Parintele DUMITRU COMAN in vizita
SFARSITUL ZILEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ce se întâmpla atunci când
soarele se îndeparteaza de noi: întunericul se lasa si le acopera pe toate de
sub cer; omul nimic nu mai poate face, bâjbâie ca un orb, se rataceste, se
împiedica si cade si de toate-i este frica. Întocmai se petrece si cu sufletul
acelui om pe care-l paraseste Hristos, Soarele Dreptatii; atunci lui nu-i mai
este cu putinta a savârsi nici o lucrare bineplacuta Domnului, dupa cum El
Însusi zice: „Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5). Întrucât este
cuprins de întunericul duhovnicesc, acel suflet va rataci, bâjbâind ca un
nevazator, se va împiedica si va cadea dintr-un pacat în altul, pâna când va
nimeri în prapastia vesnicei pierzanii, de nu se va îndrepta prin pocainta.
Însa Hristos se departeaza numai de acel suflet care L-a parasit el însusi mai
întâi pe Domnul, altfel de nimeni nu se leapada Hristos, ci „lumineaza pe tot
omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Aceasta întâmplare ne învata sa ne tinem
de Hristos si sa urmam Lui cu credinta si dragoste, ca sa nu ne cuprinda si pe
noi aceasta pustiire si bezna sufleteasca.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 130.
LUMEA E PRECUM O CASA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Lumea este o
casa. Ziditorul si Stapânul acestei case este Creatorul. El, Dumnezeu, este si
Tatal celor ce locuiesc în ea, crestinii. Mama este Preasfânta Nascatoare de
Dumnezeu. Tot ce faci, faci întotdeauna în prezenta lui Dumnezeu, Tatal nostru
al tuturor, pe care se cuvine sa-L asculti si sa-L iubesti, si de asemenea în
prezenta Maicii noastre a tuturor, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu. Arata-i
iubire sfânta, evlavie, ascultare. De te vei afla în nevoi materiale sau spirituale,
la suparare, la necaz, la boala, vino la ea cu credinta, nadejde si dragoste.
Fii sfânt, asa cum Domnul, Dumnezeul, Creatorul si Parintele tau Sfânt este si
cum este Stapâna noastra, Maica lui Dumnezeu, dar si Maica noastra. „Femeie,
iata fiul Tau... Iata mama ta” (Ioan 19, 26-27). Pentru ca sa nu ne îndoim de
dreptul de a o numi mama pe Maica Domnului, Maica Celui Preaînalt, Preasfânta,
Preacurata, Preabinecuvântata, Slavita Stapâna noastra, dumnezeiescul sau Fiu,
Cel mai dinainte de toti vecii, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a risipit
îndoiala, îngaduindu-ne tuturor, sau acelora dintre noi care se arata mai
râvnitori spre sfintenie, sa o numim pe Maica Sa mama. „Iata Mama ta”, caci în
persoana Sfântului Ioan Teologul aceste cuvinte ne-au fost adresate noua,
tuturor crestinilor. Da, ea este pe drept cuvânt gingasa, îndatoritoarea,
atotsfânta noastra mama, care ne poate duce si pe noi, copiii sai, la
sfintenie.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 275
INIMA PURTATOARE DE
LUMINA
Fericitul Trifon Turkestanov
Când Tu spre
a sluji aproapelui ma-nsufleteai si al meu suflet cu smerenia îl luminai, una
din ale Tale raze far-de-numar peste-a mea inima atunci se pogora si-aceasta,
ca fierul cel de foc patruns, purtatoare de lumina se facea. Vedeam chipul Tau
tainic si de neajuns.
Slava Tie,
Celui Ce preschimbi viata noastra printru a facerii de bine înfaptuire;
Slava Tie,
Celui Ce fiecare din poruncile Tale o ai pecetluit cu negraita îndulcire.
Slava Tie,
Celui Ce petreci în chip vadit unde gasesti mireasma de milostivire;
Slava Tie,
Celui Ce ne trimiti necazuri si mâhnire ca sa ne facem simtitori la suferintele
aproapelui.
Slava Tie,
Celui Ce ai pus plata multa în însasi cautarea binelui;
Slava Tie,
Celui Ce primesti înalta nazuinta cu marinimie.
Slava Tie,
Celui Ce ai înaltat dragostea mai presus de toate ale cerului si ale
pamântului;
Slava Tie,
Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 133-134.
TEOLOGIA ADEVARATA
Arhimandritul Sofronie Saharov
Theologia
academica nu este îndestulatoare pentru mântuire. Cititi mai cu seama pe
parintii nevoitori. Acolo veti învata adevarata atitudine a mintii si a inimii
când este vorba de Dumnezeu.
Rugaciunea
curata nu se da celor ce studiaza mult. În acest sens, calea stiintei
theologice nu este prea lucratoare, si rareori poate duce la rugaciunea curata.
Theologia,
de-Dumnezeu-cuvântarea, este starea duhului sub înrâurirea harului dumnezeiesc.
Iata în ce consta deosebirea între theologie si filozofie, între adevarata
theologie si theologia intelectuala. Daca o astfel de însuflare va atinge inima
voastra, ea nu va avea sfârsit pe pamânt. Ea este nesfârsita, caci într-însa se
afla începutul vietii vesnice. Chiar daca alcatuirea voastra trupeasca se va
risipi, aceasta însuflare va trai în voi cu putere.
Dumnezeu
poate atinge duhul omului spre a-i da într-o clipa cunoasterea de sine. Este o
mare deosebire între aceasta cunoastere si cea dobândita în institutele
teologice. Poate fi un lucru foarte primejdios a face theologie fara a avea o
experienta existentiala a vietii în duhul lui Hristos. Într-adevar, riscul este
de a studia theologia mai cu seama în formele sale apofatice, ca pe o filozofie
si o poezie. Riscam sa adoptam o atitudine falsa, sa ne credem superiori, iar
aceasta este destul pentru a ne pierde. Alta este însuflarea pe care trebuie sa
o cautam în viata în Hristos.
Stiinta
theologica predata în scoli, si care a devenit o specialitate intelectuala
deschisa tuturor, nu duce la cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu
vine de la viata în Dumnezeu ce se naste în strafundul inimii.
Putem cadea
prada unei aberatii duhovnicesti, faptul de a aprecia ceea ce aduce stiinta
theologica mai mult decât sfintenia vietii.
Pentru a
învata stiinta vietii în Hristos nu este nevoie a citi zeci sau sute de carti.
Duhovnicul meu m-a sfatuit sa nu citesc decât câteva pagini pe zi. Un sfert de
ceas, o jumatate de ceas, însa luând aminte a înfaptui în viata ceea ce citeam.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica,
Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 38-39, 40
FOAMEA SI SETEA
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si
dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce
chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca simti foame sau
sete si vrei sa manânci sau sa bei, adu-ti aminte de foamea si de setea
sufletului (lui îi este sete de adevar, de sfintenie, de mântuire întru Iisus
Hristos). Daca nu-l saturi, sufletul poate sa moara de foame, rapus de patimi,
istovit, chinuit. Ogoindu-ti foamea trupeasca, nu uita sa ogoiesti, cu atât mai
vârtos si întâi de toate, foamea sufletului, prin vorbire cu Dumnezeu, prin
pocainta de greseli, cu inima curata, prin citirea istorisirilor si
învataturilor din Evanghelie si mai ales prin împartasirea cu Dumnezeiestile
Taine ale Trupului si Sângelui Domnului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258
TELEFONUL ȘI LUMEA
CEL mai greu le era vizitatorilor să accepte lipsa unui telefon la
mânăstire. Valentina Harvey, care venea la slujbele bisericeşti ale mânăstirii
de la Redding, era foarte preocupată de aceasta. Odată, vorbind cu Episcopul
Nectarie, a spus: „Cei doi călugări trăiesc în pădure, frig şi nevoi. Eu lucrez
la o companie de telefoane şi am încercat să obţin instalarea gratuită a unui
telefon pentru mânăstire. Dar când i-am spus despre asta Părintelui Gherman, a
zis, ‘Doar peste trupurile noastre cele moarte!’ De ce, pe ntru numele lui
Dumnezeu?”Episcopul Nectarie a zâmbit şi a răspuns spunând o povestioară.
„Lângă Mânăstirea Optina”, spunea el, „era un râu care o separa de oraşul din
apropiere. Singura legătură cu mânăstirea era printr-o plută. Asta aducea multă
neplăcere, atât datorită schimbării anotimpurilor, cât şi datorită faptului că
mânăstirea creştea repede, cu o mare afluenţă de vizitatori. Totuşi, călugării
şi stareţii nu construiau un pod. În cele din urmă, orăşenii s-au oferit
împreună să construiască un pod pe gratis. Călugării au refuzat categoric,
explicând că ei părăsiseră lumea şi nu doreau să aibă legături libere cu
aceasta. Această legătură este reprezentată atât prin podul din Optina cât şi
prin telefonul din Platina. Când sovieticii au preluat Rusia, îndată au
construit un pod şi au închis Mânăstirea Optina.”Nu numai mirenii nu puteau
înţelege dorinţa părinţilor de a se păzi de legătura liberă cu lumea(Extras din
cartea Viata si opera pr.Serafim Rose)
VASUL INCHIS
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca un vas, chiar gol fiind, nu
poate primi nimic în sine atâta timp cât nu este deschis. Asemenea si inima
omului, chiar de se va izbavi de desertaciunea acestei lumi, dar va ramâne
ferecata prin cruzime, nepasare si deznadejde, nu va putea lasa cuvântul
Domnului sa intre în ea. De aceea ne graieste asa Hristos, Cuvântul Ipostatic
al lui Dumnezeu: „Iata, Eu stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si
va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa
3, 20). Dumnezeiescul si preadulcele Sau glas mereu bate la usile inimilor
noastre prin cuvântul Sau cel sfânt, însa nu fiecare îl aude, întrucât nu
oricine are deschise urechile duhovnicesti, despre care El zice: „Cine are
urechi de auzit, sa auda!” (Matei 13, 9). Trebuie sa-si deschida inima cel ce
voieste sa primeasca în ea cuvântul lui Dumnezeu si sa rodeasca din acesta; si
precum pamântul cel crapat de uscaciune asteapta ploaia pentru a face rodul
sau, asemenea i se cuvine inimii noastre sa-si deschida gura si sa însetoseze
de cuvântul Domnului, adica sa aiba neostoita nazuinta si vrere de a auzi
cuvântul lui Dumnezeu, nu dintr-o oarecare alta pricina, ci pentru aceea ca
sufletul sa dobândeasca zidirea cea duhovniceasca.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 124
OGLINDA CURATA
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Avem oglinda în care oricine îsi
poate vedea foarte lesne si limpede toata pacatosenia sa, numai sa doreasca.
Aceasta oglinda curata, ce ne arata deslusit tot ce e înlauntrul nostru,
aproape ca a iesit din întrebuintare cu totul, si ne multumim cu oglinda care
ne arata doar cele din afara. Oglinda curata de care vorbesc este legea lui
Dumnezeu, aratata prin cele zece porunci dumnezeiesti; cine se priveste fara
încetare în aceasta oglinda îsi poate vedea în chip cu totul de crezare propria
pacatosenie.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 51
Sursa: Pr. Dr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu