă în plină zi și zi de zi căutând un om și ai meritul de a da dar din dar valoare Patriei Limba Română pentru a face Rai, ca cele bune să se adune, iar cele rele să se spele, că unde bunătate e, Dumnezeu e, ca atare: pâine și pace e (și asta o știi și, chiar dorești, Alex. Ștefănescu, și tu, așa ceva și pentru omenire, am eu convingerea mea de om). Binele cu bine se răsplătește pentru'că munca cinstită trebuie, asteaptă, plătită (după faptă și răspată, chiar dacă s-a semănat vânt și s-a cules furtună și asta când cineva a tulburat fântâna care l-a îndestulat, săturat, Alex. Ștefănescu, ca "Eminescu, poem cu poem", că ceea ce sameni și seceri, că și oaia unde paște își lasă și lâna, după proverbul albanez, virtutea purtând în sine răsplată, un bine uneori nevisat, că omului rău îi dai cămașa de pe tine și fugi de el ca dracul de tămâie eccetera,eccetera...și cărbunele dacă nu te arde te negrește.).

Pavel Rătundeânu-Ferghete





  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu