IRINA LUCIA MIHALCA - În drumul spre lumină...

În drumul spre lumină...

~*~

În drumul spre lumină,

punctul acela de intersecţie

al veşniciei cu timpul,

cu aripile tale albe

treci, în viteză,

prin abisul nopţii întinse,

tot mai adânc, tot mai departe.

De tine nu te poţi ascunde,

schimbarea

doar tu o faci, ştii bine!

Pătrunzi în ochiul taifunului,

aluneci în toate direcţiile,

tot mai adânc, tot mai departe,

prin toate fisurile existenţei.

Explorezi dureros, solitar,

chinuit prin furtunile deşertului

- chiar dacă ştii,

niciodată nu eşti singur -,

continui să treci

de uşi, praguri, trepte,

axe şi noduri,

mistuit în căderea în tine.

Nu te mai zbaţi, nu te agăţi de nimic,

elimini orice ancoră,

orice te reţine.

Cufundat în liniştea purificatoare,

priveşti atent, clar,

lucid,

cu înţelegere, cu acceptare,

proiecţiile nălucilor tale.

Dai deoparte umbrele,

himerele, temerile,

învelişurile moi, colorate.

Din miezul tău de lumină

pluteşti euforic, îţi asculţi vocea

şi-ţi reiei forţa uitată demult.

Deschizi ochii,

te înalţi spre tine, Acasă,

în urmă laşi

aluviunile adunate

să curgă,

să curgă, să curgă,

topite în strălucirea dimineţii.

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA