LA ȘAPTEZECI DE ANI
~*~
la șaptezeci de ani simt că-i aproape
paloarea ceţii prevestind sfârşitul
urmând acel nimic vârând cuţitul
în râsul broaştei ce-a sărit hârtoape
scapăr pe steaua indigo chibritul
şi-aş vrea ca cei ce-or sta să mă
îngroape
când n-oi mai da nestăvilit din
pleoape
să-mi uite urma unde-ncepe mitul
am să compun o arie funebră
pentru cei vii sub ierburi rătăciţi
şi celor puşi pe jar etern cu febră
când nu mai poţi dogoarea s-o eviţi
în carnea mea şi-a lor cu dungi de
zebră
se-nfig mirări de aştrii răzvrătiţi
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu