ALOHA BAUDELAIRE
Flori Bălănescu – Moș Nelutzu G –
Dorina Chiriac – Nona Șerbănescu – Paul Tagney – Constantin Abăluță – Lazăr
Magu – Adrian Bucurescu – Liliana Popa – Streche Nicolae – Doina Boriceanu –
Cristi Neacșu – Octavian Soviany – Ioan Miclău Gepianu – George Anca
Flori Bălănescu
De la
textul, pe care îl consider de foarte mult bun simț, al lui Vasile Ernu la
articolul unui domn Petre M. Iancu, este o diferență de conținut, de nuanțe și
de contextualizări ca de la cer la pământ. Acum chiar pot să spun ce m-am
abținut zilele trecute: filmul acela marca emag, sau cum s-o fi numind, este o
ridicare la fileu pentru „disidentul” Mihai Șora. Să lăsăm bunicii în pace, cum
spune (nu mai rețin termenul exact) în postarea lui un prieten, dar nici să nu
ne prefacem că vârsta ține loc de orice. Toți oamenii îmbătrânesc (Punct.).
Dacă Vasile Ernu a făcut o comparație care nu e doar de bun simț, ci evidentă
pentru orice om onest intelectual și moral, Dl Iancu îl transformă pe Mihai
Șora într-un adevărat rezistent la comunism. Și pentru că aroganța complexată
superior trebuie subliniată, a găsit de cuviință să strecoare și numele lui
Paul Goma, atât cât să balanseze mult în favoarea lui M. Șora. Evident, totul
este retorică. Tot ce a găsit de spus a fost: „în epoca în care Paul Goma adera
entuziast la PCR” (o minciună, prin îngroșarea tușelor și prin sublinierea în
context; Goma în 1968 era entuziast la gândul că e momentul să trecem Prutul și
să eliberăm Basarabia, în împrejurările „entuziasmului” general furnizat de
discursul ceaușesc din balcon). Se înțelege, în epoca aceea, Mihai Șora era,
dimpotriva „comunistului” Goma, luptător și rezistent împotriva regimului comunist.
Am citit diverse „luări de poziții”, articole, postări pe fb, dar nu am găsit
nicăieri această firească și la îndemână observație, în două puncte: 1. un
intelectual, „filosof” pe deasupra, fie și de 103 ani, nu se pretează la astfel
de jocuri actoricești, prin urmare, „bunicul” filosof nu este scutit de
responsabilitate, nu l-a obligat nimeni să se dea victimă și rezistent; 2. nu e
nimic jignitor în a fi actor, doar că Dl Șora nu este (de meserie!), însă în
acel filmuleț joacă un neonorabil rol de victimă a regimului comunist, intrând
în rol, asumându-l. Orice ar spune unii, istoria nu poate fi rescrisă la
nesfârșit din considerente de necesitate istorică, și mă amărăște să văd cum
prieteni, chipurile, aflați pe aceeași lungime de undă cu mine, sar fără
discernământ în apărarea (fără argumente a) onoarei știrbite a lui Mihai Șora
(vedetă publică), unii dintre ei chiar (încă, și încă, până când?) în
defavoarea imaginii lui Paul Goma. Nu Ernu i-a „învrăjbit” când a scris, pentru
că, repet, despre altceva era vorba, ci agenții din umbră care au sărit să
stoarcă o „știre” suculentă, ba chiar cu bonus: mulți au aflat prilejul să mai
lovească o dată în Goma. Care, spre deosebire de Șora, nu este „vedetă” și nici
privilegiat de atenția opiniei publice „progresiste” din România. Autorul
articolului n-a auzit că Paul Goma, prin gestul lui singular, a „eliberat” sau
a ajutat să se elibereze foarte mulți români în anul crunt 1977 și după. N-a
auzit nici că și Paul Goma a scris. Și de aici povestea se tot complică... Teribil
este ce metodologie elaborată de a se regrupa și a se apăra unul pe celălalt au
cei care s-au atins spre beneficiul lor, într-un fel sau altul, de comunism.
Zic să mai citim, să mai medităm, să nu mai sărim ca Poiana lui Iocan la
verbalizare. Alternativa e să rescriem istoria ca descreierații.
P.S. Văd că
apar opinii în apărarea lui M. Șora. Dar eu îl atac pe Șora? Citiți textul de
la care a pornit postarea mea, luminați-vă! Poate că nu peste mult timp vom
primi circulară pe unitate să îl numim și pe Mihai Șora printre
disidenți/opozați/rezistenți.
Mos Nelutzu G
Să vorbească şi nea Ion
În sprijinul
MORALEI
Unii, au
pornirea de a fi luminătorii, moraliştii unui popor şi, pe cale de consecinţă,
conducătorii acelui popor, indiferent de ceea ce au făcut într-o perioadă sau
alta a vieţii lor.
Nu am nimic
personal pentru unul ca Brucan, Tismăneanu, Băsescu, Liiceanu sau Mihai Şora.
Îi detest fără patimă. Pentru un singur motiv: cine a minţit, a furat, a
pactizat o dată cu partea imorală, rea a vieţii sociale, nu poate participa la
construcţia unei societăţi morale. Şi tocmai de această teapă sunt cei numiţi
şi, desigur, nu numai ei. Închipuiţi-vă o vulpe care vine la găini şi le
propune o lume morală, dreaptă, democratică, făcând abstracţie că toată viaţa a
servit forţelor care au înăbuşit aceste cauze. Puah!
Dacă astfel
de oameni s-ar amesteca în mulţime nu ar avea nimeni nimic cu ei, dar când vezi
că vor să iasă în frunte, să dea lecţii, te apucă furia. “Bătutul duce pe
nebătut!”
Mihai Şora,
bătrânul filosof, este un astfel de caracter infect, care beneficiind de faptul
că a ajuns la venerabila vârstă de 103 ani şi nevoia (?!) de publicitate a unei
companii de vânzări-cumpărări, se scâlâmbăie jalnic, dar nociv pe posturile
Tv., ridicându-se în apărarea unor valori fundamentale.
Iată cum se
scălâmbăie, minţind fără ruşine:
-”Aveam 30
ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie
înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii
noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care
mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am
pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea.
Pemiteţi-mi
să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâştigat-o, lucru pe care eu
îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!“
El crede că
nimeni nu mai ştie ce a făcut el. Că el a fost cel care a lucrat pentru
ridicarea zidurilor – a activat alături de comuniştii francezi, alături de
comuniştii ruşi, care au acaparat puterea în România.
Acest
moşneag oportunist, cu trecutul lui, iese în stradă alături de #Rezist şi GDS,
cerând: „Apărați libertatea”, „Apărați statul de drept”, independența....
Mai avea să
ceară să fie votat ca Primul Înţelept al Ţării...
Iatăl pe
oportunist, în calitate de Ministru al Culturii (membru al GDS), la Casa lui
Nichita Stănescu, în 1990.
Dorina Chiriac
-Fetița dvs
are epilepsie?
-Da.
-Sunteți
sigură?
-Poftim?
-Nu arată ca
un copil cu epilepsie. E foarte frumoasă.
-Dar cum
arată un copil cu epilepsie?
-Păi...
Drag coleg
de țară, copiii cu epilepsie arată ca tine. 😊 Nu umblă contorsionați și vineți pe stradă, nu sunt urâți,
strâmbi, nu scrâșnesc, nu își dau ochii peste cap. Ok, nu tot timpul, slavă
Domnului. Da, cel mai probabil te-ai speria când ai asista la o convulsie a
lor. Of, da, și câteodată durează mult și viața lor e în pericolul extrem. Și
câteodată "extrem" se-ntâmplă. Da.
(aici aș
vrea să am o liniște cât o vecie)
Dar boala nu
este identitatea lor, nu le e nume, nu e etichetă.
Copiii cu
epilepsie au, fiecare, un potențial de împlinit, ca orișicine, iar boala, da,
îi face să trăiască, alături de familiile lor, într-o continuă, dureroasă
încercare de împăcare cu pericolul continuu și extrem care-i urmează ca un nor
deasupra capului oriunde merg și-n orice clipă a existenței, chiar și-n somn.
Vei vedea mai degrabă părinți care arată cum crezi tu c-ar arăta un epileptic,
pentru că un părinte n-are somn și n-are liniște pentru ca al său copil să fie
într-o oarecare formă de siguranță, atâta cât depinde siguranța copilului de
el. Și chiar mai mult. "Peste putință" este calea părintelui unui
copil cu epilepsie, cum peste-nchipuire este a copilului său afectat.
Ce poți să
faci?
Ai dreptul
să nu faci nimic. Ai dreptul să treci mai departe. Ai dreptul să n-ajuți, ai
dreptul să n-asculți.
Nu-i vina ta
că e copilul ăla secundă de secundă cu pericolul extrem alături.
Nu-i vina ta
că, cel mai adesea, boala lui e una "scumpă", căci presupune nu doar
medicație, dar și multiple analize (lunare, câteodată), testări genetice
îngrozitor de scumpe în afara țării, terapii complementare
(cognitiv-comportamentale, kinetoterapie), diete alimentare drastice de control
al crizelor, programe specifice de educație (în afectări cognitive majore).
Nu-i vina
ta. Și nu-i responsabilitatea ta. Ai dreptul să nu fie. Ai dreptul să întorci
privirea. Ai dreptul să trăiești după putința și credința ta.
Dar nu ai
dreptul să judeci un copil cu epilepsie de parcă boala sa ar fi defectul său.
N-ai dreptul să-ti înveți copilul să-l ocolească de parcă ar fi
"turbat" sau "posedat". Îl vei determina pe-al tău copil
să-l agreseze si să-l batjocorească pe colegul său care are deja destule
probleme. Vitale probleme. N-ai dreptul să faci asta. N-ai dreptul să-i faci
asta nici copilului tău; să îi retezi putința de a discerne si de a se lăsa
hrănit în spiritul uman al apropierii pe baza intereselor si pasiunilor comune,
nu pe baza separației absurde, oribile după "reguli naturale" care nu
țin de voința omului.
Și cu tine
vorbesc, domnule/doamnă profesor care faci asta, și cu tine, vecine,
trecătorule, turistule, și chiar cu tine, doamna/domnul farmacist.
"You
have the right to remain silent." 😜
You have the
right to even ignore and delete information.
Dar nu ai
dreptul să râzi de copiii ăștia, să ataci, să agresezi, să etichetezi, să
sfidezi, să respingi. N-ai dreptul să împiedici un copil deja afectat să-si
împlinească viața după potențialul propriu. Afectiv și intelectual. Ca toți
ceilalți.
Dacă nu vrei
să faci ceva să îl ajuți (e dreptul tău, insist), lasă-l în pace.
Orice om are
dreptul la împlinire conform potențialului și voinței activ exprimate.
Rectific
extrem:
Orice om are
dreptul esențial la ratare (e un drept). By choice; numai din indolență, lene,
deviere comportamentală etc. PRIN OPȚIUNE.
Nu ai dreptul,
omule, să împingi un alt om la ratare din alte cauze decât acelea care țin de
voința lui sau lipsa acesteia. N-ai dreptul să tai aripi, n-ai dreptul să calci
suflete-n picioare.
Copilul cu
epilepsie nu e "pedeapsa pentru păcatele părinților", ale bunicilor
și-ale bunicilor bunicilor lui în veacul vecilor. Ieși, omule, din bezna
misticismului din evul mediu, de când Pământul era plat. Haide și tu cu noi în
secolul acesta care-i destul de tulburat cu toate cele ale sale. Nu îi mai
atârna și balele și zoaiele prostiei vremilor barbare.
Ai dreptul
să te bucuri de toate ale tale, de toate câte le muncești si le înfăptuiești.
În pace. Dar și ăl de alături tot dreptul ăla-l are. Pe al lui.
Lasă dreptul
colegului în pace. Că ai și tu pe-al tău la fel.
Lasă-l în
pace.
A, p.s.: nu
mai mușcați pe nimeni de deget. nu ajută. 😂 voi reveni pe alte căi cu primul ajutor.
Atâta pentru
azi. For actually no specific reason. Că sunt mai multe.
N-am poză.
Scroll mai departe, colega. Pace.
Nona Serbanescu
Azi, înainte
să plec de acasă, Indira se uita la un episod dintr-un desen foarte sexist,
Casa Loud. Un desen în care personajul principal e băiat și restul toate
surorile sunt fete. El e mereu vocea rațiunii, ele sunt decorul cum ar veni. În
episodul acesta el o învăța pe sora lui cu 12 ani mai mare să conducă o mașină
și ea nu reușea. A reușit doar pe o aplicație când i s-a spus că merge la mall
la cumpărături. El deși mult mai mic o patrona și îi explica și ea nu
înțelegea. În cele din urmă am închis și nu am aflat cum se termina acel
episod. I-am explicat Indirei că este un film sexist și că ăsta e un stereotip
că femeile nu pot conduce mașina. Nu am știut să îi explic exact de ce și în ce
fel o va afecta.
Apoi am
plecat spre ARTHUB. Pe Calea Vitan după Auchan urmează o curbă destul de
strânsă. În acea curbă un domn parca. Da da. Parca cu spatele. Eu pe banda din
dreapta. Pe banda din stânga mea, mașină. Am de ales între a intra în mașina
domnului care parca, în mașina domnului din stânga sau a pune frână. Evident,
frână. Domnul care parca nu prea reușea și reia manevrele. Dau semnal și încerc
să ies din spatele lui că na, stăteam în curbă și mă putea izbi oricine din
spate. Deci cum spuneam, semnalizez, mă asigur, pe banda a doua vine ceva. Stau
în banca mea. Ajuns în dreptul meu respectivul șofer claxonează puternic și
lung, deschide geamul și îmi urlă ceva. Ridic mâna și spun scuze. Deși nu aveam
chiar nicio vină dar îmi dau seama că părea că i-aș fi ieșit în față, ceea ce
eu nu făceam dar ar fi putut să pară că fac deci mă rog, niște scuze nu au
omorât pe nimeni. Reușesc să ies din spatele mașinii care parca, șoferul nervos
mă așteaptă la 3 m mai încolo cu geamul lăsat. Îmi urlă iar că ce căutam acolo,
că e doar vina mea, proasto, tâmpito, imbecilo de ce stăteai fă în curbă??
Încerc să îi explic că mă deplasam regulamentar, că nu e vina mea că ăla
parchează în curbă. Îmi mai urlă o dată: Proasto! Tâmpito! și după ce pornim
trage de volan să îmi ia fața. Apoi iar. Am călcat și eu accelerația și am
făcut ceva ce nu mai fac de 12 ani, slalom. L-am pierdut rapid dar am rămas cu
gustul amar.
La
întoarcere, din nou zona Auchan Vitan. Am verde și traversez intersecția. La
trecerea de pietoni roșu pentru pietoni. Am viteza regulamentară dar am viteză
pentru că veneam de pe verde și nu am stat la semafor. La trecere încetinesc că
așa încetinesc eu. Mă asigur. De pe trotuar un bărbat pune piciorul pe trecere
și are intenția clară de traversare. Întuneric beznă. Ce vă zic e în fracțiuni
de secundă dar pare lung. Claxonez. Frânez. El are căști în urechi și tastează
pe telefon. Frânez cu scârțâit în dreptul lui. Alți doi pietoni pe o parte a
străzii și alt pieton pe cealaltă stau și așteaptă să se facă verde. Doar el în
mijloc. Toți patru ne uităm la acest om care a traversat pe roșu și la cum m-am
oprit la 50 de cm de el. Ce credeți însă că face el? Se pune în fața mea și
începe să urle. Proasta dracului de ce claxonezi muisto? Vrei să îți iau
familia la pulă să nu mai claxonezi în viața ta de panaramă? Șoc. Frate tocmai te-aș
fi putut călca pe roșu. În timp ce mă înjură mă întreb de ce naiba nu l-am
călcat totuși? ce resort cretin m-a pus să frânez. În timp ce el mă înjură se
face verde. Și ce credeți, începe să urle: Uite fă, e verde, nu mă mai mișc de
aici, am trecut pe verde! și stă în fața mașinii și face semne obscene și urlă
în timp ce cei trei pietoni care văzuseră totul trec liniștiți și își văd de
viața lor. Se îndepărtează și eu rămân cu cretinul în față care continuă să
urle preț de un semafor. Se face roșu. Ambalez motorul. Până la urmă pleacă din
fața mașinii și mă lasă.
Cred că am
aflat cum să îi explic Indirei să recunoască mesajele sexiste și misogine și
cum să se ferească de stereotipuri ca măcar să știe ea că sunt imbecilități.
Dar cum o să o feresc de societatea în care va crește, chiar nu știu. Și sunt
foarte tristă.
Paul Tagney's ebooks
"ENGLISH POEMS AND
WRITINGS"
OVERVIEW:
A
significant collection of truly artistic and original poetry and prose was
created by Paul Tagney's natural ability to record his unique perspectives on
life's special moments.
These
include inspirations from family, friends, nature, challenges, romance,
passion, cultures, life, and death.
The book's
artistic writings cover the author’s life experiences and travels over 40+years,
from the 1960's cultural revolution, well into the 21st century.
He opens his
heart and soul through all the many creative word tapestries included in this,
his latest of four published books.
Each poem or
writing is a memorial tribute to people, places, and times that are woven into
his life's tapestry.
As you read
and reread each unique presentation, your appreciation of the author’s talent
will grow,and your own life will be richer for it.
Part One of
the book is "Poems", many of which were written in 1964-68,
reflecting at least in part the 'hippie' era of those years.
A few later
poems were written in 1984 and early 2000+.
Part Two has
3 movie/theater reviews from 1967, when he was writing/editing for a college
newspaper, and a wonderful, extensive two-month journal written in Autumn,1971,
while living on Vancouver Island.
The book
closes with "An Acid Fairy Tale" and a few "More Short
Thoughts"
AUTHOR BIO:
Paul Tagney
has been writing creatively all his life.
His talent
in this artistic field expanded from teenage newspaper reporting to collegiate
media articles, to multiple language learning books during his professional
teaching career, and on to creative novels reflecting his unique visions about
life's amazing journey.
He has lived
in Britain, Canada, Mexico, Dominican Republic, Russia, and Ukraine, where he
added French, Spanish, and Russian to his spoken languages.
He is
currently writing another creative novel, Pagan Celt, which will offer one more
example of his special vision on life.
You can
follow the progress of that novel and his often daily blogs on
www.pagancelt.com and/or www.paultagney.com
Constantin Abăluţă
UNDEVA DEPARTE
Într-o seară un tren îţi covârşeşte
respiraţia
făcându-te să crezi că ai ajuns
departe
undeva unde prieteni tăcuţi te salută
iar tu nu-ţi mai aminteşti numele lor
nu ştii decât că sunt oameni din
viaţa ta
şi uşile care se deschid brusc le
valorifică umbra
odăile curg una din alta tot mai
voalate ca-ntr-o radiografie
călcâiul drept mă doare cu el am
parcurs distanţe mai mari
decât cu stângul şi-n semn de protest
pantoful în care-i închis
calcă pe-o carte de vizită ilizibilă
deja călcată de sute de tălpi e
semnul
că nu-s chiar atît de departe de mine
însumi
şi floarea din vază luminează odaia
cu tremurul scurt
al petalelor sale
orice-ai face dinspre casa scării
vine curent
lipsa unui prieten te ţine treaz
toată noaptea
şi lucrul acesta nici măcar nu te mai
sperie ca altădată
Lazăr Magu
dintr-un tablou de-un galben mat
coboară toamna peste sat.
umbrelă poartă roata morii
iar ploaia râde din toți norii.
corbi de bazalt coboară-n bătătură
- foști angajați la fabrica de zgură,
se pregătesc cu aripa să are
tot cerul de pământ din depărtare.
un vânt de pâslă trece peste casă
- pași de brumă pe cupolă lasă.
Adrian Bucurescu
Dansatoarea din munți
Și dansa Ea mlădia dansa
și dansa până s-a
prefăcut în nălucă pe ring
... rop-trop... crin-dring...
Și eu beam și eu beam
și-o priveam în extaz până ce-am
început s-aud stelele-n cer
- Viața mea! murmuram
Parcă-n preajmă urlau lupi flămânzi
în lumina albastră a sălii
iar paharele-ntruna țipau:
- Vin sau sânge? ... crin-dring...
Și rotindu-se Ea ochii Ei
ah scrântei
păreau irișii negri ai Ei!
Patru... opt... zece brațe avea!
Tu eșarfă de foc orbitor
lângă tine de tine mi-e dor!
Tu ești arcul voltaic pe ring
și pe mine fulgi negri mă ning
și nu pot ah nu pot să mă sting!
Liliana Popa
Drumul dintre nori
Eu am crescut odată cu ciutele
Cu florile de colţ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată şi astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinţit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Şi paşii te vor aduce la mine, în
pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Mai alerg şi acum
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă
culme, cu ciutele....
Adrian Bucurescu
Festina lentă
A umflat-o râsul pe Marghioala,
Până ce, de-atâta umflătură,
Se văzu plutind - of, dar-ar boala! -
Peste sat și peste arătură.
- Și-asta-i una! zise zburătoarea,
Când văzu că rochia îi saltă
Și că, hopa-hop, o poartă boarea
Peste miriște și peste baltă.
- Uite, drace, ce-mi văzură ochii!
Exclamă un moș ce vedea bine,
Tot holbat spre centrul largii rochii
Cu bikini brodați cu verzi buline.
Survolă Marghioala România
Și trecu și peste Capitală.
Cât pe-aci s-ajungă și-n Rusia,
Dar o-ntoarse-n țară o rafală.
În sfârșit, a dezumflat-o plânsul,
Dar de-atunci îi place geografia.
- Hei, Marghioalo, mai încet cu
râsul!
Ai văzut ce mare-i România?
Nu zice nimica, dar, prudentă,
Numa-n blugi se-mbracă sărăcuța,
Chiar și când, într-o festină lentă,
La islaz își duce ea văcuța.
Streche Nicolae
Florentin
Nevestica - Kate Bush
"Voia să-și incerce soțul,
știa exact ce să facă:
un pseudonim care să-l păcălească,
n-ar fi putut face o alegere mai rea.
I-a trimis scrisori parfumate,
și le-a primit cu o încântare
ciudată,
la fel ca soția sa, dar cum era ea
înainte de lacrimi,
și cum a fost ea înainte de trecerea
anilor,
și cum era ea când era frumoasă.
Ea a semnat scrisoarea:
a ta,
nevestica, nevestica, nevesticaaaaaa!
Ea voia să meargă mai departe,
așa că a stabilit un loc unde să
meargă,
pentru a vedea dacă lui ii va placea
numele ei de taină,
si când a zărit-o, avea senzația că
se mai întâlniseră.
Ciudat cum ea ii amintește de soțioara
lui,
capabilă să-i ofere tot ce el are
nevoie,
la fel ca soția lui înainte de a se
indeparta de el,
la fel ca soția lui când era
frumoasă.
El a strigat, eu sunt:
numai al tău,
nevestică, nevestică,
nevesticăăăăăă!"
Doina Boriceanu
PRIN PULBERE DIVINĂ...
prin pulbere divină se strecoară vânt
lumina crește copacii zilei rotund
l-am vizitat pe Sanherib, rege al
Asiriei,
tabăra gemea de nefericiri glăsuind
și calea s-a ascuns în templul șters
să culeagă florile îngăduinței
securii fugind...
prinde-le, ia-le pe piept ca pe un
pământ
și plimbă-te, ca printr-o ivită
pădure
și alungă-te să stai iar de vorbă cu
mine,
cea care în înfățișare izvorului
sunt!
ți-ai încheiat privirea către mine,
ai răsuflat nălțându-ți pieptul
și citești vers de-ți șade fiorului
bine.
ai spintecat cu degetul sângelui
mirosul
din pulberea de fantezii aduse de-un
fluture.
o săgeată ți-a dat-o în pornire
cineva
și ai surâs la rânjetul fieros
din arc,
și arcul încordat-durere cât îți
plăcea
și-ți zâmbea că eu doar mă prefac...
păcătuiam că-ți țineam dorul,
că te strigam din hăuri de-un divin,
că te doream aprins prin sufletu-mi
să treci, să treci, ca oțelit
suspin...
mi-ai pus înveliș clocotit de fiară
și m-ai pătruns cu sulițe-fier roș
încins,
ficații revărsați pe scrisa soartă
și inima atunci mi s-a desprins.
veneau apostoli în călcâie sfărâmate,
noroaie puneau vremuri la păstrare,
limpede-n rece cerul glumea în
șoapte,
tumultul creștea tunet peste fapte.
în Cartea firii vine de se așează
ținând fiara supusă, Cuvânt de Zeu,
cărțile se sfâșie de
ierboasă-nvățătură,
îmi fac destăinuiri tuturor cu
norul...
ai cunoscut oare porțile roase de
moarte
și te-ai croit nebun din viața mea?
cum în reavăn de zorii în topire
și în pământ fumegă nor, în ochi -
calea...
unde cămările de taină cu îndemnare
că mă vrei?... m-ai privi în limpede
iubire,
să rupi pecețile de pe uși vechi de
suflete,
să te oglindești în neam-noruire...
ghicește-mă, de mă depărtez prea mult
și părul mi-a crescut cât râuri,
pe ele mergi de la izvoare-n sus, în
sus,
pe ștergar nou de masă înfloresc
gânduri...
mă mai ții minte ca de mereu, mereu?
mă mai aștepți nerăbdător prin
nebulos?
la zi de templu mă întorc, căznit,din
greu
uit cum se sfârșea cânt căzut din
norul gros...
Cristi Neacsu
Omul candelabru
(Secvențe, 6)
M-am născut c-un destin dintr-o
țesătură inversată
și-l prăpădesc agăţat de tavan, ca
păiengenii asimptotici.
Trupul mi s-a deşirat tridimensional,
cam de sus în jos,
el își urăște libido-ul, absurdul
contra-facerii naturale.
Am de toate, cele necesare, un
trunchi, membre, papile,
și-ntre ele mă fierbe o plasmă
biotică, în focurile Gheenei.
Nu pot fi admis proporțional decât de
fiinţele-candelabru.
Unii ar spune că arăt precum
pararelipipedul yoga,
dar nu-s decât un cub neterminat, c-o
viaţă kamasutra ;
citesc soarele invers, la omul normal
lumina vine de sus.
Fiind răsucit ombilical îmi consum
energiile de pe jos,
le focalizez, le adulmec aburii în
cuantele lipite de gresii,
pofta-mi bulimică le degustă pe niște
pardoseli fandosite
şi le recompune anti-vertical, ca
într-o derivă chioară.
Energiile mele sunt nave spaţiale
abandonate gastronomic.
Mi-s alipit plafonului cuaternar,
tălpile-l fixează dorsalin
cu siguranţa concretului răsturnat ca
o amforă-n deșert
și-n palmele atlasiene prefir lumini
galbene cum e nisipul
din care vecinii tavanieri îmi fură
toate laserele gratuite ;
deasupra pleoapelor dormitându-mă-n
păiengenișul gri
ochii mei entropici inventează albul
în farurile clandestine
de pe țărmul ce tace grădinile
suspendate ale Semiramidei.
Irişii geometriilor defecte sorb
elixirul răsucirii energetice
în interconectarea pulsarilor, la
umbra unui eucalipt-pernă,
adorabil, somnul de sine pe frunzele
brizei, sub rădăcini ;
paşii bulversați îmi cară haoticul
mers înainte, dinapoi,
chiar eu sunt îngerul-paing în
demonul cu aripile-lumini
și-mi blestem tavanul lângă farul
eșuabilei malformații,
și inversul vertical în
anti-proporţionalul antropologicului,
și reversul versului când îmi
transpiră incolor contra-oglinda,
și biomecanica anti-gravitaţiei în
fluxul refluxului
coborându-mi zodia-tavan în amontele
din aval, inflexibil.
Și dacă te blestem, destinule,
nu tot tu îmi rânjești colo jos, pe
tavan !?
Du-te...
Lasă-mă să-mi palpit inima în norii
de sub iarbă
și nu-mi ucide secunda verticală,
o să le respir oceanele, norilor, cu
lumina de sus..
Lasă-mă să-mi imaginez epitaful
paingului cu aripi
în ne-metaforele incolore din
țesăturile inversate
și nu-i ucide visului secunda
verticală, unica..
Lasă-mă, sunt doar o stalactită amară
topindu-se diform în e-mailul
meduzelor
șerpuind tavanele altor
oameni-candelabru..
Du-te...
Octavian Soviany
fragment de roman
-Nu-i aşa că
tot ce vă spun vi se pare oribil? – spuse din nou musafirul. Din păcate, la fel
ca la aproape toţi oamenii, simţurile şi mintea dumneavoastră sunt tocite de
obişnuinţă. Şi poate aveţi o inimă prea simţitoare, o inimă de femeie. Vreţi să
fiu diavolul dumneavoastră? Vreţi să vă învăţ nebunia? Vreţi să vă extirpez
inima? Vreţi să vă călăuzesc prin infern? Vreţi să vă arăt lucruri pe care nu
le-a văzut niciun muritor? Încredeţi-vă în mine: credinţa călăuzeşte, uşurează,
vindecă.
Pe măsură ce
vorbea, Maxime se înfierbânta tot mai mult. S-a ridicat brusc de lângă mine şi
a început să se plimbe prin cameră agitat. În ochii lui apăruse parcă un fulger
albastru de nebunie, înfăţişarea lui căpătase ceva sublim şi înspăimâmtător în
acelaşi timp. Glasul său dobândise nişte accente metalice care îmi străpungeau
parcă inima.
-O să vă duc
în afara lumii, acolo unde simţurile se topesc şi dispar şi unde o să avem un
infern numai al nostru! Mai multe infernuri! Un infern pentru dragoste! Un
infern pentru bunătate! Un infern pentru suferinţă! Un infern pentru nebunie!
Urmaţi-mă! Dispun de toate talentele! Pot preface oricând o uzină într-o
moschee! Sunt poate un trimis al lui Dumnezeu!
Îl ascultam
cu răsuflarea tăiată, gândurile şi sentimentele mi se învălmăşeau, mi se părea
că am în faţa mea un arhanghel ce îmi adresa o chemare căreia nu puteam să mă
împotrivesc.
-Pot afirma
că deţin adevărul, că ştiu ce este dreptatea, sunt pregătit pentru perfecţiune!
Urmaţi-mă şi veţi fi mântuit! O să faceţi cunoştinţă cu nesfârşita mea
bunătate, infinita delicateţe vă va alina toate rănile! Vreţi să fim fecioara
nebună şi mirele infernal? Vreţi? Vreţi?
Acum Maxime
părea epuizat. Tăcu pe neaşteptate, cu fruntea leoarcă de transpiraţie,
reluându-şi înfăţişarea de copil neajutorat. Se apropie de mine încet şi îmi
zise aproape în şoaptă:
-Spuneţi-mi
că vreţi. Nu-i aşa că vreţi?
Răvăşit, cu
nervii întinşi pâna la limita suportabilului, abia am reuşit să fac cu capul un
semn de încuviinţare.
Maxime îşi
puse o mână pe umărul meu.
-Acum o să
trebuiască să plec. Dar de data asta voi veni înapoi.
Se îndreptă
spre uşă, puse mâna pe clanţă şi, înainte să iasă, îmi aruncă o privire ternă
şi obosită, din care fulgerele albastre dispăruseră, şi mă întrebă:
-N-aţi vrea
să-mi priviţi goliciunea? Cine priveşte la goliciunea mea este mântuit.
Fără să-mi
dau seama prea bine ce fac, m-am ridicat de pe marginea patului şi am schiţat
un pas în direcţia lui Maxime.
Acesta îmi
întoarse însă spatele şi ieşi, lăsându-mă în pragul unei crize de nebunie
Ioan Miclău Gepianu
TEATRU
*
Câteva adevăruri din
lumea Teatrului
1
-Se apreciază, chiar foarte unitar din partea
criticii teatrale, a celor ce studiază și au studiat istoria precum și
evoluțiile teatrului de-alungul veacurilor, faptul că acesta reflectă
schimbările ce caracterizează sistemele sociale la un moment istoric dat.
Teatrul este o oglindă a societății redată de dramaturgi și pusă in scenă de
actori, oglindindu-se aici viața însăși, cu toate cele aparținătoare
prezentului, trecutului precum și despre orientările spre viitor. Se știe că
dintre toate genurile de arte, arta teatrală este cea mai complexă, devenită o
sinteză adunând in scenă genurile mai multor arte; tocmai aci se află valoarea
acestuia precum și efectele benefice aduse asupra înaintării culturii în
general!
De asemenea,
pe lângă faptul că este un luminător viu al societății omenești, cu direcții
înspre înălțarea educației, moralei, credinței și civilizației umane prezente,
teatrul vestește nevoile de viitor ale societății, deșteaptă simțul frăției
între cetățeni, aduce servicii care favorizează întotdeauna victoria
adevărului, fiind o artă extrem de utilă, atunci când este înțeleasă și
susținută, atât de spectatorii iubitori de teatru, cât mai ales de organele
oficiale in cadrul sistemului social cultural existent!
Teatrul își
împlinește menirea atunci când sistemul social, mai cu seamă sistemul politic,
nu aplică presiuni de interes, mai ales doctrinar cum de altfel in istoria
acestei arte, exemplele negative abundă, astfel că si teatrul se ridica și
decadea după cum sistemele sociale, imperiile lumii se ridicau sau decădeau!
Mai grave erau situațiile in care noile sisteme de orânduiri, puse pe picioare,
nu arhivau de multe ori realizările
teatrale ale trecutului, pierzându-se astfel acea referință ce ar fi fost extrem de utilă în evoluția artei și
a scopului acesteea; scop desigur benefic infrumusețării vieții societăților viitoare!
Dramaturgia românească bineînțeles că nu a scăpat de asemenea situații
dealungul istoriei.
Studiile și cercetările în lumea teatrului
antic grec a atras mulțimi de cercetători, oameni pasionați de a cunoaște istoria
și originile artei teatrale, nivelul calitativ al acestei vechi arte și desigur
autorii scrierilor pentru teatru, actorii din scene, modul și sistemele în care
se organizau desfășurările acestor acte
culturale, evoluția în timp și spatiu , s.a.m.d. Nu întotdeauna însă s-a reușit
a cuprinde și reda istoria teatrului antichității, a operelor scrise sau jucate
în scene, autorii reali a acestora, multe, foarte multe s-au pierdut în decursul timpului, fie
datorită războaielor, fie catastrofelor naturale, focuri și inundații, fie
neglijenței generațiilor viitoare! Mai ales că scrierile se realizau pe foi de
papirus, sau pe piei de animale(cazul scrierilor biblice), iar succesiunea
mereu repetată a sistemelor sociale, lăsau aceste valori deseori pierzaniei.
Deseori lipsa de atenție și de păstrare
ajungea până acolo încât aceste manuscrise deveneau materie de lucru, folosite
de meseriași și comercianți! Este de la sine înțeleasă strădania acelor
hermeneuți în cercetările lor, de cele mai multe ori reușind să adune chiar și
pe fragmente scrierile anticilor, spre a întregii ulterior opera. Dar multe
scrieri au rămas pentru totdeauna dispărute și necunoscute! Nu mai vorbim de
greutățile întâmpinate de traducătorii acestor scrieri. Fie proză, fie poezie,
dar mai ales cele dedicate teatrului.
Aproape intr-un ”Chorus”, traducătorii operelor tragice-comice ale anticilor
Greciei precum Sofocle, Eschil, Euripide, Aristofan, Menander, s.a.m.d.,
enumără dificultățile acestor traduceri, la care s-au angajat ei înșiși, și
asta din entuziasmul lor spre a reda o oglinda a trecutului, nouă celor
prezenți și celor ce vor veni după noi, generațiilor viitoare!
Munca
acestora trebuie întotdeauna respectată, mai ales socotind labirintul atât de
încâlcit al zecilor de secole trecute, căutând a descifra papirusurile găsite
și pe la momâile piramidelor
antichității! Nu e o muncă la care s-ar
angaja oricine! Asta ne-o spune traducători care au transpirat în această
muncă, precum: Norma Miller, David Barett, Alan Sommerstein, E.F.Watling, si
desigur mulți acei pasionați a descoperi și cunoaște cultura și modul de viață
a celor ce au trăit și locuit cu mii de ani în urmă în geografia acestui vechi și cu mult sânge
sfințit loc, Pământul!
Secolul III și II. BC. se va lumina prin
întâlnirea culturii Greciei cu Roma
antică, moment în care Horațiu(65-8B.C.) făcea analize in lucrarea sa ”Ars
Poetica”, asupra Teatrului Vechi al Atennienilor, ușurând într-un fel situația
lui Aristofan, care, la un moment devenise mărginalizat de sistemul politic al
vremii sale. Sparta atacase Atena, incep
razboaiele dintre aceste state-orașe, cunoscute sub numele de ”războaiele
Peloponeze, acum vin și cuceririle lui Alexandru Macedon, aducând Grecia sub
stăpânirea imperiului său. Horațiu găsea potrivită si utilă aciditatea satirică
din scrierile comice ale lui Aristofan, probabil pentru că tocmai acesta (Horațiu)
satiriza versurile lui Lucilius astfel:
”...Yes, I
did say that Lucilius verse is incompetently composed/ Who is so besotted an
admirer of Lucilius as not to admit this?/
( Aristofanes –The Knights/Peace/The
Birds/The Assembly Women/Wealth/ translated by
Alan H. Sommerstein and David Barett, published by Penguin Books, London, 1978).
Mai
înspre vremea când Noul Teatru începuse a lua locul Vechiului Teatru al Greciei
antice, devenind o nouă orientare acum și pentru teatrele europene,
Plutarch(45-125A.D) revine cu o critică accerbă asupra scrierilor și talentului
deadreptul vulgare în exprimare a lui
Aristofan. Cercetătoarea și
translatoarea operei lui Aristofan, Norma Miller, care traduse din greaca
veche, de pe papirus, din
comediile lui Aristofan, dovedește în scrierile sale faptul că, Aristofan era
și un strălucit poet, poate unul imediat după Homer.
Revenind la
perioada acelui Teatru Vechi, se afirmă faptul că între perioada secolului al
V-lea și al IV-lea, adică timp de un secol, teatrul antic grecesc trece
printr-o mare transformare, care de fapt nu este altceva decât un rezultat al schimbărilor social politice
ce au avut loc, așa cum aminteam mai sus. Războaiele Atenienilor cu Spartanii,
dublate din plin de cuceririle lui Alexandru Macedon, aveau să schimbe fața
lumii. Aproximativ, perioada dintre 421 și 321,
devine acel timp și spațiu în care se produc transformările din arta
dramaturgiei antice grecești. In acest timp aveau să se evidențieze ca
reprezentanți, doi mari scriitori de teatru, Aristofan ca reprezentant al
Teatrului Vechi, și Menander inspre
finele secolului, ca reprezentant al Teatrului Nou. Poet și comedian, Aristofan
crește in acest mediu de continue lupte social-politice, devenind prin natura
ființei sale, cel mai abil dar si aciditiv scriitor de comedii. Dar a susține
tradiția atenienilor, acea tradiție de
libertate ce se înstăpânea la Atenieni incă din vremea lui Pericle, nu convenea
acum celor ce stăteau devotati ocupației imperiului lui Alexandru. Politicienii
vremii, cum era si cazul lui Cleon, devin personaje false atenienilor, iar condeiul lui Aristofan nu-i iartă.
Numai că acesta(Aristofan), nu se afla in
vremea când Sofocle(496-406) scria tragediile sale, ”Regele Oedip” ”Antigona”
și altele! Sofocle trăia la Atena lui
Pericle, iar acesta cum se știe adunase in jurul său oameni de arte! Herodot
și Sofocle erau prieteni, făceau parte dintre cei ce scriau și creau
opere de multe genuri la curtea lui
Pericle.
Tragediile in general nu erau tragisme fără un
fond de educație și morală bine inspirate! Sofocle, precum si ceilalți
tragiști, Eschil și Euripide, prin scrierile lor pe teme tragice si puse pe scenă, de fapt
deschideau mintea și cugetele
atenienilor spre a se feri a călca pe urmele personajelor lor tragice; convenea
deci politicii de libertate și bună convietuire dictată de Pericle atenienilor.
Se pare că
Sofocle învățase ceva și de la înaintașul său Pindar, mai ales privind relația dintre Atenieni și Tebani,
fapt pentru care Pindar avuse câteva neplăceri. Herodot ca părinte al Istoriei,
se pare că ajungând la Istru, privind
peste zări, recunoștea că sunt acolo mari întinderi de spațiu in care trăiesc
niște oameni sfinți, care vorbesc cu Cerul! Astea erau pământurile hiperboreene
ale lui Zalmoxe, pe plaiul Mioriței, unde era polul spiritual al pelasgilor
hiperboreeni, acolo era Armis zeul Geților, iar primii coloni greci respectau
cultura acestora, o acceptau precum Pitagora, Sappho, Anacreon, s.a.m.d.
Alta era
conjuctura vietii social politice in deceniile următoare ale secolului, altele
interesele imperialilor macedoni. Scrierile comic-satirice ale lui Aristofan:
The Knight, Peace, The Birds, The Frogs, The Clouds, The Wasps, The Assemby
Women, Wealth, și desigur cele pierdute
in vreme, îi aduseră acestuia glorie dar și starea de a ajunge în judecăți și
condamnări! Desigur toate urmare a invadării
atenienilor, a pierderii libertății lor, cu care se știau ei a fi
istoricește în existență!
Altele aveau
să fie acum orientările scrierilor pentru Teatre. Apariția lui Menander
(341-290 B.C.) care se dovedește a fi mult mai inteligent, mai studiat,
încearcă să renunțe la multe din vechile obiceiuri și practici, cum ar fi
minimalizarea rolului ”corului”(Chorus) care prezenta spectatorilor înainte,
prin cântec sau dans, tema comediei ce se va prezenta. Acest rol revine acum actorilor, iar aceștia preiau o
costumație reală a atenianului, masca purtată de actori în timpul spectacolului
este înlăturată, după cum și dansurile lui Satyr.
Scena sub
cerul liber rămâne însă în continuare, în câmp sau pe străzile ateniene,
cuprinzănd una sau două case uneori, depinzănd de tema comediei prezentate.
Locul comediei încetează a mai fi extins când în rai, când în iad, aceeași
soartă zeităților grecești. Chiar Aristofan își mai temperează aciditatea
satirică, desigur lecuit de politicieni, în timp ce în Roma antică trebulațiile
scriitorilor cu politicienii vremii continuă. Menander aduce în comedia greacă
teme legate de relatii familiare mai mult, relații dintre tată și fii, mame și
fete, iubiri cu multe hazuri între doi tineri, s.a.m.d. Mult apreciate erau
scrierile ”The Girl From Samos”(Fata de la Samos), ”The Farmer”(Fermierul),
”Old Cantakerous”(Bătrânul Cantakerous), și multe altele! Desigur actorii fiind
echipați în costume normale ateniene și fără măști, fără Satyr, fără Hermes al
zeilor!
În Roma
antică exemplară fiind expulzarea lui
Ovidiu la Tomis(Constanța de azi), totuși se observă o oarecare orientare spre
finele ultimului secol înspre ode pastorale si zeitățile romane, ce aveau să
învioreze ființa umană!
Chiar
scrierile lui Horațiu și Virgiliu, pătrund
înspre frumusețea vieții pastorale, a agriculturii, a pădurilor îmbietoare la
cântecele cerești ale păsărilor. Iar ca să zic și eu ceva de la mine, deși nu
mi-o va lua nimeni în seamă, măcar de ar fi numai atât, chiar acești scriitori
latini poartă in ființa lor ceva din gena pelasgilor traco-daci, ceva din
paradisul pământului hiperboreean, al Mioriței după versul, ”pe-un picior de
plai/ pe-o gură de rai/”.
Trecerea
liniei de aur, din era veche B.C. inspre era nouă A.D, ne aduce în contact cu
noi vremuri, istorică fiind vremea lui
Costantin, a luptei sale cu politicienii Romei, cu fratele său Constans,
scindarea imperiului Roman, nașterea imperiului Bizantin,(324 A.D) iar de
aci înainte toate cele ce Istoria
recunoaște, avea să se întâmple! Lupte intre Lumină și intuneric! Un adevărat
teatru al vieții, Creștinismul devine recunoscut ca forță religioasă
întradevăr, binevenit, dar scindat și acesta, unul de Răsărit, celălalt de
Apus! Acest fapt nu va fi de mică importanță pentru istoria secolele ce vor
veni!
- Secolul al II-lea, A.D., devenise unul al
furturilor de valori literare, de opere ale unora trecute pe seama altora, o
adevărată amestecare a insăși istoriei culturii omenești, peste care venirea
popoarelor migratoare barbare, pune pecetea formării în timp și spațiu, de noi
civilizații, în timp ce altele rămân în umbră! Arderea bibliotecii antice din
Alexandria, în 48 B.C, datorate
cuceririlor lui Cezar, după unele izvoare de informații, dar mai fiind sub flăcări si după noua era(A.D.), lucrurile
devin mai complicate, oricum nimeni nu
vrea să-și assume reponsabilitatea acestui oribil act! Pentru istoria omenirii
a însemnat însă o mare catastrofă! Lumea
devenea o mare scenă de tragedii, dar de data aceasta adevărate și nu doar
scrise, iar spectatorii/viețuitorii mureau nevinovați!
- Evenimente de cosiderabile proporții vor
include luptele de ordin cultural, mai ales spiritual-religioase, mișcări de
populații, revolte, războaie, foamete. Deci cu nimic sau mai deosebit de
vremile mai vechi. Cea ce mai târziu îi dă lui Dante Aligheri(1265-1321 A.D),
ideea scrierii operei sale ”Infernul”, iar lui Honore de Balzac(1799-1850),
”Comedia umană”.
-Dar, omul
recunoscut azi a fi o sensibilitate universală, o creație superioară, înclinată
spre o libertate a sfințeniei proprii, ce i se trage dinspre origini, pare să
aibă o mai puțină legare la vr-un sistem oarecare, iar Teatrul devenind forma
de manifestare, de exprimare, care, îl ridică pe om din decădere și suferință,
la conștiința că el, Omul, are dreptul și puterea ași asigura continuitatea sa
existențială, un perpetuum mobile în acest intreg Univers, in care la creat și
înălțat acel Duh al Creațiunii Universale, căruia ne rugăm cu recunoștință!
Această trecere de la Vechiul Teatru
la Noul Teatru bineînteles că nu s-a realizat în mod instantaneu, ci treptat,
pe fondul mai multor decenii viitoare, a mai multor secole. Noul Teatru
definește și poziția zeităților, precum cea a lui Hermes, care nu mai e chemat
în ”chorus”, rolul acestuia revenind actorului atenian! Se observă o regăsire a
realtății istorice a întregii culturi grecești.
Dramaturgia britanică îl are pe
dramaturgul Shakespeare(1564-1616), care avea să fie considerat poet și
dramaturg universal. Totuși acesta, mai ales
prin acea dramă mult apreciată,
”Regele Lear”, amintește de vechile tradiții
ale teatrului vechi, în schimb ”Romeo și Julieta”, tinde a se atașa
noului Teatru. Ceea ce dovedește că marele dramaturg britanic își avea
orientarea lui proprie la realitățile social-politice, după talentul și arderile lui, ca atare ceva
specific spiritului său englez, fără a fi vorba de tratate sau forumuri
specifice vremilor de azi. Shakespeare avea muza sa, precum englezii britani
până în ziua de azi!
Mai ales că
piesa de teatru Romeo și Julieta fusese scrisă cu vreo 10 ani înaintea ”Regelui
Lear!
Însăși
dramaturgia românească nu face excepție, dacă il aducem în față pe dramaturgul
Ion Luca Caragiale(1852-1912), cu acea comedie devenită capodoperă a
dramaturgiei, ”O scrisoare pierdută”. Privind tabloul vremurilor de azi
când frumoasa omenire intră in al
treilea mileniu calendaristic, această comedie câștigă întâietate, și încă una
universală, când privești tabloul social-politic in care se cuprind azi
alegerile electorale din lume; exact după comedia românească! Dramaturgia vremurilor
noastre se mișcă momentan precum realitățile, adică, se caută o indreptare, o
realizare salvatoare cu o orientare înspre dezvoltare generală și pace în lume!
De ce are Teatru de azi nevoie? De dramaturgi care să aducă opere stâlpuitoare
la acest efort, nu despre iepurași și pescăruși, ci să cioplească în rocile
hoțiilor și corupțiilor ce se ivesc în calea noilor generații, spre a lumina
calea vieții așa cum ne învăța Mântuitorul Iisus Hristos și Aminul nostru Mihai Eminescu”.
Adevărate
fresce istorice sunt ”Comediile” lui Vasile Aecsandri(1821-1890), deoarece
acestea aduc atingere tendințelor de grozăvenie în care se complac personajele
vremii sale, o satirizare subtilă, cum reiese din acea scriere ”Șoldan
Viteazul”, sau ”Clevetici,ultra-demagogul”. Comediile lui V.Alecsandri sunt
jucate, cântate, pe TEATRUL din Iași, pe
la anii 1862, fiind mult apreciate.
Cu respect pentru zilele noastre, pe TEATRUL Mileniului acesta, câte folositoare, morale și
transformatoare opinii, scrieri teatrale s-ar preta!? Să încurajăm dramaturgii
tinerei generații prin libertatea exprimării lor, a gândirii lor creatoare,
pentru un viitor fericit! Să nu ne fie greu a ne ridica înspre lumină, așa cum
spunea și Iosif Vulcan la vremea sa! Iar
teatrul românesc să nu fie nici vechi, nici nou, ci curgător precum apa
Istrului dacic!
IOAN MICLĂU-GEPIANU
2015
BIBLIOGRAFIE:
ARISTOFANES
–The Knights, Peace, Wealth-translated by Alan H. Sommerstein,
Published by Penguin Books, London,
-1978
ARISTOFANES
– The Birds, The Assembly Women- translated by David Barett,
Published by Penguin Books, London,
1978
MENANDER –
Plays and Fragments – Translated with an introduction by Norma
Miller. Published by Penguin Books,
London, 1978
SOPHOCLES –
The Theban Plays – translated by E.F. Watling – Published by
Penguin Books, London, 1974
SHAKESPEARE
– Measure for Measure – Edited by S.Nagarajan – Published by
Penguin Group-1998
TEATRU – Ion
Luca Caragiale-Ediție îngrijită de Virgil Vintilescu, Editura Facla-
Timișoara, 1984
COMEDII-
Vasile Alecsandri – Comedii- Seria ”Patrimoniu”-R.S.R. ,1984-
București.
George Anca
ALOHA
BAUDELAIRE
Canon în două acte
I BAUDELAIRE II ALOHA
La Nature est un temple où de vivantes
pilliers
Laissent parfois sortir de confuses
paroles...
Baudelaire
S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de
baluri.
Eminescu
1
După
Eminescu, Ovidiu este “martir al amorului”. Baudelaire îl văzuse printre
sarmați pe frescele lui Delacroix, după cum Dante îl întâlnise cu Homer și
Horațiu, pe malul Acheronului, în limb:
Pe-un mal eram, al tristei văi
ce-adună
în jalnica prăpastie – un infinit
echou de vaiuri ce deapururi tună.
(Infernul, IV, 7-9, trad.G.Coșbuc)
Însuși Ovidiu, pe malul danubian,
poematizase cadavrul:
În aste văgăune sălbatece și dure
Săgeata-nveninată e singurul condei
Ce scrie-n vastul spațiu poeme
sângeroase
Având în loc de versuri cadavre
puse-n șir
(Pontice, III, 8, Darul Dunării,
trad.B.P.Ha]deu)
de viciu incapabili românii lui
Baudelaire
beţia amintită ucisului pe fler
Alda Zaira morţii şi-i numără părinţi
de i ne oferirăm intrându-ne în minţi
de ibsenieni antractul în blouse din
New Orleans
ne salutăm copilul de vaca sfântă
lins
cum nemişcat şi sare din stana soaţă
Lot
sunt un evreu cu Borges şi ochiul
hotentot
mă rătăcesc în firul întins de
Ariadna
până la fata noastră privindu-l pe
mahatma
ne învăţăm prinosul de ne-ai ameninţa
puţin rămasul poncho la gât pe-o
iminea
2
noi ne vedem aici de un fel de Ganesh
copil
până să-i fi tăiat capul dumnezeu,
ne pregătim să fim un cap de elefant
care urechi, care trompa, care a-ul
ne găzduiesc vechi juzi și negustori
de vinuri
au dispărut gropile și ne primesc
juzi și nu ne dau vin,
ci noi avem să dăm seama de gropi și
de vinuri duse pe râpă
copil nemaifemeie s-o găzduiască
vechi juzi
3
Ana, Rat / toga
șobolanului lui Ganesh
În obscuritatea depozitului, o plasă pentru
șobolani. Crește spațiul dintre rafturi, telescopic, virginal - cromatografia
afinității. Afară, o vânătoare, pușcașii, duduie, holurile surorii. Șobolanul
pe umăr.
Nu mai găse]ti extravagantă toga,
soro.
Șobolanul suge țâța ca-n fiecare zi. Aceea
tăiată nu este de departe. Liniștea îți răsplătește așteptarea. Totul să fie
declarat după moartea mamei, numai ea simte toga șobolanului. Ucid copilul,
copilul mă ucide și el.
Doamna cu
șobolanul, eu, nici un scaun cu patru picioare, imitat după șobolanul
alergându-și cele patru picioare peste sânul care mi-a rămas, biet șobolan, eu
nu puteam rămâne fără subvenție, tu n-ai fi venit în termeni nesubvenționați,
atunci blana ta de togă, peregrinările celor două suflete ale noastre, unul
chiar tu, altul respirația mea, nu-ți face griji, nu mă sperii, nimic.
Borges
prive]te în Villa Borghese la doamna cu șobolan.
Toga e
pentru mort. Va să zică Ana nu se simte bine. Nebunul ei de șobolan.
Tocmai. Ca
tine. - Ce? Ouă de Paște. Aduse de Toma Necredinciosul. - Nu, de Ana. - Rea
fata, da? - Asta e alta. Frunze verzi
afară, în stație, deasupra Anei, în picioare, când Rat îi viziteaz` singurul
sân, și vorbește pe malul râului, el are-n sarcină apărarea de invazia
șobolanilor de apă.
Acknowledge:
Let me know that you have received and understood this message. /
Affirmative:
Yes, or Permission granted. /
Break: I
hereby indicate the separation between poritons of the message. / Correction: An error has been made in this
transmission (or in the message indicated). The correct version is Ana stays,
Rat moves. /
Go ahead:
Proceed with your message. How do you read: (Self-explanatory). (The
readability scale is as follows: 1. Unreadable 2. Readable now and then 3.
Readable but with difficulty 4. Readably 5. Perfectly readable. / I say again
(Self-explanatory) / Negative: No, or Permission non granted, or That is not
correct. / Over: My transmission is ended and I expect a response from you. /
Out: This
conversation is ended and no response is expected. Read back: Repeat all, or
the specified part, of this message back to me exactly as received. / Roger: I have received all your last
trasmission. /
Say again:
Repeat all, or the following part, of your last transmission. /
Say again:
Repeat all, or the following part, of your last transmission. /
Speak
slower: (Self-explanatory)/ Stand by (Self-explanatory) This is correct
(Self-explanatory) /
Verify:
Check colding, check text with the originator, and send correct version. /
Wilco: Your
last message (or message indicated) received, understood and will be compiled
with words twice (a) - (as a request) Communication is difficult. Every word in
this message will be sent twice.
Rat a sedus-o întâi pe Ana. Lui Rat i-ar fi
plăcut să fi fost și altă lume pe plajă demult. Foamea încetinită de cel de-al
doilea sân al Anei. Și Ana în frumoase imortalități. Rat și femeile surâzând
spre toate colțurile hărții. Ana nici nu putu să moară la timpul și locul
potrivit.
Unde-ai văzut mercenarii, Ana? -
Quirinus a
părăsit raftul, Trypherus a scăpat cuțitul în Suburra, vecinul lui Himet pare
liniștit, vocea lui Statius e încântătoare, Sabina se scaldă în lapte, Heliodor
își taie testiculele, lucesc chipurile lui Dacicus și Germanicus, zoé kai
psihé, my soul, Eol s-a mutat în peșteră... -
tu vigoroso
hai saputo resistere al dolore, e però ti assolvo; tu debole vi hai ceduto, e
però ti condanno.
Ana sub toga muzicală
în Nizamudin.
Rat se înconjoară de
judecători și bucătari,
supraviețuiește tot
numai prin cuvinte,
a extins depozitul până
la piața neagră,
hoții de legi n-au
făcut revoluție,
parcă el l-ar fi omorât
pe sfântul Toma, nu cancerul,
i-ar sta bine înger
într-o scorbură a malului.
Rat devorând
sânii lunari, transmutați minuscul pe o catifea de perfecțiune la ceai.
Il numero
dei partecipanti deve essere dispari ma non piu di nove, la polarità deve
essere alternata (cioè, attorno al tavolo devono sedersi alternativamente un
uomo e una donna), le gambe non devono essere incrociate per non anulare
l'evocazione, l'ambiente deva essere fumigati con erbe prescritee seconso il
giorno, bisognerebbe preferire la notte del venerdi, il segno di croce deve
essere fatto dal medium al centro del tavola... sorcellerie... de nuit... en
secret... le bruit comun est presque infaillible en fait de sorcellerie... le
juge... que le sorcier ne lui touche point la main... ou bien ne le regarde le
premier, afin que le sorcier ne le corrompre en cette façon... et le font raser
partout... à raison du sort de Taciturnité, qu'il se portent caché sur eux...
il y en a d'autres qui pratiquent le
bain...
visite l'accusé par tout le corps...
marque sur lui...
tous les sorciers sont ordinairement
marqués:
mais il faut avoir un chirurgien fort
expert
pour ce que ces marques sont fort
difficiles à trouver...
resserrer en une prison fort obscure
et etroite...
venir en confession, notemment s’il
s'agit de jeunes gens...
ils ont encore des réceptes pour
empêcher qu'ils se sentent aucune douleur... qu'aujord'hui la torture est presque
inutile...
que la confession volontaire est
toujours de plus grand poids...
signes (indices) légeres... jette les
yeux fixement par terre...
le regard affreux... est nés de
parents sorciers... est marqué...
se dépiter, blasphemer et faire
autres exécrations...
fait semblant de pleurer... point de
larmes, on qu'il en jette bien peu...
n'a point de Croix à la torture...
jusqu'a trois fois, et non plus...
à la negative... le renvoyer à pur et
à plain...
qui peut deposer de sabbats et
assemblées nocturnes
que les sorciers eux-mêmes...
le fils est admis à porter témoignage
contre le père, et le père contre le fils...
Nu veniți în peșteră, Rat roade sâni,
strivește șobolani, pielea mea e făcută să fie mângâiată.
Nu am putere să scriu romanul. Rat nu
era cu mine, nu mă exprim nici pe mine
În soare, Rat îi taie azi ori nu Anei sânul canceros.
4
el – ea / ecou, cor
plâng nemișcarea ce se abătu vineri
asupra casei noastre, creierul părăsind cu pași de pisică oasele uscate
nu mă mișc, nu există mișcare sau nu
exist mișcare,
tu ești, nu ești, eu sunt, am simțit că nu mă mișc,
nu ești sincer, aceasta este să
simți, nu ești sincer,
sunt, nu vreau, lasă-mă să fiu,
nu se poate să nu te miști, ești
mișcare,
vreau să fiu mișcare și deodată văd
că nimic nu se mișcă în jurul meu
și că nici eu nu mă mișc,
laptele dă în foc dar nu se mișcă,
ia uite că se mișcă, spiritul meu se mișcă
unde se mișcă,
chiar se mișcă, se mișcă, se mișcă,
nu se mișcă,
chiar tu spuneai că mișcările sunt în
unghi, în cerc, în vârtej
spre a nu mai fi, a fi nemișcare,
spiritul nu e de la tine, e de la
indieni,
da, de la indieni poate să fie dar eu
am simțit în mine, nu ai voie să simți asta dar am simțit,
ce se va spune despre tine că susții
că nu există mișcare,
nu există,
ce fel de filosofie e asta și vei
suferi, ești tată de copil,
a, crede-mă că am simțit că nu e
mișcare, planta crește, nu se mișcă, este nemișcarea perfectă, atunci creșterea
nu e mișcare,
nu e dar spiritul se mișcă,
tocmai că nu se mișcă, nici n-ar
îndrăzni, este parte a nemișcării,
aceasta este o nebunie furioasă,
există mișcare adevărul adevărat,
adevărul pe care nu-l simți e
mișcare,
să mergi până la, să imigrezi în, dar
nu poți impune acest adevăr
e tot una
m-am obișnuit să cred că eu nu
gândesc,
nu gândesc pentru că nu simt,
nu simt pentru că nu vreau să simt,
nu vreau să simt pentru că nu vreau
să trăiesc,
nu vreau să trăiesc pentru că nu
trăiesc,
nu trăiesc pentru că n-am făcut
nimic,
n-am făcut nimic pentru că mi-a fost
lene,
mi-a fost lene pentru că așa m-am
născut,
m-am nșscut așa pentru că așa
meritam,
și meritam pentru că aveam nevoie de
o pedeapsă,
aveam nevoie de o pedeapsă pentru că
hotărârea nu poate fi niciodată a mea, hotărârea nu poate fi a mea pentru că nu
poate fi a nimănui,
nu poate fi a nimănui pentru că nu e
timp,
nu e timp pentru că bântuie altceva,
bântuie altceva pentru că nu poți
trăi tu singur,
nu trebuie să poți trăi tu singur
pentru că nu poți trăi tu însuți,
nu poți trăi tu însuți pentru că nu
poate trăi el însuși,
nu poate trăi nimeni el însuși pentru
că trăiești tu,
tr`ie]ti tu pentru c` nu ]tii c`
tr`ie]ti,
nu ]tii c` tr`ie]ti pentru c`
tr`ie]ti,
trăiești pentru că știi că nu
trăiești,
știi că nu trăiești pentru că nu
știi,
nu știi pentru că nici eu nu știu
pentru că n-ar fi avut rost,
n-ar fi avut rost pentru că așa e mai
bine,
așa e mai bine pentru că totul e dat,
totul e dat pentru că eu nu doresc
într-adevăr nimic, nu doresc
într-adevăr nimic
pentru că dorind mă înșel, mă înșel
dorind,
mă înșel pentru că nu am încotro,
nu am încotro pentru că nu sunt de
capul meu,
nu sunt de capul meu pentru că a
apărut viața pe pământ,
a apărut viața pe pământ pentru că
n-am vrut eu,
n-am vrut eu pentru că nu aveam
nevoie de ea,
nu aveam nevoie de ea pentru că nu
rezolva, nu mă rezolva,
nu rezolva, nu mă rezolva pentru că
n-am posibilitatea s-o rezolv eu
n-o rezolv eu pentru că sunt înăuntrul
ei, pentru că mi-e tot una,
mi-e totuna pentru că oricum nu i-aș
pătrunde în vreun fel învelișurile,
oricum nu i-aș pătrunde în vreun fel
învelișurile pentru că n-am șanse,
n-am șanse pentru că mi se pare a
avea altcineva,
mi se pare a avea altcineva pentru că
așa e mai ușor,
e mai ușor pentru că îmi place să
sufăr, să sufăr
îmi place, să sufăr pentru că n-am
suferință,
n-am suferință pentru că n-o caut,
n-o caut pentru că nici nu iubesc,
nici nu iubesc pentru că nu sunt om
și nu sunt om pentru că mi-e teamă să
fiu
și mi-e teamă să fiu pentru că așa am
învățat,
așa am învățat pentru că n-am avut de
unde altfel,
n-am avut de unde altfel pentru că
altfel e aproape imposibil,
altfel e aproape imposibil pentru că
a fost probabil posibil și poate nu mai este,
a fost probabil posibil și poate nu
mai este pentru că umplându-se spații urma să se demonstreze golul,
umplându-se spațiul urma să se
demonstreze golul pentru că timpul nu lucreaz deloc,
timpul nu lucrează deloc pentru că
n-are ce
n-are ce, pentru că nu găsește,
nu găsește pentru că nu cere,
nu cere pentru că n-are de la cine,
n-are de la cine pentru că nu se
uită,
nu se uită pentru că ar fura văzul,
ar fura văzul pentru că i-ar face
trebuință numai lui,
i-ar face trebuință numai lui pentru
că l-ar folosi,
l-ar folosi pentru că nu i-ar fi de
ajuns,
nu i-ar fi de ajuns pentru că n-ar
ști ce este,
n-ar ști ce este pentru că n-ar avea
de unde,
n-ar avea de unde pentru că alții au
pentru că li s-a dat,
li s-a dat pentru că a fost,
a fost pentru că s-a întâmplat,
s-a întâmplat pentru că nu se mai
întâmplase,
nu se mai întâmplase, pentru că era
ordine,
era ordine pentru că nu se poruncise,
nu se poruncise pentru că nu se
simțea nevoia,
nu se simțea nevoia pentru că era
devreme,
era devreme pentru că nu se dărâma
nimic
nu se dărâma nimic pentru că nu se
zidise nimic,
nu se zidise nimic pentru că
prisosea,
prisosea pentru că era neprevedere,
era neprevedere pentru că nu existase
vreun început,
nu existase vreun început pentru că
nu se povestea nimic,
nu se povestea nimic pentru că ar fi
apărut pripeala, pentru că ar fi apărut o începere, ar fi apărut o începere
pentru că s-ar fi rupt ceea ce nu fusese,
s-ar fi rupt ceea ce nu fusese pentru
că fusese fără să fie,
fusese fără să fie pentru că mai
fusese fără oprire,
mai fusese fără oprire pentru că
n-avea față,
n-avea față pentru că ar fi provocat
legea,
ar fi provocat legea pentru că s-ar
fi compromis,
s-ar fi compromis pentru că s-ar fi
pus de-a curmezișul sieși,
s-ar fi pus de-a curmezișul sieși
pentru că nu se avea,
se vizitase zadarnic, n-avea chip,
n-avea chip pentru că lâncezise,
lâncezise pentru că își dăduse drumul
II
ALOHA
5
(Laure, George)
Sólo para iniciados
Lorsque Alexandre le macédonien et
Cléopâtre l'égyptienne décident de
doter le pays d'un nouveau ręve
multimédia, les luttes fraticides au
sein de
la dynastie bobo font monter en
puissance les troupes du César
americain
faisant de la Gaule une province
romaine et celle-ci tombe sur la
tutčle
américaine.
Mais Cléopâtre la séductrice ne se
suicide pas, les perses n'arriverent
pas
et lui voler son ręve et décida de
changer les cours de l'histoire.
La hawaianne et la malabaraise
je me trouve a Honolulu en me
imaginant un hawaiian macedonian cleopatrien
je lis de Laura Garcia la melodie que
Pacific l'attand et j'ecoute egalement les ondes
la fondation Paul Claudel en Pacific
m'entrentiens par le fils
de Jean Charlot John Pierre le perre
a ete
honorary president et je pense bien
sur a Mira de mon Ramnicu Valcea
morte ici et enterree dans le
cimitiere Makiki en 1978 eh bien elle a ete la presidente
pas la presidente de Baudelaire comme
elle etait mignogne voir Laura mais
celle de B. la geante
on souviens le vers je te salut
vieill ocean et Laura
Mira Baciu-Simian Scholarship
annually up to & 4000
French literature and culture
preferance will be given
to those candidates wishing to study
or research
the Romanian influence on European
literature and culture
Paul Claudel a Hawaii Main Author
Mira Baciu
Mira Baciu Ionesco et le Paradis
perdue
La naissance des obsessions
fondamentales d’Eugene Ionesco
Ştefan a arhaizat modernismul
Mira surfa cu Paul Claudel în Pacific
Baciu la Arcadia mergea cu cadru
altfel welcoming cu plete fluturate
în Pacific la o masă ne iscălirăm cu
toţii pe un vârf de ac
Tigmandru până-n miez de Waikiki
dorule de unde-mi vii
Flori de plumeria la pensie-au ieşit
boemi şi piccoli şi regi
Tegucicalpa Turnu Măgurele cinci
caterinci
lilieci chiţăie în violine guri fără
dinţi îndrugă poezii
căzut cu paraşuta în Piaţa Lahovary
aşteptând un dric
balada omului care n-a ajuns nimic
din ce-a vrut să fie
noi suntem propria-ne stafie ieşim
din ieri şi nu intrăm în azi
din Honolulu-n piaţa Lahovary
ochelarii Paix Palhefa
6
Home by Ștefan Baciu
Home is an apple
in a Japanese grocery window
on Liliha Street
in Honolulu, Sandwich Islands
or a gramophone record
heard in silence in Mexico
--Maria Tanase beside the volcano
Popocatepetl--
home is Brancusi's workshop in Paris
home is a Grigorescu landscape
on an autumn afternoon in Barbizon
or the Romanian Rhapsody heard on a
morning
in Port au Prince, Haiti
and home is the grave of Aron Cotrus
in California
home is a skylark who soars
anywhere
without borders and without plans
home is a Dinu Lipatti concert
in Lucerne, Switzerland, on a rainy
evening
home is this gathering of faces
of events and sounds
scattered across the globe
but home is
especially
a moment of silence.
This is home.
7
(Mira, Ștefan)
baci pacific balenelor în floare
latin
primeşte rămăşiţa vieţii mele morţii
tale
Sub Tâmpa în Honolulu un braşovean în
Arhipelagul Sandvich-Hawaii
îngerul malagambist din insula Oahu
palmierii de pe dealul melcilor
îl vizitară Anania Lungu Ursachi
toate ar fi de bine cum şi de rău
sunt
din Rohia în Oahu din mormânt în
cenuşă
între Steinhard şi Baciu între Rohia
şi Honolulu
între mormânt şi cenuşă dus-întors
prea mulţi vâlceni în Hawaii unul să
nu-l fi
contras din suprarealismul neafin
când nouă genele şi înnaşterea
dodiază
les neiges d’antan poate copilăria
noastră
les neiges d’antan sfinţenia vieţii a
aventurii a iubirii
nimic nu mai este ca înaine nici
măcar zăpezile
8
Catedrala Pacificului
pe evantaiul Pacificului Paul Jean
Ştefan
Mira netrecută în registrul de
înmormântări
popa era plecat la New York
Respected Rev. Dr. Gamvas,
Kindly refer to my visit to the Greek
Orthodox Cathedral of the Pacific, together with Dr. Mihail and Marianna
Klimenko. I thank you for your kind promission that the name "Mira
Baciu" will be written in the register with the deceased in 1978. I will
also be grateful for your high intervention that the cross of Stefan and Mira
Baciu in the Makiki Cemetery will be put in a vertical position (presently it
is inclined).
tiny cross is inclined being not the
tower of Pisa
I realized lately that Simian House
in
Râmnicu Vâlcea is just the art museum
Mira a fost o Simian nu o simiană
în Pacific cu Paul Claudel
doar i-a ghicit ţiganca mări şi ţări
Mira în Pacific
cruce i-a pus Ştefan
şi i s-a alăturat după 15 ani
altfel de-o vârstă cu părinţii mei
făcându-mi părinţi din Mira şi Ştefan
sunt evreu după mama lui
Klimenko mult şi-l aminteşte pe
Anania
care pe Mira o preferase lui Ştefan
nici de psihogramă rostul dodie nimic
moloh
cu aloha în fereastră Goe-n Marcea e
paroh
ce şi tata să mă rupă cu fiordul mai
acum
şcoala arse-nvăţătura ce ne facem
doar de scrum
într-o insulă-n Pacific din destule
şi mai şi
şcoala s-a aprins vacanţei pe ziarele
făclii
aşa ne paşte clima cu polinezienii
mala şi micronezii danseze caloienii
că de pe urmă dreptul adio hawaiienii
doar că renasc în copii trăiască
râmnicenii
pot să le spun istorii de doamna
doctor Morris
am scris lui Bron şi versul
Baudelaire că ai lui norii-s
9
da băiatu’ te prinseşi
că sunt un scriitor / păi ce să scriu / păi poezie romane studii / tu că
procuror îţi place să citeşti / mult mai bine
te-ai prins acuzatorule nu mă întrebaţi ce părere am de americani că
nu ştiu ce vă spun
o cetăţenie americană o green card ca
Bron treaba voastră nu ştiţi să iubiţi da’ deloc
vă vorbeşte Vivekananda vă iubesc şi
eu în pofida voastră
Omorât să fi fost, nu e un subiect,
nici holocaust românesc în Honolulu. Ne-am împăca în Râmnic. A lui e Thalassa, al meu e Kalidasa .
întrevăzusem caldul prea luminos
şi-americ’
să-mi fi trecut prin linişti un sunet
de-ntuneric
sării peste depresii îmi cauţionară
bătrâne leat cu mine şi ignorata-mi
ţară
la tine vin Grigore Alexandrescu zi
de
Ştefan şi Mira Baciu de peste
Atlantide
Pacificului clasici nu îi mai
presărară
arhaic modernismul său de odinioară
la Paul Claudel cultivă al lui
Charlot amic
mexicanist cu zidul nu Chaplin
tiriplic
prinserăţi fenomenul ca-n puşcărie
rime
memorizare vie nici moartea s-o
suprime
Pacificului peştii zeificaţi corali
ni s-ar părea şi Darwin şi păruiţi
bacali
parodiază Baciu pârnaia din exil
Hawaii vaii taftă caftanului tractil
i-am vizitat mormântul ce rar năvod
năvadă
Pacificului cură perechea să şi-o
vadă
10
ce-mi trebuia America
şi României cine-i trebuie şi ideea de sine în răscrucea eidosului
cea mai neinteresantă limbă ca toate
urâtele să te dezvirgineze omenire
soldat român îţi mai aduci aminte
unde ai murit mormântul te aşteaptă din copilărie părinţii fraţii nici război
să te omoare ruşii frigul tocmai mă aflu la americani
salut copii ai mileniului patru
număraţi rima aratru
niciun zgomot mai mare ca America nici o linişte mai penibilă ca
România
viaţă întreruptă pe Mississippi fără
Mark Twain
avantajul morţii cu Dumnezeu în faţă
ai cânta blouse.
odâr America rămâi cui eşti
şi nu întoarce capul spre Găeşti
cu dusul şi întorsul te saturi de
Hawaii
acolo tot transportul îţi fluştură
toţi caii
Ruthe americane te taie de pe listă
nici tu nici România de parcă nu
există
vorbiţi a plictiseală sării de pagini
rare
ne-om doplosi aleanul fără bacoviare
nu bande funerare prin galbene
frunzare
cum v-ar răpi Katrina din naşterea pe
mare
nici nu se mai lasă ploaia pe pârâul
Mississippi
cu amica lui Katrina luna ta şi a
aripii
11
Dragi americani, să vă
dea D-zeu sănătate.
Dragi
chinezi, să vă recunoască lumea, o să mai predăm şi noi limba română.
Dragi
indieni, dhanevad pentru menţiunea ca distinguished guest. Mama mea e India.
Dragi
norvegieni, încă este anul Ibsen. I-am spus numele de faţă cu fostul profesor
de rusă din Honolulu. L-a repetat admirativ.
Dragi
români, vă salut din America tineretului nostru. Păcat de ei şi de noi.
I didn’t enter this world with
the permission of justice
am venit pe lună plină
plec pe lună nouă
unul şi unul cajunul
francezul jazzul
comandă-mi doamne
un cântec pe gustul tău
l-am văzut pe dumnezeu
doamne cu tine vorbesc
ai tăcut şi dumnezeu
12
(răboj)
dive into my luna sea kimi ga ima
saigo no megami ni mieru
at 7:55 on the sunny morning of
Sunday December 7 1941
183 Japanese planes swooped out of a
cloudless sky and demolished
the US Pacific fleet docked at Pearl
Harbour
it was this single catastrophic event
not the invasion of Poland the battle
of Britain
or the persecution of the Jews that
finally dragged the United States
into World War II
Oahu submarine Waikiki Banyan Condos
Discovery Bay to snorkel
history of Polynesia and Central
Pacific
whaling center headquarters for
Christian missionaries
and the home of Royal Hawaiian Family
in 1893 a group
of armed American businessmen wrested
political
control from Queen Lilinokalani
pronouncing monarchy defunct
menehunes cf elves leperchuns and
fairies
waikiki spurting water Kamehameha
Sandwich Isles
Hawaiians consume Spam Hornell’s
spiced ham
13
For Bronwen Solyom
it was about not drinking evening
I thought if this poem will do
nothing knowing of it but you Bron
see Baudelaire's clauds on Hawai'i
no poet like us to thoughts reading
still only you in not drinking
evening
lost hula in Jules Verne's Tasmania
got some three couples of vocation
I happen to be less antiAmerican than
Laura
antipodes from here in Romania not
Africa
we missed a globe you figured it
between us
Charlot played it again with the
muralist
yet the sonnets went all with Laura
yet I did sent to you the birds aloha
By George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu