luni, 3 aprilie 2017

ULTIMUL DRUM






                  Luminează-le Doamne mintea celor care sunt în examene.

                  Dă Doamne liniște și pace în lume și ne iartă pe noi păcătoșii! Luminează-le mințile Doamne la toți mai-marii vremii din Acel Guvern Mondial, care vor să distrugă întreaga omenire pentru ca să rămână ei stăpânii acestui sfânt pământ al Tău Doamne!

                  Întărește-ne în dreapta Ta credință, alungă de la noi pe toți vrăjmașii, cei văzuți și nevăzuți.

                  Dăruiește-mi și mie Doamne, tot ceea ce doar Tu crezi că-mi este de folos; fie Doamne așa cum voiești Tu și nu după voia mea. Binecuvântat fie Numele Tau Cel Sfânt în vecii vecilor,  Amin.

                  Doamne, noi ne rugăm pentru cei care nu au timp să se roage, pentru cei  care nu au credință, care nu au nădejde în Dumnezeu; ne mai rugăm pentru săracii pentru care nimeni  nu se roagă.
        Și mai pomenește Doamne pe cei săraci adormiți întru Domnul și care nu au pe nimeni care  să-i pomenească. Amin!"

        "PREOT ILARION ARGATU"  (1913 -1999)



~o~

DIMITRIE  GRAMA

dialoguri

.....ma apropii incet!

mi s-a spus:

acesta este

ultimul drum supendat

de fapt e vorba

 doar de

o franghie pe care

sa pasesc

si o alta

franghie atarnata

din cer

in nesiguranta

in spaima....




ma gandesc:

ultimul drum?

de ce asa,

in suspensie?

de ce nu neted

luminos?

dar mi se spune

ca nu eu sunt acela

care aleg!

....primul pas intotdeauna
mi s-a parut greu
pasul asta, insa,

imi pare imposibil,

dar o forta
mult mai puternica
decat mine,
ma impinge inainte!




....ma clatin
pasesc nesigur,
cad,
ma tin
cu degete de fier
de franghia
din cer cazuta,
ma ridic si
iarasi fac
un pas sau
poate ca fac doi....


....privesc!

am timp

nu ma grabesc!




....jos in abisuri

sunt tot eu
pe un drum de tara
descult si
despuiat de mine!

....sus, in alte sfere,
ciudate si sterile,
parca tot eu,
sau poate
umbra aceia
pe care m-am obisnuit
sa o numesc Eu
atunci cand
fac cate un pas
in golul dintre
cer si mine.

Dimitrie Grama, Aprilie 2017



~0~

SERGIU  CIOIU

România a fost şi este un teren al folclorului, iar românul rezonează la acest filon mioritic sau teluric care îl caracterizează, ce este original şi legat de aerul pe care-l respiră, de pământul pe care calcă şi joacă. Aproape toate cântecele de singurătate, doinele, baladele, chiuitura, cântecele de voie bună sau de petrecere, cele de jale, de dor, de ocnă, de cătănie, sunt ceea ce are mai pur şi mai aproape de suflet poporul nostru.

În ceea ce priveşte muzica uşoară, muzica pop, jazul, cântecul dansant, șansonul sau cântecul poetic, e ştiut că anumite culturi au nu numai nostalgie, ci şi respect pentru ceea ce a marcat o anumită epocă în acest domeniu, atât de efemer, supus modelor şi, totodată, demodării.

Nu este mai puţin adevărat că România nu a avut o industrie dezvoltată a discului şi că nici limba nu a permis o circulaţie mai largă a cântecelor din zona muzicii uşoare.  Noi am importat, mai degrabă, mode şi şlagăre din circuitul mondial. Am fost influenţaţi de muzica americană, între cele două razboaie mondiale de cea franțuzească, italienească, de tangourile în stil argentinian şi chiar de romanţa rusească. Acum avem influenţe turco-arabe şi importăm cu succes stilul „dance/disco”, hip-hop, rap, şi tot ce se vehiculează, mai ales, pe continentul american.

De altfel, majoritatea tinerilor au ales să cânte în engleză, tocmai pentru că au impresia că astfel vor putea să se afirme şi pe plan internaţional. Fenomenul este răspândit în mai toate ţările a căror limbă nu este internaţională.

Toate acestea nu scuză, însă, lipsa de atenţie pentru ceea ce rămâne original şi nedemodabil în acest domeniu, mai puţin privilegiat, tocmai din lipsa unei industrii şi a unor profesionişti în materie de ceea ce, acum, numim showbusiness. Într-adevăr, această ocupaţie a început să capete importanţă şi la noi, dar ea se referă la tot ce pare a fi pe gustul unui public minor, superficializat şi format de cei care difuzează cu prioritate, aproape în permanenţă, unul şi acelaşi sunet, mai bine zis un sound, ca să priceapă toata lumea… acesta este motivul pentru care este greu de readus în prezent cântece cărora le-aţi spus atât de frumos, muzica uitată.

Muzică uitată sunt şi romanţele cântate cu atâta har de Ioana Radu, Mia Braia şi Dorel Livianu. Uitate au fost, o vreme, şi tangourile interbelice cântate de un Zavaidoc, Cristian Vasile, Petre Alexandru, Titi Botez, Jean Moscopol. Uitate sunt şi cântecele interpretate altădată, cu mare succes, de Dorina Draghici şi Nicu Stoenescu. Şi uitate vor fi  toate cântecele care nu se difuzează din cauza unor  manipulatori de gust şi de opinie, care joacă azi rolul de difuzori ai unor posturi private de radio şi televiziune şi care nu includ în grila lor decât ceea ce consideră ei că este pe gustul publicului.

E o mare greşeală, întrucât gustul publicului poate fi mai variat şi mai elastic, dar dacă îl îndopi pe ascultător numai cu ce ţi se pare ţie, difuzor, că este la modă, nu faci decât să otrăveşti urechile şi sufletul  ascultătorilor care, în mod reflex, ascultă ceea ce li se oferă, nu ceea ce vor. Desigur, Electrecord mai scoate, în ediţii mici dar salutare, cântece de pahar cu Gică Petrescu, Ion Luican, romanţe şi tangouri cu Constantin Florescu, piese tra­diţionale cu Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, sau parfum de romanţă cu Alexandru Arşinel, etc., etc.

Important este însă ce se ascultă, ce se difuzeză şi ce rămâne din toate aceste încercări…
Este foarte important şi adesea e răsplătită acţiunea de menţinere, în atenţia publicului, a unui cântăreţ sau a unui fenomen artistic devenit legendar...

 

În ceea ce mă privește, am fost cucerit de cântecul poetic, de ideea ce poate fi desprinsă dintr-un text, de aşa zisul cântec poetic. Am avut şi am consideraţie pentru poezie. Am muzicalizat poeme de Romulus Vulpescu, Marin Sores­cu, Miron Radu Paras­chivescu, Ioana Diaconescu, Adrian Pău­nescu. Spun versuri din poezia românească şi universală şi am în proiect un album intitulat „Arca Necuvintelor”, pe versurile lui Nichita Stănescu, şi unul cu „Cânticele ţigăneşti” de MRP. Din păcate, absenţa mea de pe firmamentul românesc nu mi-a dat posibilitatea să scot discuri noi sau să stau în atenţia publicului printr-o prezenţă a turneelor cu recitaluri sau cu spectacole.

Unul dintre cei care aduc în prezent frumoasa muzică autentică uitată este Tudor Gheorghe, care este un artist mereu prezent și inspirat, om de cultură și de gust, el însuși o instituție culturală de certă unicitate. Din păcate, nu foarte vehiculat pe posturile de radio, dar foarte apreciat pentru spectacolele sale înregistrate care circulă pe yotube.

După umila mea părere, cei care au ca sarcină punerea în valoare a unui cert patrimoniu, în materie de CÂNTEC ar trebui să aibă în vedere ca muzica autentică, cântecul românesc, cântecul din bătrâni, ca și acele „cîntece de muzică ușoară”, atât de ascultate cândva, să nu devină muzică uitată.



EPIGENETICA

*
Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar

fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic – INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.


*
Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim „inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi


*
Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.


*
Cum poate inima sa faca aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile? În primul rand prin EMOŢII.



*
Ştiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului  nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.

*
Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile. Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.

*
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.
Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.

*
Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.
  

2.

ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare

Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim. Ştim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.

*
Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.

*
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Într-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.

*
 In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.

*
 Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.
 
*
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.

*
Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Şi-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.

*
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.


3.

ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente

Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.

*
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale. Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.
 
*
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. În timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice. Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau. Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie. S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.

*
Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.

*
Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.          
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan. Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.          
Concluzia? Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.

*
Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.

*
In continuare va las in compania Dr. Lipton, care in anul 1982, a inceput sa studieze principiile fizicii cuantice si modul in care ar putea fi integrate in intelegerea sa despre sistemele de procesare a informatiei de la nivelul celulei. A elaborat studii revolutionare despre memebrana celulei, ce au dezvaluit ca stratul exterior al celulei era un omolog organic al unui computer, echivalentul celulei pentru creier. Studiile sale efectuate la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Stanford, intre 1987 si 1992 a dezvaluit faptul ca mediul, operand prin intermediul membranei celulare si controlat de catre manifestarile si psihologia celulei, activeaza sau dezactiveaza genele. Descoperirile sale, ce au mers impotriva viziunii prin care viata e controlata de gene, au prevestit unul dintre cele mai importante domenii de studiu de azi, cel al epigeneticii. Doua reviste importante de stiinta pornite din aceste studii au definit caile moleculare ce conecteaza mintea si corpul. Multe articole ce au urmat acestora, realizate de alti cercetatori, au validat conceptele si ideile sale. Dr. Lipton este vazut ca una dintre vocile de marca ale noii Biologii.  (SZ, net)

Sursa: Prof. Dr. George Anca














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu