miercuri, 8 decembrie 2021

Alecu Reniță - Eugen Statnic, basarabeanul expulzat din casa părintească a plecat la Ceruri

 



Eugen Statnic, basarabeanul expulzat din casa părintească a plecat la Ceruri

Alecu Reniță, Chişinău, director al revistei naționale „Natura”

08 Decembrie 2021

 

Drum lin către Împărăția Cerurilor, prietene Eugen Statnic!

 

Am primit cu multă amărăciune și tristețe vestea faptului că bunul și adevăratul nostru prieten - Eugen Statnic - a încetat din viață. Ajuns la onorabilă vârstă de 92 de ani, acest Om a lăsat în urmă un adevărat tezaur istoric, o veritabilă moștenire culturală pentru spațiul dintre Prut și Nistru. Ne-a onorat ani de zile cu prezența sa luminoasă în colegiul redacțional al revistei „Natura”. Această pierdere este imensă pentru toți cei care l-au cunoscut și i-au înțeles munca și dăruirea titanică. Zbor înalt către ceruri, cel care ai fost și vei rămâne Eugen Statnic!

 

Eugen Statnic, un basarabean expulzat din casa părintească de „eliberările” staliniste, face parte din acei înțelepți, care după multe decenii de exil, se reîntoarce la baștină să aducă adevărul, înțelegerea și pacea între frați. Viața lui e o poveste aparte, care cuprinde și se suprapune peste drama și destinul Basarabiei înstrăinate. Denumirea cărții proaspăt editate - „Înstrăinarea Basarabiei” e parte din îndelungatele sale trăiri și frământări sufletești, e adevărul adunat din zeci de arhive și mii de documente, e pâinea întremătoare și contribuția lui Eugen Statnic la vindecarea moldovenilor otrăviți și readucerea lor la starea de oameni liberi și demni.

 

În urma intervenției armatei roșii (28 iunie 1940) în Estul României, peste trei milioane de cetățeni români au rămas ostaticii regimului de ocupație, ei fiind scoși în afara legii și a drepturilor elementare. Adolescentul Eugen Statnic a trăit împreună cu familia sa acele zile de groază, fără să reușească să fugă peste Prut. El devine martorul „paradisului” adus de tancurile rusești și înregistrează, chiar imprimă, în memoria sa absolut fenomenală, fiecare eveniment și zi trăită „sub sovietici”. Mărturisirile sale făcute public la emisiunea „Istoria în mișcare” de la postul de radio „Vocea Basarabiei” (peste 12 ore de înregistrări) sunt documente vii ce îmbogățesc enorm arhivele mute din R. Moldova.

 

Când a revenit la Chișinău, după 70 de ani de înstrăinare și despărțire forțată, vedeam cum inima nu îi încăpea în piept. Avea chipul pelerinului ajuns la locurile sfinte. Priveam la statura lui de voievod reîntors la domnie și nu-mi venea să cred că mă întâlnesc cu Basarabia interbelică. E cam singurul reprezentant al acelor vremuri de renaștere și afirmare națională, care a spus deschis adevărul despre perioada de „ocupație românească” a Basarabiei. Contrar mitologiei și tezelor istoriografiei sovietice, Eugen Statnic și-a povestit sincer viața pe care a trăit-o acasă, „sub  români”. Școala era școală, preotul era preot, satul era sat, iar gospodarul – gospodar. Cu amintiri convingătoare, cu date exacte, cu argumente incontestabile, Eugen Statnic a demonstrat că cei 22 de ani, atât de huliți de propaganda sovietică, în realitate au fost salvarea și renașterea Basarabiei românești. Salvare de teroarea roșie, salvare de foametea cumplită din 1932-1933, salvare de atrocitățile comise în Transnistria.

 

Îmi permit să afirm că Eugen Statnic este unul dintre primii basarabeni reîntorși la baștină, care inițiază prin mărturisirile sale din mass-media procesul reabilitării perioadei interbelice. Totodată, el reușește să reprezinte cu demnitate generația de aur a basarabenilor, formată în timpul României reîntregite, acea generație care urma să finalizeze uriașa operă de integrare ireversibilă a Basarabiei în statul unitar român. Însă, ca de atâtea ori, de la 1711 încoace, Rusia imperială a intervenit militar la 28 iunie 1940 și a dezmembrat România, spulberând visul tuturor românilor adunați în frontierele lor naturale la 1 decembrie 1918. În mare măsură, generația de aur a basarabenilor, din care făcea parte și Eugen Statnic, a fost mânată spre Siberiile de gheață sau transformată în carne de tun după august 1944. Ceilalți, care au izbutit să treacă Prutul, erau vânați de regimul comunist instalat de Stalin la București și „dăruiți” Uniunii Sovietice pentru a fi aruncați în lagărele morții. Spaima și muțenia au acoperit întregul spațiu românesc. Basarabia românească a devenit cel mai temut și tabuizat subiect pe ambele maluri ale Prutului, iar sârma ghimpată avertiza poporul român că poate fi mutată dincolo de Siret sau chiar de Carpați.

 

Din generația de aur a Basarabiei interbelice au rămas „lupii singuratici”, care urmau să fie hăituiți și vânați până la ultimul. Or, prinși și aduși în grădinile zoologice de la Chișinău, Cernăuți, Kiev, Moscova sau Vladivostok. Iar cei rămași în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) trebuiau să aleagă între închisoare, casa de nebuni, tăcere totală ori colaborare. Astfel, după august 1944, generația de aur a fost substituită de homo moldovanus sovieticus, o specie plodită în laboratoarele Kremlinului, o specie menită să urască România și tot ce este românesc.  Această specie de mancurți, prezentă în toate instituțiile sovietice din R.S.S.M., a săpat tranșeele între frați, a mutilat sufletul și creierul a milioane de moldoveni, educându-i în spirit imperial și antiromânesc.

 

Reîntors acasă după 70 de ani, Eugen Statnic a găsit o altă Basarabie, decât cea românească pe care o cunoștea la despărțirea forțată. Una plină de minciuni și baricade, una dezorientată și înstrăinată. Atunci, a decis să-și ajute frații, să le dăruiască partea de adevăr, care le-a fost furată, să le dea cărțile exilate, să le mărturisească în cadrul a zeci de emisiuni ceea ce a fost în  realitate, nu scornelile propagandistice ale regimului de ocupație. „Înstrăinarea Basarabiei” este o carte de leac, o carte curajoasă, plină de adevăruri. În spatele fiecărei file se află o arhivă de documente. Nu invenții propagandistice de felul că Rusia țaristă ne-a „eliberat” de otomani, iar cea sovietică de români. Eugen Statnic știe prea bine că tancurile ruginesc, iar adevărurile nu. Prin expunerea clară și argumentele incontestabile, el stropește cu apă vie memoria înțepenită și schilodită a moldovenilor sovietici.

 

Eugen Statnic a fost convins că boala stalinistă poate fi tratată, că basarabenii se vor spăla de rușinea românofobiei. El le-a vorbește părintește și i-a iubit pe toți, i-a vrut pe toți într-o familie unită, în una mare în care să încapă în pace tot neamul românesc. Cărțile sale închinate pământului matern reprezintă ușa prin care fiecare poate să intre în Țara fabuloasă în care s-a născut basarabeanul Eugen Statnic, Țara reîntregită în hotarele ei dăruite de Dumnezeu, Țara cu numele atât de frumos și de al nostru – România![1]

 

----------------------------

[1] https://www.natura.md/drum-lin-catre-imparatia-cerurilor-prietene-eugen-statnic -  6 decembrie 2021








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu