jurnal pandemic
(1)
dedicat lui Ben Todică
în căutarea celei mai
bune lumi
apud leibnitz
apud karl popper
~*~
primăvara mea semăna din ce în ce mai
mult cu matrix
nici nu sosise prea bine anotimpul
pădurilor înmugurind
tăierea iezilor din umărul
providențial foarte alb al lui dionyssos
înconjurat de baccante care ar fi
vrut să-l ucidă
cum ar mai fi vrut să-l ucidă
lecturând pe fb
despre primul camion românesc
încărcat –descărcat desigur de negrii nebuni
foarte roșii din victoria
socialismului
& dacă sunt întrebat dacă a
existat victoria socialismului
îmi vine -n minte fimul dallas & prietenul
meu augustin
îmi arată imagini din locurile filmate de
dânsul călcând pe urmele lui jfk
aplauze sicofanți
jfk n-a știut cum le adună
acolo departe văd zariștea fermei
victoria principal mulgea vaca
toamna-primăvara
filmul acela
pentru mine a însemnat infinitul
mai târziu am învățat să-l conjug la
plural
un infinit-patru-șapte-opt infinituri
infinite nu merge
infinită e numai femeia &valsul
la 9g
se termină luciul albăstriu al
pământului reavăn
respir prin undă & sunt văzut
prin corpusculi
e primăvară & frumusețea ta îmi
cere să nu mor
mă adaug norilor din podurile
umbrei palmelor tale
ar trebui să mă numesc gordius
pregătit de nodul invincibil
& invincibilității fenomenelor & cauzelor fără aparentă
explicație logică
macedon cucerind pe sub
soarele înșelător
curbat puțin de victoria macedonienilor
ieri pe la aceeași oră vorbeam cu dl
. ravaru despre victoria socialismului
alaltăieri altcineva a readus în
discuția cu mască victoria sionului
până și prin substantivul primăvară
până și prin adverbul primăvară
răsalaltăieri a dat o ploaie
tropicală pe dealurile de la uncești
inundând tunelurile legionare ale lui
ștefan cel mare
o reporteriță căuta un ied care să nu
plângă la junghiere
atât de aproape i se dedica moartea
încât a rămas viu
aceasta e prima imagine din matrix
după aceea am observat
toți se trezeau foarte târziu
dușurile reci scoțiene însemna să
aștepți următoarea ploaie
următoarea legendă citind asiduu
manualul bunului gospodar
să nu prea poți să-l contrazici pe
nikita mihalkov
sfântul paisie aghioritul
câteva sute de monahi ortodocși
pregătiți de moarte ca pentru viață
& ce e viața de unde venim quo
vadis
a treia primăvară se sfârșea cu începutul
îndrăgostiți părinții descotorosiți
de măști & haine
mi-era atât de dor să-mi văd
strămoșii iubindu-se
ca luni a venit primăvara
de crăciun începuse războiul
~*~
CATALIN AFRASINEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu