miercuri, 23 martie 2016

Dor de primăvară



Dor de primăvară






Nimic n-a fost din ce-aș fi vrut să fie
planetei noastre astăzi moștenire,
s-alerge slobod vântul pe câmpie
la braț cu primăvara-n devenire.
Privesc la cer, un soare încă rece,
iar densa ceață nu s-a risipit,
și frigul aspru, iată nu mai trece,
de trupul nostru este alipit.
Nici ceru-albastru încă nu-i curat,
e-ngreunat de norii cenușii,
ce-și plâng cu jale trupul saturat,
târâți și zi, și noapte-n vălmășii.
Nu e nici pasăre prin larga zare
și nici miros de iarbă grasă, răsărită,
nimic din ce-i obișnuit prin așezare
nu prinde viața în natura răvășită.
Dar fosta sărbătoare-n casa noastră
și ziua mamei am cinsit cu drag,
cu multe prăjituri și flori în glastră,
și oaspeți mulți ce-am așteptat în prag.
Numai așa simțit-am primăvara,
un semn că iarna totuși s-a sfârșit,
și petrecurăm veseli până seara
cinstind al nostru anotimp iubit.


Constantin-Nicolae Gavrilescu












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu