SENTIMENTE ŞI PREȚUIRE
~*~
Tu percepi şi înțelegi ştiind ce-i
complex şi ca legi paradox, ştii,
pamânteşte să le potriveşti, în culori de vraişte şi nelinişte,
pentru că tu ca mimeni ne cunoşti şi
stii
şi din ce ştii, din ce vezi să
alegi/culegi,
având o viziune în minte şi la ce să iai,
trubadurule, să iai amimte, miez de pâine fierbinte
ca noi cei mulți să te ținem, Ben, minte,
tu, recitând, îndragoste,
dor şi profund
ca sfinții de încredere
să ne înalți pe ulița spre Europa
către soare,
pentru ca şi eu național,
tradițional,
să-ți aduc chiar şi umbrei închinare,
să te înalț sacru pe soclu, că eşti
ca un copac/floare de soare,
cu floarea şi frunza mereu întoarsă
tot: către soare şi izvoare sațioase, îndestulătoare despre guri secetoase, gata
de adăpare,
că eşti ca stâncă cu tăria Eminescu
de România provita
să se facă voia lui Dumnezeu, voia
poporului şi voia, nevoia ta,
în anevoia de urcare, ascensiune, cu
înțelepciune mai presus Iisus, Evrika! sus, pe Golgota
ca Iisus cu crucea grea,
ca ceilalți pentru fericirea ce le-o
dai
să-ți facă, cu nemulțumirea lor, de
grofi,
care au făcut rău şi lui Iancu, lui
Horea şi națiunii jinduind după fericire:
viața fiimdu-le năprasnică, aspră şi
grea,
că ciuful, care ciufuleşte lumea,
nu se vede că-i minunea, că-i lepra, ciuma,
că-i lumea rea
şi ca buruiană, le lipseseşte
sentimente şi simțire,
dreptul de a candida la fericire
şi o iau pe arătură cu altrismul şi
prețuire: socio-umană vană,
luând-o anapoda, aiurea ca
buruiană-holbură
pe mălăină: ciuf şi batjocură.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
UN ZIOREL DE DE ZIUĂ
~*~
Semn cert, că existăm întru
Deşteaptă-te române ca fiu al limbii române
de-alungul anotimpurilor: pace şi
pâine liturghie-n spice trasă-n mâine,
în rostul lor de cântări
şi ascultări/adaptări,
pentru îndreptări
ca să nu lăsăm niciodată drumul
pentru cărări, ascultând fiecăruia în parte aparte cântarea cântărilor,
un ziorelde ziuă,
că noaptea se transformă-n ziuă,
bătând apa-n piuă,
ni se face-n ziuă,
zi lumină, doină de pomină,
din zorii cu flăcări pe comori
din zori, de la cântători,
până-n noapte, când nu-ți mai vezi
mâna, patrie limba română:
cu bucurii, tisteți-supărări şi
iertări,
în muncă şi cugetări,
că va mai fi în mari
treceri-petreceri,
uneori, un azi şi un ieri,
din tristeți răsturnări, către
înviorări,
ca să stoarcem din ce avem a iubirii
vreri şi plăceri-fericiri,
comori-aliluiri, miluiri:
oiile cu păstori, păscându-ne
pe dâmburi
din talăngi sunând şi răsunând un
plin blând de chivale şi alămuri,
drept la înviorări,
în biserici pe răzoare, cu-nvieri...,
în îndură-te şi ai, Doamne, milă,de
noi,
cu după noi potopul, alduiri,
în bine şi ce se cuvine
de dulci gânduri !
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu