UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 53 - text
și interpretarea autorului
7 mai 2020
*
ÎŢI SUNT OBRAJII LIMPEZIŢI DE ROUĂ
~*~
Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori
ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.
Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.
Înlănţuiţi primim o dimineaţă
Şi rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,
Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe
viaţă,
Lumina clipei e-un feeric brad.
~*~
( "Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
Adrian Munteanu
*
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 54 - text
și intepretarea autorului
7 mai 2020
MUZICA CEREASCĂ
~*~
Din fiecare munte, din oceane
Se-nalţă şoapta fremătând departe.
Un geamăt viu pe toate le împarte,
Vârând în trupul norilor piroane.
Din foc, din aer, tainic se desparte
O undă vie ridicând coloane.
Profilul ei de linii şi canoane
Îl port senin din naştere în moarte.
Pământul scoate-un sunet
să-ntregească
Făptura lui de înger desfrânat.
Din fiecare lume-mpărătească
O altă notă-cheie s-a-nălţat.
Astfel se-ncheagă muzica cerească,
Cu necuprinsul spaţiu înstelat.
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 55 - text și
interpretarea autorului
9 mai 2020
VISUL
~*~
Eu, trandafir din palida câmpie,
Tu, crinul alb, de-ntunecimi departe,
Eu, măr aprins pe-o margine de carte,
Tu, rodia ce mi-a predat solie,
Eu, arbore ce norul îl desparte,
Tu, umbra prea cucernicită sie.
Îmi dai să beau un strop de apă vie,
Ca să m-afund în voluptăţi deşarte.
Între lumina ce-a ajuns la tine
Şi inima ce nu o pot struni,
Între izbânda zorilor divine
Şi nopţile cu torţe arămii,
Se-nalţă visul, fald de steaguri
line,
Să ne-nvelească-n patimi pe vecii.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete 1"; Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 56
10 mai 2020
PE-O FUNIE DE FOC
~*~
Pe-o funie de foc îmi ţin fiinţa,
Alături de o pasăre şi-o floare,
De-un nor tălâmb bocit de-o ursitoare
Şi de un grai supus cu elocinţa.
Mai sus e altă lume de odoare,
Acoperindu-şi nurii cu velinţa.
Mai jos de mine scurmă neputinţa
De a străpunge verbul care moare.
Trei căi de fum, cu linii paralele,
Largi emisfere cu un miez gălbui
Hălăduiesc cu suflete rebele
Şi se preling în golu-n care sui.
Le simt pulsând, haotice inele,
Când încropesc un timp al nimănui.
~*~
(2004
- sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu
*
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 57- text și
interpretarea autorului
11 mai 2020
FANTASME VAGI
~*~
Dac-aş putea găsi acum cărarea
Spre Templele Frăţiei Epocale,
Spre mitic Elohim din lumi astrale
Sau înspre Tronuri deschizând
visarea.
Aş înţelege cum apare-n cale
Această lume înfruntând uitarea,
Cum s-a creat în spaţiul ei mişcarea
Şi ce puteri au smuls ocean şi vale.
Nu trec răscrucea, ştiu c-o să dureze
Să-mi limpezesc sorocul neguros,
Să pun fiinţa-n timpuri să lucreze.
Privesc în jur, adânc şi dureros,
Dar gândul meu nu ştie să-ntrupeze
Decât fantasme vagi despre frumos.
~*~
(2004
- sonet nepublicat în volum)
Adrian
Munteanu
*
UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 58
12 mai 2020
CINE SUNT EU?
~*~
Cine sunt eu şi unde merg orbeşte?
De ce trăiesc? Pentru a cui lucrare?
Un vălmăşag de gânduri pieritoare
Îmi sfârtecă fiinţa, mă răneşte.
Mănânc şi beau atât cât sunt în
stare,
Mă reproduc când pofta mă loveşte.
Un vaiet lung sub frunte se porneşte,
Suit din golul clipei trecătoare.
Am sfărâmat şase peceţi în mine,
Cum într-un veac Ioan a pomenit.
A şaptea încă drumul mi-l aţine.
Când va pieri, chiar totul e
sfârșitit.
Faţă în faţă stau cu propriul sine
Și mă întreb: sunt TREAZ, sunt
FERICIT?
~*~
(2004 - sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
Sonetoterapie 59
- text și interpretarea autorului-
13 mai 2020
PLUTESC FĂRĂ DE CORP
~*~
Plutesc, fără de corp, în lumi
astrale,
În timp ce trupul somnului se-ngână
Şi-n spaţiul meu, cel aplecat pe-o
rână,
Nu e ocean, nici munte şi nici vale.
Sunetul blând, menit ca să rămână,
Pasul tăcut pe luminoase dale,
Zborul înalt şi amplu de petale
Se tot resping - ţinându-se de mână.
Vreau să mă-ntorc în trupul meu de
seară
Fără să uit de visul cunoscut
Şi necuprins de ură şi ocară.
Dar n-am să pot fără un gest ştiut,
Fără priviri şi drumul ce coboară
Spre altă mladă, altfel de-nceput.
~*~
(2004- sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
Sonetoterapie 60
- text și interpretarea autorului -
14 mai 2020
CERBOAICA MEA
~*~
Cu mâini întinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi
iubirea!
Făceţi-i loc s-așeze-n noi uimirea,
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.
Lăsaţi-o-n taina amuțind rostirea
Până va vrea deplin să ne-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, sorbindu-ne privirea?
Un pui de ciută spaima îşi alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei şi-i străină
Cerboaica mea din vis nepământean.
Încerc să smulg zăbrele. Spre lumină
Un pas mai e, o clipă sau un an.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005,
versiune revizuită)
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu