Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr. 376(16 –30
Iunie)
Dragii mei enoriași!
Biserica și Marea Unire(V).
Duminică, 21 august, a avut loc un serviciu religios pentru consfinţirea
frăţiei de arme româno-ruse oficiat de către mitropolitul primat cu mai mulţi
preoţi români şi preotul bisericii ruse din Bucureşti. La această slujbă a
participat ministrul rus Koziel Poklewski, colonelul Tartarinov, ministrul
Angliei la Bucureşti, sir Barklai, ministrul Franţei, Saint Aulaire, ministrul
Italiei, baron Fasciotti, miniştrii Belgiei şi Serbiei, cât şi multe
oficialităţi române. Arhimandritul Galaction Cordun a ţinut o cuvântare,
evidenţiind rolul acestei alianţe, ca şi preotul rus. Mitropolitul Konon a
oficiat Marele Te-Deum pentru război şi înfrăţirea armatelor aliate. După
aceasta s-a dat o recepţie la Ambasada Rusiei la Bucureşti.
În Ectenia Mare de la Liturghie şi
Vecernie se spunea : „… Pentru ca să trimită de sus, iubitorilor de Hristos
ostaşilor noştri, putere şi bărbăţie şi de asemenea ostaşilor aliaţilor noştri,
ca să se poată împotrivi împreună vrăjmaşilor noştri, pentru restabilirea păcii
şi izbăvirea tuturor popoarelor de toată nevoia şi împresurarea şi întristarea,
liberându-i pe dânşii de grabă de jugul străin (…). Pentru ca să se dea de sus
ostaşilor noştri celor răniţi pe câmpul de bătaie grabnică vindecare şi
încetare a tuturor durerilor (…). Pentru ca să se întărească în ţara noastră
pacea, slava şi binecuvântarea şi să ne izbăvim de toate întâmplările cele rele
(…)”. La Ectenia de după Sfânta Evanghelie se spunea: „Scoală-te cu arma tăriei
Tale şi Te ridică întru ajutorul nostru şi dă armatelor noastre şi ale
aliaţilor noştri biruinţă contra vrăjmaşilor comuni şi contra celor ce au
sfătuit rele asupra noastră (…). Atotştiutorule Împărate, Doamne, cu puterea
dreptei Tale întăreşte Arma binecredincioasei noastre oştiri, ca să se sfărâme
şi să umilească toate sfaturile şi îndrăzneala vrăjmaşilor noştri (…). Te
atinge de inimile vrăjmaşilor noştri (…), întăreşte armatele noastre pentru
slava numelui Tău, dând grabnică vindecare de răni ostaşilor noştri primite de
ei pe câmpul de luptă de la duşmanii noştri, ridicându-i din patul suferinţei
(…), trimite săgeţile Tale vrăjmaşilor noştri şi tulburarea Ta întru ei, aruncă
fulgerele Tale înfricoşate şi-i risipeşte; trimite de sus puterea Ta şi-i
robeşte pe ei” (…). Într-o rugăciune specială de la Sf. Liturghie se spunea: „…
Binecredincioaselor armate însă şi armatelor populare care luptă împreună cu
noi contra vrăjmaşului comun, dă-le, Doamne, întru mila Ta cea bogată,
îndrăzneală multă, tărie şi bărbăţie (…)”.
Ţarul Nicolae a trimis o călduroasă
telegramă mitropolitului Konon.
La Mânăstirea Pasărea se face azil
de bătrâni pentru a se putea elibera Azilul „Elisabeta” pentru răniţii de pe
front. Se telegrafiază la mânăstiri pentru recrutare de maici pentru a merge pe
front. În timpul războiului clopotele la biserici n-au mai tras pentru slujbe,
pentru a nu se confunda cu semnalele de apărare şi alarmă, ci decât „numai
atunci când sunt vestite pentru apariţia aeroplanelor duşmane”. De la mânăstirile
Pasărea şi Ţigăneşti au fost recrutate 28, respectiv 15 maici pentru serviciul
de „Crucea Roşie”. S-au oferit benevol călugăriţe de la mânăstirile Ţigăneşti,
Pasărea, Suzana, Samurcăşeşti, Zamfira, Nămăieşti şi Viforâta . Tuturor
preoţilor nenominalizaţi li s-au dat următoarele ordine: să facă rugăciuni
publice pe tot timpul războiului; să ajute familiile celor plecaţi pe front, să
ridice moralul enoriaşilor. Li se suspendau preoţilor concediile pe toată
durata războiului. În legătură cu familiile preoţilor mobilizaţi, acestea vor
fi ajutate de preoţii suplinitori ai parohiilor respective. În parohiile unde
sunt spitale pentru răniţi, preoţii erau obligaţi să facă toate serviciile
gratuit.
Revista ,,Biserica Ortodoxă
Română” consemna momentul intrării României în război astfel: „Nici nu se putea
altfel, căci stând locului, aproape s-ar fi sinucis (…). Fraţii noştri de peste
Carpaţi, din Bucovina, Transilvania şi Ungaria ar fi fost striviţi cu
desăvârşire(…). Calea ne-o arătase şi unii din marii noştri domni: Mihai
Viteazul pusese stăpânire pe Ardeal, Ştefan cel Mare stăpânea, de asemenea,
ţinuturi în Ardeal. Fără Ardeal, existenţa neamului românesc e periclitată.
Prin urmare, războiul nostru contra Austro-Ungariei e războiul sfânt al întregii
suflări româneşti”. Se reproduce textul declaraţiei de război a României făcută
Austro-Ungariei şi Mesajul regal către
ţară cu privire la război şi mobilizare: „În noi, în virtuţile, în vitejia
noastră stă cu putinţa de a reda dreptul ca într-o Românie întregită şi liberă,
de la Tisa până la Mare să propăşească în pace, potrivit datinelor şi
aspiraţiunilor gintei noastre”. Se redă Mesajul regal către armată: „V-am
chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele unde fraţii voştri vă
aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină
de nădejde. Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, a(le)
căror rămăşiţe zac în pământurile ce veţi dezrobi vă îndeamnă la biruinţă ca
vrednici urmaşi ai ostaşilor care au învins la Războieni, la Călugăreni şi la
Plevna. Veţi lupta alături de marile naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă
vă aşteaptă. Cu bărbăţie să îi îndurăm însă greutăţile şi cu ajutorul lui
Dumnezeu izbânda va fi a voastră. Arătaţi-vă deci demni de gloria străbună.
De-a lungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi” Se redă apelul lui I. G. Duca adresat
Bisericii Ortodoxe Române pentru rugăciune şi ajutor: „Preoţii să fie
neadormiţi în mijlocul credincioşilor, ajutând cu sfatul şi cu fapta. Trăim
momentele de jertfă supremă”.
Episcopul Calist Ialomiţeanu, în
pastorala din 16 august scria: „Suferinţele românilor de veacuri, suspinul lor
după libertate, năzuinţa lor de a-şi vedea visurile împlinite, dorinţa de
demult a străbunilor noştri de a vedea uniţi laolaltă pe toţi cei ce vorbesc şi
scriu româneşte, dorul lor de a vedea patria străbună curăţită de rămăşiţele
popoarelor barbare, care au străbătut, cu timp şi fără timp, în lung şi în lat,
pământul blagoslovit al ţării româneşti, grijă ce au avut şi conducătorii
poporului românesc, din trecut şi din prezent, de a libera de sub dominaţia
popoarelor streine nouă de neam şi de lege pe toţi fraţii noştri, cum şi unirea
lor laolaltă (…) precum şi conducerea lor după una şi aceiaşi lege, cu una şi
aceiaşi biserică strămoşească, astăzi s-au împlinit (…). Frumos a fost şi este
idealul nostru naţional dar, pentru ca să se poată îndeplini, se cer jertfe, se
cer oameni care să se lupte ziua şi noaptea spre a răpune la pământ pe duşman
şi spre a-l pune în poziţie ca să dea libertate tuturor fraţilor noştri români
(…). Bătrânii au rămas pe drum fără nici un sprijin, femeile plâng, plânge
toată suflarea românească, căci tunul a început să bubuie cu putere la
marginile Ţării Româneşti şi voinicii se luptă din răsputeri ca leii, pentru a
duce la bun sfârşit ţara şi a strânge în mănunchi pe toţi fiii României de
pretutindeni (…). Deci, pentru acest sfârşit, voi, preoţi, cu Crucea în frunte,
să înălţaţi rugăciuni către ceruri, neîncetat, în tot timpul, şi la sărbători şi
la celelalte zile cuvioase, să amintiţi în sfintele voastre jertfe şi în
rugăciunile ce le faceţi, precum se cuvine, pururea numele fraţilor voştri care
au plecat să lupte(…). Astfel fiind, se cade ca preoţii să lepede de la sine
toată grija cea lumească şi îngerii protectori să ne vadă pe noi(…). Preoţi,
puneţi-vă în fruntea tuturor comitetelor însărcinate cu îngrijirea celor rămaşi
şi ai celor duşi pe câmpul de război (…). Veţi îngriji ca, din toate
strădaniile şi strânsura voastră să daţi tuturor (…). Îndemnaţi pe cei rămaşi
acasă şi înşivă să vă puneţi în fruntea mulţimii satelor, ca să mergeţi să
strângeţi de pe câmp şi din holde produsul seminţelor celor ce au plecat la
luptă pentru izbăvirea neamului”.
De peste munţi, din Transilvania şi
din Banat, din Bucovina şi din Basarabia au început să vină grupuri mari de
voluntari, români de la coarnele plugului, dar şi mulţi intelectuali, care-şi
părăsiseră familiile şi plecaseră pe front să dea o mână de ajutor fraţilor
lor. Numai la Războiul de Independenţă din 1877 neamul românesc mai dăduse un
asemenea examen major. Organizarea rapidă a armatei române, succesele ei
neaşteptate după trecerea Carpaţilor au mărit entuziasmul şi speranţa românilor
de pretutindeni. Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei scria preoţilor în
acele împrejurări măreţe: ,,După o aşteptare de veacuri, ceasul a sunat!
Împlinirea dorinţei celei sfinte pentru unirea cu fraţii noştri s-a apropiat.
De câteva zile, pe creştetul şi văile Carpaţilor oştirea noastră a început a arăta
vitejia strămoşească(…). Nouă de azi ne e dat să întregim opera înaintaşilor
noştri, închegând pace pentru vecie, ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai
pentru o clipă. UNIREA ROMÂNILOR de pe cele două părţi ale Carpaţilor. De la
noi atârnă să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi
şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul de veci… Şi
acum, onorate şi iubite părinte, în aceste vremuri grele, poporul păstoriei
noastre şi noi, conducătorii lui sufleteşti, să ne aducem aminte că sfânta
credinţă strămoşească, prin Biserica noastră naţională, ne-a unit pe toţi la un
loc şi a întărit sufletul cu nădejdi şi braţul cu vitejie…. La muncă până la
jertfă pentru fiecare dintre noi: cei tineri îmbrăcaţi în haină ostăşească şi
cu arma în mână, să lupte cu vitejie.…pentru ţara lor; cei în vârstă, bărbaţi
ori femei, să muncească fără preget, dând ţării cele de trebuinţă în vreme de
război şi îngrijiri cu bunăvoinţă de cei rămaşi acasă în urma ostaşilor
plecaţi; cei bătrâni şi în neputinţă a munci, adunaţi prin biserici, la oraşe
şi sate, să ceară ajutor lui Dumnezeu pentru desăvârşita biruinţă a oştirei
noastre asupra vrăjmaşilor. Până şi copiii să simtă însemnătatea acestor zile
mari, de care să-şi aducă aminte de viitorul lor… Acum, orice român în toată
fiinţa sa, se cuvine să simtă măreţia zilei pentru întregirea neamului şi să
fie gata până la jertfa de sine pentru închegarea României Mari”. De aici
înainte, Carpaţii să rămână ca o podoabă făcută de Dumnezeu ţării, ci nu ca un
hotar despărţitor de fraţi. Plaiurile Bucovinei cu bătrâna Suceavă şi mormântul
de la Putna al Marelui Ştefan să fie ca amintiri de vremuri slăvite şi nu de
străini stăpânite… Prin cuvântul meu povestesc greutăţile trecutului,
istorisesc vitejia străbună şi privesc cu încredere strălucirea viitorului.
Dar, îndeosebi către voi mă adresez, iubiţii mei preoţi, care moşteniţi un nume
câştigat de înaintaşii voştri în istoria neamului, ca să mergeţi înainte cu
crucea în mână, căci oştirea e creştină. E vremea să reînnoim această sfântă
zicătoare. Cei aleşi şi rânduiţi de-a însoţi armatele în război să-şi facă
datoria până şi în tranşee, îndemnând la luptă pe ostaşi şi, de va fi nevoie,
să moară împreună cu ei pentru lărgirea hotarelor şi mărirea ţării. Cei de la
spitale de răniţi şi trenurile de ambulanţă, precum şi călugării şi
călugăriţele de la „Crucea Roşie”să însoţească pe ostaşii răniţi, mângâindu-i
şi explicându-le că rănile căpătate în război rămân cele mai frumoase podoabe
ale unui ostaş viteaz. Preoţii din parohii vor binecuvânta şi încuraja pe cei
ce pleacă în război, arătându-le recunoştinţa şi cinstea ce se dă acelora ce se
jertfesc pentru ţară şi neam. Le va explica că în această viaţă se impun omului
datorii cu mult mai mari decât acelea ale legăturilor pământeşti, oricât de
sfinte şi scumpe ar fi ele. Nu mai puţin va purta de grijă pentru mângâierea şi
ajutorarea familiilor celor plecaţi în război, asigurând că ţara le va ajuta în
toate nevoile lor. În sfârşit, voi preoţi de parohii, în aceste ceasuri de
război, prin sunete de clopote, ziua şi noaptea, veţi chema pe credincioşi la
rugăciune, după cum ostaşii în timp de război, prin buciumul ostăşesc, sunt
chemaţi la luptă”.
*
Sfaturi părintești. Din
comentariile Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistola către Efeseni am selectat
pentru azi un fragment care se referă la Sfânta Împărtășanie. E de actualitate.
,,Văd că mulți se împărtășesc mai
mult din obicei și nu după dreapta judecată. Pentru că atunci când vine Postul
Mare, toți în orice stare s-ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se
împărtășesc. Tot așa fac și când vine ziua Bobotezei, chiar dacă în acest timp
nu sunt pregătiți pentru împărtășire. Dar nici Boboteaza și nici Postul Mare nu
fac vrednici pe oameni pentru împărtășire, ci îi face vrednici curăția
sufletului. Cu aceasta te pot împărtăși în fiecare zi. Căci, zice Sf. Ap.
Pavel, că ori de câte ori vă împărtășiți vestiți moartea și patimile Domnului,
adică faceți pomenirea mântuirii voastre, adică a binefacerii pe care ați
primit-o. Gândește-te bine câtă grijă aveau cei ce mâncau din jertfa Legii
Vechi? Ce nu făceau? Cum se pregăteau? Necontenit se curățau. Iar tu care vrei
să te împărtășești din jertfa de care se cutremură și îngerii, vrei să te
curățești numai în anumite timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos și
îndrăznești să te împărtășești cu mâinile și buzele necurate și întinate? Văd
că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu
vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați; iar când vine Paștile, chiar
dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți și vă împărtășiți. Vai de nepriceperea și
de răul vostru obicei!
Zadarnic se săvârșește
Liturghia în fiecare zi, că nu vă împărtășiți. Zadarnic stăm în fața Altarului,
că nimeni nu vine să se împărtășească. Acestea le spun, nu ca să împărtășiți
oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să
te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu ești
vrednic să le auzi. Auzi pe diaconul care strigă: Câți sunteți în stare de
pocăință, rugați pe Dumnezeu să vă ierte. Cei ce nu se împărtășesc se află încă
în stadiul de pocăință pentru păcatele lor. Deci de ce stai? Dacă ești dintre
cei ce se pocăiesc nu poți să te împărtășești. Pentru că cel ce nu se
împărtășește face parte dintre cei ce se pocăiesc. Din ce pricină strigă
diaconul; Ieșiți cei ce nu puteți să vă rugați lui Dumnezeu? Și tu stai cu
îndrăzneală și cu obrăznicie! Iar dacă nu ești dintre cei ce se pocăiesc, ci din
cei ce pot să se împărtășească, cum de nu te grijești să te împărtășești!
Cum de nu socotești împărtășirea
ca un mare har, ci o disprețuiești? Gândește-te bine. Masa împărătească este
pregătită. Îngerii slujesc la masă; Însuși Împăratul este de față și tu stai
căscând! Îmbrăcămintea sufletului îți este murdară și ție nu-ți pasă. Sau este
curată? Atunci stai la masă și mănâncă din cină. La fiecare Liturghie, Hristos
vine să vadă pe cei ce stau la masă și spune și acum fiecăruia, prin conștiința
sa: Prietenilor, cum stați aici în biserică fără să aveți haină de nuntă? Nu a
zis: De ce stai la masă? Ci înainte de ședere îi zice că nu este vrednic nici
să intre înlăuntru, deoarece nu i-a spus că de ce a intrat. Pe toate acestea le
strigă și acum Hristos către noi toți, pentru că stăm nerușinați și cu
obrăznicie. Că cel ce nu se împărtășește este nerușinat. Din pricina aceasta,
diaconul întâi îndepărtează pe cei ce se află în păcate. Căci precum un stăpân
vrea să meargă la masă, nu trebuie să fie de față slugile care au greșit, ci
sunt îndepărtate, tot așa se întâmplă și aici, când se săvârșește Liturghia și
se jertfește Mielul și Oaia Stăpânului. Când auzi: să ne rugăm toți împreună;
când vezi că se deschid ușile altarului, să socotești că se deschide și cerul
și coboară și îngerii. Deci nu trebuie să fie nici unul din cei nebotezați, dar
nici unul botezat însă necurat sau spurcat. Rogu-te să-mi spui dacă cineva
invitat la masă, merge, intră înăuntru, se spală pe mâini și se așează dar apoi
nu mănâncă, oare nu jignește pe împăratul, care l-a chemat? Nu era mai bine să
nu se fi dus deloc? Așa și tu, ai venit la masă, ai cântat cu ceilalți, ai
mărturisit că ești vrednic, deoarece nu ai ieșit cu cei nevrednici, atunci de
ce ai rămas, dacă nu te împărtășești din masă? Dar zici că ești nevrednic?
Atunci ești nevrednic să asculți și sfintele rugăciuni, deoarece Duhul Sfânt
coboară nu numai în Sfintele Taine, ci și în cântările acelea.
Nu vezi pe slugile Stăpânului că
în primul rând spală masa, curăță masa și pe urmă așează farfuriile. Așa se
întâmplă și cu rugăciunile; cu glasul diaconului, spălăm ca și cu un burete
Biserica, pentru ca Tainele să se săvârșească în Biserica curată și fără de
pată. Ochii necurați sunt nevrednici de această priveliște. Urechile întinate
nu sunt vrednice să audă aceste cântări, pentru că așa poruncește Legea. Chiar
dacă un animal se apropia de muntele Sinai, el era ucis cu pietre. Cu atât mai nevrednici
au fost, că nici la poalele muntelui nu le-a îngăduit să stea, chiar dacă pe
urmă s-au apropiat și au văzut locul unde a stat Dumnezeu. Așa și tu, creștine,
dacă nu ești vrednic să te apropii și să vezi pe Dumnezeu la Sfânta Liturghie,
pleacă împreună cu catehumenii, pentru că cu nimic nu te deosebești de ei.
Deoarece nu este același lucru ca omul să greșească înaintea lui Dumnezeu,
înainte de botez sau după ce s-a botezat si să se facă nevrednic de
împărtășire. Aș fi vrut să vă spun lucruri mai multe și mai înfricoșate, dar ca
să nu vă împovărez mintea, sunt de ajuns acestea. Căci cei ce nu se înțelepțesc
cu acestea, nici cu mai multe nu se pot îndrepta. Spune-mi, te rog, dacă un
împărat ar porunci: Cine va face cutare rău, acela să nu se apropie să mănânce
la masa mea, oare nu ți-ai fi dat toată silința să te păzești ca să nu pierzi
această cinste? Preotul ne cheamă să mergem să ne împărtășim și noi lenevim,
întârziem și nu alergăm repede să primim acest dar? Oare ce altă nădejde de
mântuire ne-a mai rămas? Nu putem spune că ne împiedică boala sau firea, ci
neglijența ne face nevrednici”.
*
Cuvânt despre suferințe. În
cartea Părintelui Valeriu Dobrescu, Istorioare moral-religioase am găsit o
interesantă povestioară pe această temă. Iat-o: Un enoriaș îl întreabă pe
preot: ,, - Părinte, de ce, oare, Dumnezeu îmi dă mie atâtea suferinţe?”
Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare: ,,- Dumneata, te uiţi numai la
suferinţele pe care le primeşti, dar te uiţi oare şi la păcatele pe care le
săvârşeşti? Sau oare dumneata eşti fără de păcat?” ,,- Cum să fiu fără de
păcat, părinte, că l-aş mânia pe Dumnezeu; am şi eu, ca orice om, păcatele
mele!” ,,- Bine zici, spuse preotul şi
luând o haină prăfuită din cuier, cu care fusese la un drum lung, îl invită pe
omul nostru în curtea casei. Părintele întinse haina pe o frânghie, luă un băţ
şi începu să bată în ea cu putere. Un praf gros se ivi de îndată şi el zise:
,,- Vezi, omule, praful acesta este păcatul pe care-l avem în haina sufletului
nostru şi, întocmai ca şi acest praf, păcatul nu va ieşi, dacă sufletul nu va
fi lovit cu băţul suferinţelor. Înţelegi acum de ce Dumnezeu ne trimite
suferinţele? ,,- Mare adevăr m-ai învăţat, părinte! Mai bine să-mi dea Dumnezeu
multe suferinţe şi să am sufletul curat, decât fără suferinţe şi să-mi ajungă
sufletul întinat şi să merg în iad. Slavă Ţie, Doamne, zise omul necăjit, căci
adevărate sunt cuvintele: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!”
*
File de jurnal – 5 Mai 1982.
,,Alaltăieri am fost la Severin. L-am întâlnit pe fostul meu diriginte de la
Malovăț, Domnul Prof. Alexandru Vlad. Se pregătea să plece la Cluj, în satul
Frida(?), unde se află un medic, care tratează varicele printr-o metodă
ingenioasă, care a stârnit interesul multora din țară și din străinătate.
Domnul Vlad a fost programat din noiembrie pentru 15 aprilie, așa de mare este
vadul. Când a fost acolo luna trecută, medicul respectiv s-ar fi pronunțat: ,,
,,- Eu sunt creștin ortodox, domnule, nu sunt comunist! Dacă aș fi comunist, aș
fi departe!” Nu lucrează în duminici și sărbători. L-am rugat pe Domnul Vad
să-l înscrie și pe unchiul Ion Bârnea din Malovăț, care are ulcer varicos la
picioare.
L-am întâlnit pe Domnul Mihai
Rogobete din Tr. Severin. Eu cumpărasem cartea campioanei Elisabeta
Polihroniade, Primii pași în șah. Am schimbat câteva fraze cu Domnul Rogobete,
astfel: ,,- Ce-ai cumpărat?” ,,- Uite, o carte despre șah. Am auzit că este un
joc, care ajută mult la dezvoltarea inteligenței!” ,,Nu e adevărat!” ,,-
Oare?!” ,,- Ți-aș da un singur exemplu: Valeriu Armeanu joacă excelent de
foarte multă vreme!”
Ieri am lucrat acasă o vreme, apoi
m-am dus la Malovăț. Taica Nicolae Tărăbâc a lucrat toată ziua ca salahor la
biserică. Catapeteasma a fost terminată și tencuită în interior. M–am apucat să
fac instalația electrică. A venit însă Gheorghe(Gicu) Capeț, electrician de
meserie, și și-a luat el angajamentul că va face toată instalația bisericii
gratuit. Un om foarte cumsecade.
Se aude că azi se va inaugura
colhozul la Pătule și dumineca viitoare cel de la Scornicești. Ajunserăm s-o
trăim și pe asta!”
*
Ajutoare și donații: În această perioadă, parohia noastră a primit
câteva ajutoare și donații astfel:
Doamna Dr. Monica Petruțiu din Orăștie(HD): 180 lei; Domnul Voican
Doru-Gabriel din Nantes(Franța), fiu al satului Malovăț: 110 lei; Doamna Mârza
Simona din București, fiică a satului Malovăț: 100 lei; Dl Felea Marian din
Ploiești(PH): 80 lei; Doamna Adam Melania din Vinga (AB), Doamna Pițiga Emilia din Timișoara și Doamna
Sultan Tudora din Conacu(CT): câte 50 lei;
Doamna Ionașcu Maria din Malovăț
a mai adăugat 150 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 318
lei; Domnul Oproiu Petre din Malovăț a
mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 250 lei.
Domnul Chilom Valentin din
Malovăț a achitat prima sa contribuție de cult, în valoare de 100 lei.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
În cursul lunii iunie am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 3 iun. (Bârda): 153 pâini;
10 iun.(Malovăț): 210 pâini; 17 iun.(Bârda): 168 pâini; 24 iun.(Malovăț): 230
pâini; 29 iun.(Malovăț): 135 pâini. Așadar, în luna iunie s-au donat 896 pâini.
Totodată, s-a vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0,70
lei/buc., astfel: 3 iun.(Bârda): 447 pâini; 10 iun. (Malovăț): 90 pâini; 17
iun.(Bârda): 632 pâini; 24 iun.(Malovăț): 170 pâini; 29 iun. (Malovăț): 65
pâini. Așadar, în luna iunie s-au vândut cu prețul de 0,70 lei/buc. 1.404
pâini.
Copiilor participanți la slujbe
li s-au donat și ciocolate.
*
Contribuția de cult. La data
de 30 iunie, situația contribuției de
cult pe anul 2018 se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 95,15% din familii;
în Bârda au achitat 90,19% din familii. La nivel de parohie au achitat 93,57%.
E un procent foarte bun. Contribuția de cult a variat între 1 leu și 410 lei
(Dl. Dima Vasile). Reamintim că în parohia noastră serviciile religioase sunt
gratuite, iar contribuția de cult rămâne la aprecierea credincioșilor, după
principiul: fiecare dacă vrea și cât poate. Indiferent dacă cineva achită sau
nu ceva pentru contribuția de cult, preotul este la dispoziția tuturor 24 de
ore pe zi, 365 de zile pe an. În rest, e liber!
*
Plăți. În această perioadă am
făcut câteva plăți mai mari, astfel: 3.550 lei protoieriei pentru lumânări;
2.500 lei excursia-pelerinaj la Curtea de Argeș; 1.610 lei brutăriei pentru
pâinea donată și vândută în luna iunie; 1.350 lei tipografiei pentru o nouă
tranșă din cărțile Amintiri despre titani și
Istoria proverbului românesc; 600 lei impozit; 474 lei poștei pentru
colete; 400 lei o cișmea pentru biserica de la Bârda; 400 lei poștei pentru
timbre; 344 lei o parte din materialele necesare racordării bisericii de la
Bârda la rețeaua de apă; 311 lei hârtie de scris; 80 lei scândură pentru
cofragi la biserica de la Bârda; 58 lei
ciment pentru căminul de la instalația de apă; 52 lei toner pentru imprimantă;
50 lei internetul; 50 lei plicuri și altele mai mici.
*
Lucrări la biserică. Zilele acestea am
demarat lucrările pentru racordarea bisericii de la Bârda la rețeaua de apă.
Domnul Primar Ing. Ion Michescu ne-a fost de mare ajutor la această lucrare,
punându-ne la dispoziție o bună parte
din mâna de lucru; Domnul Boncioc Liviu din Malovăț ne-a săpat gratuit 60 m de
șanț cu escavatorul. Ploile ne-au ținut
în loc lucrarea.
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel:
Hrană pentru
suflet – iunie 2018, în ,,Armonii Culturale”, Adjud(VN), 14 iun. 2018, ediție
on-line (http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); Biserica și
Marea Unire(IV), în ,,Omniscop”, Craiova, 7 iul. 2018, ediție
on-line(http://www.omniscop.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 375, pe blogul
Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 2 iul. 2018(http://bentodica.blogspot.com);
Domnul Ioan Miclău, scriitor
româno-australian, din Cringila(Australia), face o frumoasă recenzie volumului
preotului Dvs. Popas aniversar - 65 în revista ,,Logos și Agape”, Timișoara, 10
iul. 2018, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
Am tipărit o nouă tranșă din
volumele Amintiri despre titani și
Istoria proverbului românesc.
*
Excursii-pelerinaje. ►Joi, 26 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Orșova(MH), cu
ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar,
participarea e gratuită.
►La sfârșitul lunii
august, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda - Malovăț - Tr. Severin - Mânăstirea Gura Motrului(MH)-Strehaia(mânăstirea)-Craiova(orașul, mânăstirea
Jitianu, mânăstirea Coșuna, seminarul teologic)- Tr. Severin -Malovăț-Bârda.
Costul era de 25 lei/pers. Până la închiderea acestei ediții, s-au înscris 9
persoane.
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele
rânduite și nu numai, în Postul Sf. Apostoli au fost spovediți și împărtășiți:
2+12+36+2=52 enoriași. Între aceștia, 2
au fost copii.
*
Zâmbete. Învățătorul: ,,- Ce
sunt țăranii?” Elevii: ,,- Țăranii sunt oameni săraci, care nu au ce să mănânce
și vorbesc pe altă limbă, pe țărănește(8 ani); ,,- Țăranii sunt aceia care se
ocupă și cu agricultura(8 ani); ,,-
Țăranii sunt oameni care le-a dat Cuza pământ. În al Doilea Război Mondial, ei
mai vroiau pământ, dar s-a fărâmițat la bombe (10 ani); ,, - Țăranii sunt oamenii de la țară, care
n-au iaurt și noi, când mergem la țară ,
le ducem iaurt, cașcaval și brânză(7 ani); ,,- Țărani înseamnă un om care vrea
să facă buletin în București” (8 ani); Învățătorul: ,,- De ce au unii păianjeni
cruce pe spate?” Un elev: ,,- Unii păianjeni au cruce, că ei sunt popa la
păianjeni” (7 ani).
*
Program. În cursul lunii august avem următorul
program de slujbe:4 Aug.(Bârda-Malovăț); 5 Aug.(Malovăț); 6 Aug.(Malovăț); 10
Aug.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 11
Aug.(Bârda-Malovăț); 12 Aug.(Bârda); 13 Aug.(spovedit și împărtășit în Malovăț
adulții, la biserică și în sat); 14 Aug. (spovedit și împărtășit copiii în
Malovăț); 15 Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 18
Aug.(Bârda-Malovăț); 19 Aug.(Malovăț); 25 Aug.(Bârda – Malovăț); 26
Aug.(Bârda); 29 Aug.(Schitul Topolnița). În restul timpului, la orice oră din
zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la
telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu