joi, 24 martie 2016

FILOCALII







FILOCALII

Stăniloae-Maxim Noica-Aristot Corneanu-Scăraru
Bhose-Făgețan Bharata-Natyasastra
Bogdan-Hegel Drăghiceascu-Anca Ivănescu-Joyce Biblio


            Talasie
treime în unime
unime în treime
unul și același spre Dumnezeu

priveghiați să nu
intrați în ispită
taina îndumnezeirii ne fie ținta

ia seamă la șarpe
să nu-ți dea din pom
omoară păcatul să nu învii mort

            Isihie Sinaitul
marea apă multă
rugăciunea fără gânduri
liniștea inimii pază minții

adevăratul subiect al
istoriei nu este omul
ci Dumnezeu apud Draghicesco

silind sufletul să
vorbească lucruri străine
va dormi cu amar moartea uitării

adu-ți aminte de moarte
ca de răsuflarea proprie
prin moarte zboară sufletul în văzduh

saltă și se dau
peste cap
delfinii în marea liniștită

*
să se taie în două
să se rupă
să se facă el însuși dușman al său

omul dinlăuntru
petrece în trezvie
păzind și pe cel de afară

atâta tace încât
biruiește și pe Pitagora
om prin om să se mântuiască să se piardă

monahii din India
i-au scris lui Ioan Carpatinul
avva Filimon se închisese într-o peșteră

*
începătoriile
stăpâniile
lumina neapropiată

Ioan Damaschinul
intră într-o casă de desfrâu
să scape de la pieire o femeie piedută

*
            D.Drăghicescu
spirit separat de el însuși
conștiință inconștientă
gândire pietrificată

conștiința Dumnezeu
sferă cu rază infinită
eul causa sui

*
            20-10-14
de vei cădea în păcat
și nu te vei întrista
vei cădea iar

leoaica nu juninca
nerușinarea nu
întristarea lui Dumnezeu

căutăm casa
batem la ușă
în ceasul morții

*
faci bine
rabzi dușmănia
răutățile binefacerilor

îți intră în urechi cuvinte urâte
 mânie pe tine însuți
și nu pe cine le grăiește

șerpi în păduri
șerpi în case
se preschimbă între ei

            Nil
joacă pe scenă
mască străină
nume de gol

cea mai de pe urmă
neasemănare
chipului dintâi

ne-am răstignit lumii
am încetat a fi
oameni în firea îngerilor

întorși la cele dindărăt
prinși de cele ce suntem
datori să-le uităm

cuvioasă schimă
poză fariseică
stâncă în loc de liman

mormânt văruit
în loc de biserică
lup în loc de oaie

Nil nevorbirii
de bine de rău
nici în dodii
*
            21-10-14
            Drăghicescu
absența lui Dumnezeu
probează pe Dumnezeu
așa cum seceta probează apa

Dumnezeu însuși
se creează
gradual în lume

în om există
doar un Dumnezeu
embrionar

vița măslinul smochinul
n-au primit să stăpânească
peste copacii pădurii

mărăcinele
copacilor
asupra oamenilor

*
            21-10-14
vei fi țintă de batjocură
nu vei avea nour să-ți facă umbră
în vremea rugăciunii


după Dumnezeu mintea
se face nematerială
și săracă de toate

aibe ochiul neîmprăștiat
și lepădându-te de trup și suflet
trăiește prin minte

Ioan cel mic
marele monah
se îndeletnicea cu lucrul isihiei

atât i s-a împotrivit cel rău
că îndată ce întindea mâinile
acela i se înfățișa ca un leu

nu vor putea sta câinii
când tu stăruiești
în convorbirea cu Dumnezeu

sabie scoasă
lampă spre vedere
nu te turbura

când pismașul diavol
nu poate mișca memoria
în timpul rugăciunii

cel ce pătimește
împreună cu cei neștiutori
să te cerceteze și pe tine

apropie-te în chip
nematerial
de cel nematerial

se mânie
ține minte răul
își turbură ochii

nu-l mai preamărește
pe ziditor din făpturi
ci din el însuși

stă de vorbă cu el
de-a pururi
cum ar sta cu un tată

starea de rugăciune
răpește mâinea înțeleaptă
spre înălțimea spirituală

ești încă un mirean
înfrumusețând
cortul pe din afară

de patimi
de neștiință și de uitare
de toată ispita și prăbușirea

voia ta
voia lui
el voiește

roagă-te pentru dobândirea lacrimilor
să înmoi sălbăticia
din sufletul tău

se atinge de trupuri
stârnind întrânsele
fierbințeala dobitocească

            Marcu
nu te întrista
nu te lăsa întristat
de pricină tristă

nepăsarea țese
veșmântul norului
peste suflet

pe aripile sufletului
se răpesc în nori
și la judecată nu vin

            Isaia pustnicul
defăimaților
lipsiți de tot binele
vrednici nici de câini

se ascund în vicleșug
și răpesc sufletul
ca pe o vrabie

răsuflare
până la cea
din urmă suflare

vremea foametei
mila
cu sfinții

nimic nu te
învinovățește
de păcat

mintea
urmează
dragostei

pocăința
îl va naște
a doua oară

nepurtarea de
grijă adică
moartea față de oricine

            Drăghicescu
liberând timpul
de caracterul său pur temporal
în haosul timpului

distilarea timpului
pentru a face
să iasă eternul

            Diadoh
împăcați cu sine
nu suntem ai noștri
suntem asemenea

            24-10-14
înmuindu-se sufletul
prin înrâurirea temerii
vine la dragoste lucrătoare

temeți-l sfinții
iubiți-l cuvioșii
frica drepților

nu mai este gândul
vreunei temeri
ci o ardere neîncetată

sufletul acoperit
de lepra voluptății
nu simte frica

mai presus de laude
întâi frica
apoi dragostea

adâncul credinței
fiind apa
uitării relelor

se are
pe sine însuși
pârâș al său

iubind ce e înrudit cu sine
sufletul cer
trupul pământ

negura turburării
vicleșugurile pescărești
mintea contemplativă

mângâiere de veghe
arătare în somn
a vreunui bun viitor

zămislește îndoială
înțeles întinat
folosind sfântul nume

afecțiune
de o simplitate
infinită

vărsând untdelemn
în marea turburată
furtuna biruită

nu putem
să-l vedem
în chip văzut

spun lucruri mari
și amenință luându-și
chip de ostași

ni s-ar trimite vreo vedere
chipurile gândurilor
batjocurile dracilor

            Drăghicescu
idealismul critic
nu diferă esențial
de spiritualitatea creștină

Dumnezeu
și spiritul
religiei spiritului

adevărul este
binele este
Dumnezeu este

mintea se face
străvezie și-și vede
propria lumină

legea unității
într-o ființă
nemai a noastră

lovind sufletul cu sunete
până ce norul va fi împrăștiat
de valurile melodiei

            Antonie
somnul trezviei
ochii închiși
vedere

pentru om
se schimbă
Dumnezeu la față

celor din cer nemurirea
celor de pe pământ
prefacerea

demonul propriu
pururea cu tine
și cu Dumnezeu

            25-10-14
            Drăghicescu
a-l afirma pe Dumnezeu ca real
înseamă a-l nega
pentru că el aparține viitorului

se creează în inconștientul omului
nu poate avea altă existență în afara eului
este reflexul eului nostru

            27-10-14
            Joyce
în cruce o odihnă și un brici
cruci grăbite prin aer
o adevărată Christină Chrisostomos

tatăl este
el însuși
propriul său fiu

            28-10-14
            Drăghicescu
lumea un vis
fruct al imaginației
încetează cu visul

poate sunt creația
unui vis ori a imaginației
unui necunoacut incognoscibil

cele două infinituri
eul de jos e sufletul
eul de sus e dumnezeu

noțiunea de cauză nu este
aplicabilă fenomenului
de care ne ocupăm


            Casian
nu s-ar vătăma omul
de om dacă n-ar avea
înăuntru pornirile

fiarele sălbatice
cu tine în pace
fericitule Iov

întristarea n-a lăsat
pe Cain să se pocăiască
după ce și-a ucis fratele

            29-10-12
            Drăghicescu
atributele conștiinței
ordine coeziune libertate
introduse în haos

conștiința echvalentul
lui Dumnezeu
demiurgul

creatorul lumii
personificare a
conștiinței noastre

sinuciderea nu ar putea fi
pedepsită cu moartea
de către puterea supremă

aruncă-mă
în metafizică
și după sinucidere vorbim

ai câștigat întregul
univers și ți-ai
pierdut sufletul

să ne aprindem
prin amintire
de focul cel veșnic

s-au izbăvit
în largul mării
se îneacă în port

fugi de locurile
unde poți să cazi
după fructe nevăzute

            31-10-14
demonul este profet
totdeauna înșelător
pentru cine l-a disprețuit

            1-11-14
neispitit de diavol
ispitit de mântuire
îngropat cu sfinții

slava deșartă
se gonea pe sine însăși
și se ascundea dinaintea oamenilor

stând culcat la
pământ a rostit
toată psaltirea

            2-11-14
repeza reteza voia ta
pe pământ nor de vânt
de-ngropat de sărutat

vezi pământ fie fii
patru vede vanghelii
tuspatru patrii temerii

oarecând Ioan a luat-o
înaintea lui Petru alergând
la mormântul Domnului

contemplația te va urmări
și prinzându-te se va împreuna
cu tine într-o preacurată nuntă

iluminarea negrăită se vede
de către ochiul sufletului
nu și de către cel al trupului

piatră colțuroasă
lovindu-se de alte pietre
și devenind rotundă

din groapă în prăpastie
frică după frică
venin lângă venin

bucură-te cel dintâi
fii sănătos cel de-al doilea
fii fericit cel de-al treilea

se mâniau pe ei înșiși
pentru că s-au lăsat
cuprinși de mânie

spune numele celui ce te-a născut
porecla celei ce rău te-a adus pe lume
necuratele nume ale fiilor și fiicelor tale

            3-11-14
            Drăghicescu
sursa științelor este
în predispoziția naturii umane
de a realiza omnisciența divină

matca de repulsie a făcutului
vinovat de durere și de rupere
de desfacere din mintea universului

o nouă religie
pentru cele nevăzute
eliberare de neînțelesul imediat

hai hai hai
cu mândra-n rai
că din iad abia scăpai

în iconomia divină
un demon vindecă răul
făcut de alt demon

            4-11-14
simți făurarul divin
că sacra lui arcă nu este
precum o văzuse în vie

cu marea cetate clădită de zei
în mijlocul țării
cu munți de patru părți

plinul de sine
recunoscător devotatul tău
sclav și prieten Plinius

matematica este
cea mai clară moștenire
a omniscienței divine

cădeau fără de voie
alți mai nenorociți
voiau să cadă dar nu puteau

obișbuiesc prea ticăloșii ucigași
să ne războiască pe noi nenorociții
întru cele contrare firii

            5-11-16
            Bharata
santal alb santal roșu
mistuitorului de sacrificii
făcătorului de ziuă

după spargerea ulciorului
maestrul artei dramatice
va lumina scena cu o lampă

pe tron pe gunoi afară din cetate
dospitu-m-am și m-am topit
și socotitu-m-am pământ și ceruri

nu există un loc
mai sigur decât cerul
de unde au căzut îngeri

în erezie și hulă
din tulburare și veselie
cunoaștem teomahia demonilor

            6-11-14
lumea lui credulus și faber
se schimbă indefinit
formele geometrice sunt etern aceleași

sămânța stropul episodul
incidentul deznodământul sunt
cele cinci elemente ale intrigii

pământul să fie plin de roade
să piară necazurile și bolile
pacea să domnească peste vaci

arborele cunoașterii
nu trebuie tăiat
în timpul înfloririi

ne temem să vă filosofăm
în acest cuvânt de acum
despre limanul isihiei

în groapa adâncă a necunoștinței
întru întunecatele patimi și în umbra morții
începem să filosofăm despre cerul pe pământ

această desăvârșire a celor desăvârșiți
mereu nedesăvârșită foarte
extaz până la cer a contempla pe Dumnezeu

credința raza soarelul
nădejdea lumina soarelui
dragostea discul soarelui

cerbul scoțând pe șerpi din ascunzătorile lor
ucigându-i și mâncându-i este cuprins
de sete și caută apa izvoarelor

dar cine mă oprește a spune și a grăi
cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt cunoscute
prea luminată răpire alergătorule spre cer

            7-11-14
numai viață numai farmec
nu numai ai lui Dumnezeu
nu numai ai diavolului

va interpreta înțepenirea
nemișcat și inconștient
cu membrele atârnând

nimic nu mă oprește
a continua istorisirea
în marea sărată a morții

izvor fără de apă
plin de broaște egiptene
și mai ales de cărbuni

            8-11-14
nu zgomot nu mișcare
nu incident sala plină
succesul e numit divin

adevărații spectatori de teatru
mulțumiți de mulțumirea altora
întristați de tristețea altora

îl omoram cu mâna mea
la venirea nemților
dar nu-l predam comuniștilor

omul lui Dumnezeu
acest om minte
Satana ia chip de femeie

comuniștii și-au întors
cămașa pe dos
și țipă lozinci democratice

război pentru a învinge
politică pentru a construi
întreprindere pentru a reuși

accident rutier din cauza ta
stop cardiac în plină sănătate
sinucidere din melancolie

pedepsitorul personalității
aducătorul deșertului
făcătorul de vid

            9-11-14
s-a ivit din același
principiu al subiectivității
mântuirea lumii

starea staționară
neagă stare inițială
menținând revenirea în univers

ce e fals și ce e adevărat
poartă asupra
îmbinării și diviziunii

rugămintea este o rostire
dar nu e nici
adevărată nici falsă

niciun om nu e alb
orice om este alb
există un om alb

în cele ce nu sunt neîncetat în act
există deopotrivă posibilitatea
de a fi și a nu fi

este necesar ca
existentul să fie când este
inexistentul să nu fie când nu este

nefericirea necesară
unității omului
cu Dumnezeu

participând la adevăr
este un moment
al ideii divine

râul curge în ocean
cu apa tulburată
de relele elefanților

bătut cu bice de fulgere
cerul plânge
cu stelele stinse

în cingătoare de fulgere
șirag de păsări albe
norul elefant pe cer

            10-11-14
de-ai fi unul din dușmanii mei
încetează de a mai fi
în fața cenușii mele

publicul trezit
din nebunie îi va face
pe cei puternici să roșească

versurile exilatului din Tomis
ca unele fraze ale lui Platon
ca Dieu est en nous de Ronsard

din veritate în veritate
puteți merge până la Dumnezeu
care este veritatea verităților

sălbăticia plebeiană
și infamia curtenilor
își găsesc justificare în religie

devenirea neidentică
a identicului și devenirea
identică a neidenticului

din aparența colorată a sensibilului dincoace
și din noaptea goală a surasensibilului dincolo
conștiința pășește în ziua spirituală a prezentului

legea inimii se găsește
în ființa pentru sine
a conștiinței

            11-11-14
în capul universului
sabei sarmați își duc izvorul
să-și potolească setea

nu culcuș în iarbă
nu umbră de măslin
alungat și din râpă

o aduc din orășelul din vale
dar nu pot să-i pomenesc
numele că aude căprița

să nu îndrăznești să uiți
fiecare din noi e Cristos
toți suntem răstigniți

acest individ singular
nu are decât valoarea
umbrei ideale

umbră lipsită de sânge
lege a slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței

principiul asuprit al ruinei
și al distrugerii apare la lumină
și este ceea ce are valoare

            12-11-14
separarea fenomenelor
nu prin foc ci prin spirit
un sort de foc divin

în urma unui accident
Dumnezeu a pierdut omnisciența
și o reface prin știința umanității

procesul universal al lumii ar fi reprezentat
printr-un singur imens sistem de
ecuații diferențiale simultane

falanga în șiruri
arcașii prăștiași
să tragă în barbari

nu mai putea rosti niciun cuvânt
făcea semne unora și altora
capul sus semne din ochi

spațiile dintre elefanți
spaima călăreților
pedestrași călcați în picioare

a vorbi frumos despre Homer
e putere divină
care te pune în mișcare

zvonuri false
zvonuri adevărate
mai ales în război

în timpul mulsului
nu se grăiește nu se cântă
nu se rostesc măscări

concordatio complexatio
explicatio via negativa
coincidența contrariilor

sărăcia umilința pocăința
nu carne nu vin nu căsătorie
numai Tatăl nostru

au accentuat dualismul
sporind rolul
diavolului

străin predicator vrăjitor
rezistență persecuție triumf
tu însuți te-ai fi convertit

grecii începutul filosofiei
Hegel desăvârșirea
azi descompunerea

un gol al persoanei
o existență întâmplătoare
o mișcare lipsită de esență

lumea înstrăinării
eterul conștiinței pure
conștiința în două lumi

            13-11-14
curtezana merge încetișor
femeia de neam speriată
servitoarea cu pași repezi

clinchetul bijuteriilor
alifii parfumate
vânt cu poala veșmintelor

depresia femeilor
când își văd iubitul
mergând alene

întruparea femeilor
celeste sub blestem
ori pentru a avea urmași

chemarea înapoi
cămara tainei
slava fecioriei

*
înțelegătoare scară
de taină cerului
gândind pogorând

gura ta cea de gând
tăcerea ta cea de gând
în luarea aminte

norule în chipul
porfirei porfirei
umbrește acea fierbințeală

sfat nespus
zid nezidit
brazdă nearată

văzând naștere străină
ne înstrăinăm de lume
mutându-ne mintea în cer

leproși curățați
diavoli sugrumați
credincioși împărați

ieșirea din ascundere
este ieșirea la iveală
în starea de neascundere

*
fie că trăiesc
fie că mor
eu nu sunt Osiris

nu spun să facem risipă de bani
și să construim atâtea trireme
pentru a ne păzi pe noi înșine

cei ce nu pedepsesc pe nelegiuiți
să nu aducă sacrificii
ofrandele lor să nu fie primite

i-a prins la o primejdie sigură
cu toate că sacrificiile s-au arătat
neprielnice și auspiciile funeste

*
în interiorul culturii
gândirea a apărut
ca o latură a înstrăinării

religia ne-a apărut conștiință nefericită
conștiința pură este înstrăinată de conștiința reală
esența este înstrăinată de existența ei

*
neispitire de nuntă
munte netăiat
pântecele tău m-a înnoit

roua pe lână focul pe rug
cuvântul cel dintru început
trecut-a umbra legii

din tine s-a închipuit
precum suntem noi
cel neîmpărtășit de chip

cel ce ține toate
numai cu voia
în brațele tale ca un om se ține

pruncul tău cu mâna sa
a cercetat vizuina cea
pierzătoare de suflete a aspidelor

din muntele netăiat
s-a tăiat piatra
cea din capul unghiului

nor luminos
al apei celei vii
ai plouat pe Hristos

îndoit în fire nu în fețe
Dumnezeu desăvârșit
om desăvârșit




Isaia dănțuiește
văzând născut din tine
pe Dumnezeu și omul

*
            14-11-14
inima pământului
inimă fără vină
inima cuvântului

ajută-mă să zidesc
în negrăita fire
din depănarea litaniei

bunăvoința de rouă
trandafirul cel plâns
al întoarcerii de taină

ascetică neprihănire
nemărginirea desăvârșirii
cu trup de nestricăciune

*
este de prisos ori nu
îndemnul oracolului din Delhi
cunoaște-te pe tine însuți

contingentul semnifică
ceea ce nu este
dar poate să se ivească

Socrate este viețuitor
omul este viețuitor
în chip întâmplător viețuitor

tot ce se petrece în univers
este o dovadă că există
o providență divină

            15-11-14
ne-am înțeles să ia cuvântul întâi cel mai bătrân
și apoi ceilalți după vârstă
cel mai tânăr era Demostene

omul acesta în care totul este vândut
chiar și glasul simte dezgust
și disprețuiește venalitatea noastră

aceaastă ființă fioroasă începu să bolborosească
mort de frică un exordiu obscur
fără să mai poată găsi șirul cuvintelor

când ne întorceam acasă din ambasadă
vorbi cu fiecare dintre noi
într-un chip neașteptat de politicos

nu știusem ce înțeles au cuvintele
de om imposibil de înțeles de cameleon
m-a făcut să înțeleg viclenia sub toate formele

unuia îi promitea să-i înlesnească un împrumut
altuia să-l facă strateg
pe mine mă fericea pentru talent

fu cel dintâi care ne lăudă și jură
în fața consiliului că el felicită cetatea
că a trimis în ambasadă asemenea oameni

legiuitorul îndepărtează de la
purificarea lustrală din agora
pe cel ce refuxă serviciul militar

pe cel lipsit de curaj și pe dezertor
și nu-i permite să fie încoronat
și nici să ia parte la sacrificiile publice

iar tu chemi în orchestră
pe timpul reprezentării tragediilor
pe cel ce a prădat dușmanilor templele

atenieni țineți seama de lucrurile pe care vi le-am spus
și de acelea pe care nu vi le-am spus și prin votul vostru
sprijiniți dreptatea și interesul statului

*
            Bharata
semnificațiile pătrund în auditori cu ajutorul
interpretării verbale gestuale și temperamentale
oh toate lucrurile s-au pătruns de acest miraj

starea emotivă stârnită de un înțeles aflat
în armonie cu sufletul pătrunde trupul
precum focul în lemnul uscat

mânie față încruntată față schimonosită de
de furie buze mușcate mâini lovite una
de alta și brațe amenințătoare

frica aparține femeilor și caracterelor inferioare
provenind din vinovăție față de superiori
fiare sălbatice și codri pustii

vederea elefanților sau șerpilor
amenințările vremea rea
noaptea întunecoasă auzirea bufniței

se va interpreta prin tremurul mâinilor
și picioarelor zvâcnetul inimii în măruntaie
gura uscată umezirea buzelor cu limba

sila trebuie subliniată prin acoperirea nasului
crisparea membrelor corpului
stinghereală și junghi la inimă

omul dezolat are ochii scăldați în lacrimi
chipul și ochii jalnici de oftat
stând ca yoghinul adâncit în meditație

omul suspicios are membrele tremurătoare
capul aplecat privește într-o parte și în alta
are limba scoasă și atârnând chipul pământiu

invidia se ivește la vederea norocului
prosperității inteligenței și exuberanței
jocurilor și desfătărilor altora

beția este moderată ușoară și josnică
unii bețivi cântă unii plâng unii râd
unii spun vorbe urâte alții dorm

grija se va interpreta prin suspine
răsuflare anevoioasă zbuciumul
gol în inimă neglijarea curățeniei neliniște

descumpănirea se naște din nenorocire
vătămare frică amintirea unei vechi dușmănii
se va interpreta prin tulburarea tuturor simțurilor

mulțumirea  înseamnă a te bucura de toate cele
de ascultat gustat pipăit văzut sau mirosit
ori întâlnite în cale și a nu te întrista de cele nedobândite

rușinarea se va reprezenta prin acoperirea feței
scrijelarea pământului roaderea unghiilor
pipăirea veșmintelor sau inelului

omul ce purcede la fapte nesăbuite
ca omorul sau vătămarea din lipsa de judecată
trebuie socotiți irascibili de către cei înțelepți

bucuria bărbaților se naște la atingerea celor de neatins
dobândirea averii sau reunirea cu cei dragi
ca și la împlinirea dorinței inimii lor

panica provine din semne rele rafale de vânt
ploaie foc elefanți turbați auzirea veștilor
bune sau rele atac al dușmanilor

aroganța provine din suveranitate
neam nobil frumusețe tinerețe
erudiție forță îmbogățire

se va interpreta prin iritare
dispreț dezaprobare nerăspundere
la întrebări și neacceptarea discuției

priviri peste umăr mișcări în toate părțile
ridiculizare vorbe jignitoare neascultarea superiorilor
și luarea lor în derâdere întreruperea vorbelor altora

disperarea la pesonaje de tip superior se va reda prin
căutarea unor tovarăși născocirea unui mijloc de scăpare
pierderea rigorii mintea dusă respirația anevoioasă

la cele de tip inferior prin alergare într-o parte și în alta
privirea împrejur gura uscată umezirea colțurilor gurii
somnolență respirație anevoioasă cugetare

visarea apare din scufundarea în somn desfătări senzuale
sau rătăcirea minții se va reprezenta cu ochii închiși
letargia simțurilor și vorbit în somn

resentimentul apare la bărbați energici
când sunt jigniți prin cei ce le sunt superiori
prin învățătură vitejie sau putere

disimularea întemeiată pe frică
se naște din fățărnicie înșelătorie se va reprezenta
prin dseconsiderare și vorbe în doi peri

violența apare când un hoț e prins furând
sau ca urmare a ofensei regelui interpretarea ei
se va face prin ucidere întemnițare lovire amenințare

certitudinea oamenilor se naște din înțelegerea
sensului feluritelor scripturi sau științe
interpretarea se va face prin instruirea discipolilor

otrăvirea slăbiciune tremurat arsuri
horcăit spume la gură prăbușirea
umerilor paralizia moartea

chibzuirea provine din îndoială cântărirea argumentelor
discuții în contradictoriu se va interpreta
prin ipoteze interogții deiberare planuri secrete

judecăți contrare cu privire la lucruri contrare
înțelepciunea e ceva bun
înțelepciunea e ceva rău


George Anca


 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu