România
„ne-resetabilă“ şi moştenirea „neamului prost“
„Resetarea“ societăţii
în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele
umane pentru a o realiza. Marea problemă a României contemporane este golirea
demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte
politice. Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care
aşteaptă minuni din nimic.
Pare o constatare
cinică, dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul
genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum. De trei ori România
a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de
calitate, bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni bine educaţi şi
intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au fost ucişi sau au fugit
din acestă ţară . Am asistat nepăsători ladecimarea biologică a
celor mai buni dintre noi.
Naţiunile şi popoarele
nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic nu regenerează la nesfârşit. În
teoria politică există o ştiinţă numitădemografie politică,
specializată în studierea efectelor transformărilor care au loc la nivelul
structurii populaţiei asupra societăţii în ansamblul ei. Funcţionarea unor
sisteme politice sau disfuncţionalitatea socială nu pot fi înţelese fără
studierea dinamicii populaţionale. În întreaga lume asistăm la
nişte transformări demografice fără precedent, iar dezechilibrele demografice
au fost mereu o sursă pentru marile conflicte globale sau regionale. Am scris
pe blogul Adevărul despre impactul
dezechilibrelor demografice între bărbaţi şi femei, precum şi despre
consecinţele asupra democraţiilor contemporane.
Al Doilea Război Mondial
Aş vrea să atrag atenţia
asupra efectelor negative ale acestei schimbări demografice pentru istoria
recentă a naţiunii noastre şi asupra modului cum arată instituţiile publice şi
private de la noi. Pretutindeni vedem surogate de profesionişti
publici, fantoşe de politicieni, profesori contrafăcuţi, m edi ci incompetenţi.
Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne ciocnim de zidul
competenţelor false. De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la
nivel naţional? Din epuizarea demografică!
Prima golire demografică s-a produs la începtul secolului trecut şi a
fost o consecinţă nefastă a celor două războaie mondiale. În urma
conflagraţiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape 10% din
populaţie, mai ales de sex masculin. Conform estimărilor, în urma primului
conflict global am pierdut peste 600.000 de oameni (civili şi militari), iar în
cel de-Al Doilea Război Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili şi
militari). La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele Holocaustului
şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puţin încă 1,2
milioane de oameni.
Catastrofa demografică a
continat şi în România stalinistă. Urmând modelul sovietic, statul român a demarat un proces de epurare
demografică pe criterii de clasă, orientându-se mai ales împotriva
elitelor sociale şi intelectuale. Astfel, conform evaluărilor din Raportul
Tismăneanu, se pare că ar fi vorba de 350 de mii de victime – deşi alţi
cercetători susţin că între 1948 şi 1989 au fost ucise 1,2 milioane de persoane
(direct sau indirect). Oricum încă 10% din cetăţenii statului român au
fost eliminaţi, şi nu vorbim doar despre elita politică. A fost
distrusă o întreagă pătură m edi e, inteligentă şi valoroasă: săteni bogaţi,
preoţimea educată, precum şi o mare parte a intelectualităţii urbane (m edi ci,
avocaţi, jurnalişti).
Evreii şi etnicii germani
La aceste victime
politice se adaugă cumplita dispariţie a unor etnii întregi, care are
consecinţe grave pe ansamblu. Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii
foarte importante pentru structura socială a statului român modern, evreii şi
etnicii germani, este incomensurabilă. În aceeaşi perioadă au plecat din
România aproape jumătate de milion de evrei (conform statisticilor din 1947
erau peste 400 de mii de evrei în statul român), dar distrugerea este şi mai
mare, dacă ţinem cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici
evrei, în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de
această etnie.
Evreimea românească a
avut un rol de urbanizare, de racordare la valorile cosmopolite şi de stimulare
a vieţii artistice, culturale şi economice.
Să nu uităm nici că
Nicolae Ceauşescu a primit jumătate de miliard de mărci pentru alţi aproape 200
de mii de etnici germani, pe care i-a vândut ca pe nişte bunuri de export.
Numai că, tot conform recensământului din 1930, ştim faptul că România avea
peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puţin peste 60.000. România
a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetăţeni, dintre care mulţi
reprezentau o elită socială, modele publice de comportament. Faptul
că, la două decenii după exodul acestei minorităţi, un etnic german a fost ales
preş edi ntele României ne arată ce contribuţie puteau să aibă un milion de
germani în dezvoltarea naţiunii române.
Exodul după 1989
A treia şi cea mai mare
golire demografică a avut loc după
1989. Deşi statisticile nu sunt concludente, pentru că mulţi români şi-au luat
lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se mai uite în urmă şi fără să
oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5 şi 3 milioane de
concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani. Numai în 2007 au plecat voluntar
aproape o jumătate de milion de români.
Şi nu au plecat
infractorii, leneşii sau ignarii. Au plecat tinerii de până în 35 de ani,
oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei curajoşi şi cu
iniţiativă, care aveau un profil psihologic de învingători, indivizi gata să
muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de adaptare la o nouă
societate. Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.
Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare
golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva ?
Din păcate în locul unor
oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile româneşti au fost populate cu
hoţi şi şarlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi
să punem analfabeţi şnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze
civilizat, am adus făpturi care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, în
locul eleganţei am aşezat potlogăria şi mojicia. În politică e şi mai rău – aşa
cum a reieşit din dialogurile publicate în m edi a dintre diverşii
„reprezentanţi ai poporului”, care au un limbaj elevant în care f... şi p...
sunt expresii cotidiene.
Am înlocuit neamul bun
cu neamul prost.
Ghiolbanii şi primitivii
i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea filosofie
mioritică: nimeni nu este de neînlocuit. Nu e de mirare că am
ajuns o societate întoarsă cu fundul în sus. Fotbaliştii au ajuns
cercetători ştiinţifici, miliţienii au ajuns profesori de democraţie,
turnătorii au devenit instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au
transformat în modele de comportament. Incompetenţa a devenit la noi o formă de
calificare. Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai mari
să fii pus într-o funcţie care să-ţi permită să administrezi acel domeniu.
Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic, cu diverşi „academicieni”
apăruţi pe genunchii unor generali, făcuţi pe genunchii unor
pseudo-universitari, la rândul lor făcuţi la apelul de seară al Securităţii
este doar vârful de aisberg. Cu cât coborâm mai jos în infrastructura
demografică a ţării în care trăim vedem pretutindeni dezastrul.
Din păcate, el se
produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi mai bine asistăm cum se
instalează domnia neamului prost – mai ales din punct de vedere moral, nu doar
organizaţional sau administrativ. Golirea etnică a dus şi la atingerea
limitelor morale şi etice. Pentru că mârlănia şi primitivismului
comportamentelor nu se schimbă peste noapte.
Mahalagioacele gureşe şi
piţipoancele cu genţi de firmă nu pot lua locul doamnelor. Sculeri-matriţeri
vulgari nu pot înlocui şefi de stat la nivel secund. Sindicalişti nerozi şi
neciopliţi nu pot lua locul unor socialişti cu simţul umanismului. Lipsa de
decenţă şi eleganţă în comportamentele publice nu pot fi predate sau învăţate
din manuale de „bune maniere”. Obrăznicia şi tupeul „maxim”, care au substituit
buna-cuviinţă şi gestul de politeţe, se învaţă de acasă, nu poţi dobândi
deprinderi civilizate la doctorat.
Când aruncarea cu rahat
în stânga şi în dreapta este noul sport naţional, în timp ce schimbul civilizat
de idei şi opinii sunt tratate cu dispreţ, când ridicarea poalelor în cap în
public a luat locul amiciţiei private, când vulgaritatea şi nesimţirea sunt
acum înlocuitoarele bunei-creşteri, nu mai e nimic de făcut.
Pseudointelectualitatea
compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat definitiv şi confortabil în
fotoliile lăsate libere de oamenii de calitate, diverşi mitocani iau drept
libertate de exprimare sudalmele, şi orice semianalfabet care crede că vorbirea
este egală cu inteligenţa îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să arate
lumea. Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar
mass-m edi a este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică
elementara, şi nimic nu-i împi edi că să debiteze aberaţii incredibile.
Iar neamul prost
continuă să se perpetueze. Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi
resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic.
Doru Pop, ADEVARUL,19 februarie 2016,
10:09
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu