PSALM 1
~*~
Doamne-ți mulțumesc, bun Dumnezel
meu,
că trăiesc împreună cu neamul meu,
la bine şi la greu,
pentru că stai, în casa mea
şi, în țară mea
şi nu-s ciuf şi minunea, la nimenea !
Doamne-Ți mulțumesc, Dumnezeul meu,
că sub ochii Tăi mă împlinesc şi
mândru copac cresc, pentru a-Ți face pe
plac, Ție, Doamne-Tu mulțumesc fără modru, mulțumesc neamului românesc, in
falnic drum croit de sufletul meu, la bine şi greu, că-n artistic trăiesc
pentru întreg neamul meu românesc avànd puterea şi vederea să-l cinstesc şi
să-l iubesc ca la carte, că-i ca Iisus mai presus de moare, în veci de veci,
Doamne Tatăl Ceresc, să Te slăvesc, că prin Tine sunt cela ce sunt, spe Tine Te
iubesc,
că dai României făinoşag şi pitoresc,
că te merit, în drag şi sfânt,
că-mi am România, în drag, cu ce mi
mie mai drag pe pământ,
în iubire după fire, să candidez la
nemurire,
în drept, Doamne, la adoua Ta venire,
în drept de veşnicire şi înviere,
că năravu-mi de a fi n-are lecuire,
în iubire, făcând vrere şi plăcere
după marea-Ți, învoire, acceptare, de
nemurire !
Mulțumescu-Ți, Doamne, că vorbesc, în
limba mea română,
inimă şi maximă română cu îndemână
şi fără pieire,
patrie-n graire şi scrisă-n
Biblia-citire,
pentru silabisire ca să vorbim
nobil-elegant, subțire: inteligent şi cu caracter sub cer pentru vorbire, apă
vie, liturghie pro- pâine,
pentru rod, în norod, în echilibru pe
drod şi sub tricolor, provita, trăind, în belşug cu cel care vine: dragoste şi
dor greu şi uşor provita cu viitor, falnic, şi pragmatic, în harnic dinamic
printre spuni, colți de piatră şi câini străini, neprieteni care ne latră
şi-neânhață de picior pe propria
vatră,
GLIE, care niciodată nu se desparte
deolaltă.
Doamne-Ți mulțumesc, că-mi pot cinsti
cu demnitate întru dreptate, că România ni adevărată realitate, cu temelie de
istorie,
dându-ne nouă românilor rostul de
popor,
în uiu-uiu, pe dealul gol,
că la nuntă cu toții ne-avem
ca-mândru spectacol
fără modru rol
şi jucăm, în capul gol !
Mulțumescu-Ți, Doamne în primul rând
că-mi dai sănătate şi de toate
şi pentru faptul, că trăiesc, în sat
fără a cerşi, in munții care aur poartă,
eu muncind ca veterinar, îmulțit,
muncind în har, pe sate,
să asigur animalelor, sănătate,
în spor şi dar din dar de plai,
să am strămoşesc, tot ce-i pitoresc
şi tot ce stăpânesc, cu grai,
în iubire şi înviere
ca sfânt rai românesc !
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu