Eugen
Statnic, basarabeanul expulzat din casa părintească a plecat la Ceruri
Alecu
Reniță, Chişinău, director al revistei naționale „Natura”
08
Decembrie 2021
Drum
lin către Împărăția Cerurilor, prietene Eugen Statnic!
Am primit cu multă amărăciune și tristețe
vestea faptului că bunul și adevăratul nostru prieten - Eugen Statnic - a
încetat din viață. Ajuns la onorabilă vârstă de 92 de ani, acest Om a lăsat în
urmă un adevărat tezaur istoric, o veritabilă moștenire culturală pentru
spațiul dintre Prut și Nistru. Ne-a onorat ani de zile cu prezența sa luminoasă
în colegiul redacțional al revistei „Natura”. Această pierdere este imensă
pentru toți cei care l-au cunoscut și i-au înțeles munca și dăruirea titanică.
Zbor înalt către ceruri, cel care ai fost și vei rămâne Eugen Statnic!
Eugen Statnic, un basarabean expulzat din
casa părintească de „eliberările” staliniste, face parte din acei înțelepți,
care după multe decenii de exil, se reîntoarce la baștină să aducă adevărul,
înțelegerea și pacea între frați. Viața lui e o poveste aparte, care cuprinde
și se suprapune peste drama și destinul Basarabiei înstrăinate. Denumirea
cărții proaspăt editate - „Înstrăinarea Basarabiei” e parte din îndelungatele
sale trăiri și frământări sufletești, e adevărul adunat din zeci de arhive și
mii de documente, e pâinea întremătoare și contribuția lui Eugen Statnic la
vindecarea moldovenilor otrăviți și readucerea lor la starea de oameni liberi
și demni.
În urma intervenției armatei roșii (28
iunie 1940) în Estul României, peste trei milioane de cetățeni români au rămas
ostaticii regimului de ocupație, ei fiind scoși în afara legii și a drepturilor
elementare. Adolescentul Eugen Statnic a trăit împreună cu familia sa acele
zile de groază, fără să reușească să fugă peste Prut. El devine martorul
„paradisului” adus de tancurile rusești și înregistrează, chiar imprimă, în
memoria sa absolut fenomenală, fiecare eveniment și zi trăită „sub sovietici”.
Mărturisirile sale făcute public la emisiunea „Istoria în mișcare” de la postul
de radio „Vocea Basarabiei” (peste 12 ore de înregistrări) sunt documente vii
ce îmbogățesc enorm arhivele mute din R. Moldova.
Când a revenit la Chișinău, după 70 de ani
de înstrăinare și despărțire forțată, vedeam cum inima nu îi încăpea în piept.
Avea chipul pelerinului ajuns la locurile sfinte. Priveam la statura lui de
voievod reîntors la domnie și nu-mi venea să cred că mă întâlnesc cu Basarabia
interbelică. E cam singurul reprezentant al acelor vremuri de renaștere și
afirmare națională, care a spus deschis adevărul despre perioada de „ocupație
românească” a Basarabiei. Contrar mitologiei și tezelor istoriografiei
sovietice, Eugen Statnic și-a povestit sincer viața pe care a trăit-o acasă,
„sub români”. Școala era școală, preotul
era preot, satul era sat, iar gospodarul – gospodar. Cu amintiri convingătoare,
cu date exacte, cu argumente incontestabile, Eugen Statnic a demonstrat că cei
22 de ani, atât de huliți de propaganda sovietică, în realitate au fost
salvarea și renașterea Basarabiei românești. Salvare de teroarea roșie, salvare
de foametea cumplită din 1932-1933, salvare de atrocitățile comise în
Transnistria.
Îmi permit să afirm că Eugen Statnic este
unul dintre primii basarabeni reîntorși la baștină, care inițiază prin
mărturisirile sale din mass-media procesul reabilitării perioadei interbelice.
Totodată, el reușește să reprezinte cu demnitate generația de aur a
basarabenilor, formată în timpul României reîntregite, acea generație care urma
să finalizeze uriașa operă de integrare ireversibilă a Basarabiei în statul
unitar român. Însă, ca de atâtea ori, de la 1711 încoace, Rusia imperială a
intervenit militar la 28 iunie 1940 și a dezmembrat România, spulberând visul
tuturor românilor adunați în frontierele lor naturale la 1 decembrie 1918. În
mare măsură, generația de aur a basarabenilor, din care făcea parte și Eugen
Statnic, a fost mânată spre Siberiile de gheață sau transformată în carne de
tun după august 1944. Ceilalți, care au izbutit să treacă Prutul, erau vânați
de regimul comunist instalat de Stalin la București și „dăruiți” Uniunii
Sovietice pentru a fi aruncați în lagărele morții. Spaima și muțenia au
acoperit întregul spațiu românesc. Basarabia românească a devenit cel mai temut
și tabuizat subiect pe ambele maluri ale Prutului, iar sârma ghimpată avertiza
poporul român că poate fi mutată dincolo de Siret sau chiar de Carpați.
Din generația de aur a Basarabiei
interbelice au rămas „lupii singuratici”, care urmau să fie hăituiți și vânați
până la ultimul. Or, prinși și aduși în grădinile zoologice de la Chișinău,
Cernăuți, Kiev, Moscova sau Vladivostok. Iar cei rămași în Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească (RSSM) trebuiau să aleagă între închisoare, casa de
nebuni, tăcere totală ori colaborare. Astfel, după august 1944, generația de
aur a fost substituită de homo moldovanus sovieticus, o specie plodită în
laboratoarele Kremlinului, o specie menită să urască România și tot ce este
românesc. Această specie de mancurți,
prezentă în toate instituțiile sovietice din R.S.S.M., a săpat tranșeele între
frați, a mutilat sufletul și creierul a milioane de moldoveni, educându-i în
spirit imperial și antiromânesc.
Reîntors acasă după 70 de ani, Eugen
Statnic a găsit o altă Basarabie, decât cea românească pe care o cunoștea la
despărțirea forțată. Una plină de minciuni și baricade, una dezorientată și
înstrăinată. Atunci, a decis să-și ajute frații, să le dăruiască partea de
adevăr, care le-a fost furată, să le dea cărțile exilate, să le mărturisească
în cadrul a zeci de emisiuni ceea ce a fost în
realitate, nu scornelile propagandistice ale regimului de ocupație.
„Înstrăinarea Basarabiei” este o carte de leac, o carte curajoasă, plină de
adevăruri. În spatele fiecărei file se află o arhivă de documente. Nu invenții
propagandistice de felul că Rusia țaristă ne-a „eliberat” de otomani, iar cea
sovietică de români. Eugen Statnic știe prea bine că tancurile ruginesc, iar
adevărurile nu. Prin expunerea clară și argumentele incontestabile, el
stropește cu apă vie memoria înțepenită și schilodită a moldovenilor sovietici.
Eugen Statnic a fost convins că boala
stalinistă poate fi tratată, că basarabenii se vor spăla de rușinea
românofobiei. El le-a vorbește părintește și i-a iubit pe toți, i-a vrut pe
toți într-o familie unită, în una mare în care să încapă în pace tot neamul
românesc. Cărțile sale închinate pământului matern reprezintă ușa prin care
fiecare poate să intre în Țara fabuloasă în care s-a născut basarabeanul Eugen
Statnic, Țara reîntregită în hotarele ei dăruite de Dumnezeu, Țara cu numele
atât de frumos și de al nostru – România![1]
----------------------------
[1]
https://www.natura.md/drum-lin-catre-imparatia-cerurilor-prietene-eugen-statnic
- 6 decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu