PAVEL RATUNDEANU- FERGHETE - OM BINE INTENȚIONAT, OM DE BINE

OM BINE INTENȚIONAT, OM DE BINE

~*~

Tu ca un infinit absolut

uman artist, optimist

şi altruist

eşti ca Blaga veşnicia, lumina de început a lucrului bine făcut

care ne-a nascut la sat şi de Academia Română înalțat şi lăudat

conştiință spirituală verticală de conştiință națională, că noi nu strivim  lumina, corola de minuni-

iubire de pe orizontală pe verticală

şi şi mai şi, dincolo de orice protocol şi spectacol

nul interlop fără glorie, în istorie,

că contractul e fără noimă, nu-i de seamă,

în marea iarbă patria limba română cu îndemână

şcoală amărâtă întru drept la înviere candidat la fericire,

că neținându-se seama de reguli lăsându-ne ca pe Octavian Goga fără țară, în starea de urgență,

cu răsărit de soare, şcoală de dincolo de şcoală,

în iarna şi iarba patriei inima română cu îndemână,

că tu însuți prin cunoaştere de sine eşti un bine, ne însuflețeşti,

în ceea ce ni se cuvine firesc şi pitoresc, de poveşti,

în lupta, pentru bine, o încredere,

în artă cu nivel fain-făinel nemaiîntâlnit, în ce mult te-am iubit, te iubesc,

pentru ce reprezinți pitoresc şi-i al nostru cu adevarat, c-a fost al nostru sub cerul albastru,

până răii lacomi, a ne sta, în cale, poticnire spre Hristos şi fericire,

pentru mine şi oamenii care-şi au propria  fericire prin distanțare socială, fericire şi de binecuvântare întru răsărit de soare de România profundă, dar încă nu mare, neîntregită,

că România ni ciopârțită şi furată,

că şi pentru vis, la noi se moare, că ne doare,

că-n rest țara de dreptul ei e văduvită,

e cu aripile ciortite, ciuntite, văduvită

de festivul zborului şi lărgirii teritorială,

în intim şi legitim, în firescul întregirii, în firesc, intim pitoresc şi omenesc românesc, de Mesie a iubirii,

în starea de bine, drept de a fi pâine de toate zilele

ca să ni s-adune şi încunune, Lidia Lazu, binele, bonus ca să nu trăim fiertiți, nervoşi şi nemulțumiți, că România ni celuită şi neâmpăcată,

în ceea ce-i iubire,

că miezul de pâine ni cub ciopârțit, ciuntat,

din bine şi din ce ni se cuvine,

om bine intenționat, om de bine !

***

Or' să ne oprească boşorogii, ramoliții politrucii, corupții,

or' să ne oprească să mergem la pădure după ciuperci şi hribi, c-avem dacă om mai avea paşi doinți cu iz de tămâioară depoliticii

şi cu România la inimioară,

c-am merge la pădure cu fete după mure

ca să ne dea şi gură ca odinioară, apă din izvoară,

când nu era nici mangură de boală

şi ne ardea şi mie şi lui Vica,

ne ardea de hârjoană şi joacă,

c-aveam chef pe a vieții arcă,

ne-ardea de joacă, de parcă deabia atunci ne-a născut cu veşnicie la sat viața

cu super rezultate şi caracter sub cer, în adevărată şi sănătoasă realitate să nu pier fără restricții,

în complexe ecuații cu rezoluții,

că-mi făcea mândră cu mânacă era ceea ce era la stână

sau cu sapa la sapă pe mălăină, că ne era, frate, viața ca o lumină

şi lângă Vica doină de pomină, îmi stă bine, cum se cuvine,

că soarele-mi răsări-n mai pe plai.

~*~

PAVEL RATUNDEANU- FERGHETE