ADRIAN MUNTEANU - S E M N

S E M N

~*~

Cât am privit spre aripa ce luptă

Să-și ia avânt, prin arșița câmpiei,

Ca să-mplinească tainele soliei

De a veghea tăcerea-n veci abruptă.

Cât am cerșit la porțile veciei

Cu ochi pierduți și cu figura suptă,

Sorbind din cana cu o toartă ruptă,

Nu se mai știe-n marginile gliei.

Mai e atât, aroma înserării.

Se prăbușește veacul surd și mut

Și îndoiala mușcă țărmul mării

Cu rânjet hâd și cu destin de lut.

Sunt cel răpus și azvârlit uitării?

Mai las vreun semn sau voi pleca tăcut?

~*~

Montreal, 17 octombrie 2019

ADRIAN MUNTEANU