FLORIN PALAS - Poetul temnițelor comuniste, Radu Gyr

 

Poetul temnițelor comuniste, Radu Gyr,

este recondamnat de o nouă garnitură de istorici care reia acuzele kominterniste la adresa mărturisitorului interzis de toate regimurile politice. Petru Vodă: Pentru noi este un sfânt.

FLORIN PALAS 

19 decembrie 2021

 

 

Zilele trecute, istoricul Dan Tudorache de la „Ortodoxia Tinerilor”, realizatorul unui site despre mărturisitori din închisorile comuniste - fericiticeiprigoniti.net -, a conferențiat pe tema vieții și a scrierilor Poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr. Conferențiarul a trecut peste linia roșie, accentuând anumite amănunte din viața poetului care ar putea contrazice mărturiile foștilor deținuți politici despre viața sfântă a poetului. Faptul că sunt mărturisitori care au aparținut Mișcării Legionare, cum este cazul lui Radu Gyr, îi determină pe unii analiști să pună o etichetă stigmatizantă peste aceștia. Lipsa unei dezbateri cinstite asupra fenomenului legionar permite contestatarilor acesteia să pună o piatră de mormânt peste viața și opera personalităților care au aderat la curentul naționalist și ortodox al generației lor. Acuzele la adresa acestora nu sunt noi, ștampilele aplicate sunt și ele vechi, impuse de Komintern asupra personalităților exemplare întemnițate de regimul bolșevic, puse la index în anii ‘50 și re-condamnate astăzi. Și, mai ales, sunt de natură să pună botniță vocilor care cer canonizarea mucenicilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste. Mărturisitorii și mucenicii devin, brusc, devin personalități controversate. Este scoasă la bătaie o nouă divizie de istorici mistificatori, de data aceasta cu portofoliu de oameni care au promovat mărturisitori ai temnițelor comuniste. Aceștia întrețin un climat critic la adresa sfinților închisorilor. Observ, de ceva vreme, o întețire a atacurilor împotriva unor personalități duhovnicești precum Părintele Daniil Sandu Tudor, Părintele Arsenie Boca și Mircea Vulcănescu. Este o agresiune ideologică pentru ca modelele de sfințenie ale acestui neam să nu fie folosite ca pildă pentru generațiile tinere.

 

Se pune o problemă: avem noi, care n-am fost cu ei în celulele din iadul închisorilor comuniste, prin temnițele carliste sau antonesciene, dreptul să-i judecăm pe cei care nu mai sunt, pe cei care și-au jertit anii de tinerețe întemnițați? Cu atât mai mult surprind astfel de atacuri, cu cât noii detractori pretind că doresc o abordare creștină a temei universului concentraționar. Ce este creștin în a scormoni în viața sfinților, în a căuta pete în soare? Acești oameni care își propun disecția celor care au fost coloana vertebrală a acestui neam (cărora ar trebui să le ridicăm statui ale recunoștinței până la cer, după cum spunea mărturisitorul Nicolae Purcărea) sunt asemeni muștelor care, așa cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, văd numai urâtul și răul, și nu asemeni albinelor, care văd binele și frumosul. Se judecă fapte și atitudini ale celor de ieri cu uneltele grilei politice de azi, fără o încadrare a acțiunilor celor incriminați în contextul epocii în care au trăit. Cu astfel de abordări am ajuns să-i judecăm pe voievozii acestei țări cum că erau antidemocrați și incorecți politic. Cui folosește?

 

M-a cutremurat afirmația istoricului Dragoș Ursu, care a ținut isonul conferențiarului. Acesta a afirmat că memoriile victimelor nu sunt cu nimic mai puțin subiective decât documentele Securității. Iar Dan Tudorache a întărit spusele acestuia, afirmând că familia multpătimitoare a poetului știa lucruri despre Gyr din folclorul legionar, moștenite de la un deținut la altul. Tudorache afirmă că biografia poetului este decuplată de un "trecut reprobabil”, prin prisma căruia "Gyr ar avea pentru ce să fie iertat”. Astfel, istoricul Tudorache s-a așezat în poziția unei instanțe morale, unice deținătoare a adevărului. Și mi-am adus aminte de îndemnul unei sfinte a închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, de a strânge mărturiile supraviețuitorilor "beznelor de tuci”, pentru ca istoria să nu fie scrisă după dosarele ticluite de cei care i-au chinuit, iar posteritatea să-i judece pe luptătorii anticomuniști după concluziile anchetatorilor Securității. "Desfid pe tot cel ce habar nu are ce cutremurător adevăr poate rosti suferința”, spunea mărturisitoarea.

 

Salutară a fost intervenția monahului Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă, care a spus că preluarea etichetelor și a sentințor din dosarele făcute de securitatea bolșevică este o mare eroare din punct de vedere istoric și moral și că nimeni nu are dreptul moral de a analiza viața, atitudinile și deciziile lui Radu Gyr. Pentru noi este un sfânt, a spus monahul. Și este un adevăr de necontestat, în fața căruia pălesc toate analizele raționale și uscătoare de suflet: moaștele mărturisitorului Radu Gyr izvorăsc mir! Cuviosul Părinte Justin Părvu spunea: "Izvorârea sfântului mir din osemintele lor, așa după cum se cu­nosc minunile acestea, e așa de grăitoare încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta și eroismul vieții lor. Aces­ta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceștia sunt ultimii dintre sfinții români care izvorăsc mireasmă și vindecări în toate colțurile lumii – mesajul este să le urmăm viața, curajul mărturisirii”.

 

Ulterior, monahul, ieșit din emisiune, le-a transmis online organizatorilor ședinței publice de reeducare:

 

„Nu se poate pune egal între evlavie și mitologizare.Greșeala cea mare a acestei prezentări este faptul că cineva se transformă în instanță morală cu privire la adresa suferinței de decenii a celor prin care a lucrat Dumnezeu. Biserica nu s-a uitat niciodată la trecutul politic al Sfinților lui Dumnezeu; acestea nu au fost și nu trebuie să fie niciodată criterii pentru canonizare. Avem și Sfinți ai închisorilor care au fost socialiști, progresiști și care au ajuns în închisoare la cunoașterea directă a lui Dumnezeu, la sfințenie, nu doar legionari. Dacă le va fi recunoscută sfințenia Sfinților din închisori, ceea ce este al Bisericii este să ignore trecutul politic.Nimeni nu are și nu va avea vreodată dreptul să se preschimbe în instanță morală pentru cei prin care Dumnezeu Și-a săvîrșit lucrarea Sa cu neamul omenesc.”

 

Mărturisitorii temnițelor comuniste (Părintele Justin Pârvu, Nicolae Purcărea, Ilie Tudor, Aspazia Oțel Petrescu) despre Poetul temnițelor comuniste, Apostolul și Mucenicul Radu Gyr

  

Părintele Justin Pârvu: "Dacă nu erau poeziile lui Radu Gyr și ale lui Nichifor Crainic, se pierdea foarte mult din esența martirilor și a celor care au trecut prin închisorile comuniste din România. Toate astea au menținut duhul puternic al tineretului, al unui neam întreg! Duhul lor era atât de puternic în esența țăranului nostru, a omului nostru legat de viața frumoasă, de codru și de morții noștri. Numai așa s-a format rezistența la comunism în anii 1947-1950.

 

În închisoare, pe lângă rugăciunile puternice, au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr și alții care au scris ca o rugăciune. Dacă s-a menținut viața spirituală acolo, a fost datorită poeziilor lui Radu Gyr”.

 

Mărturisitorul Nicolae Purcărea: "Memoram toate poeziile care veneau pe țeavă, pentru că n-aveam un crâmpei de hârtie, o bucățică de creion, însemnam doar pe săpun și pe talpa bocancului. Ne făcusem biblioteca noastră improvizată. La loc de cinste se afla Radu Gyr. Trebuie să vă spun că lui Radu Gyr ar trebui să-i ridicăm o statuie până la cer. El a fost cel care ne-a ținut nădejdea într-o continuă flacără, el a ars alături de noi. Poeziile lui sunt de-o frumusețe extraordinară, baladele lui or să vă încânte sufletele”.

 

Mărturisitorul Ilie Tudor: "Pe lângă rugăciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inimă de inimă, suflet de suflet, ca zalele lanțurilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se trăia. Era pentru noi haină și hrană, apă și căldură. O strofă-două ne luminau ziua, ne încălzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram bogați.

 

În vremea aceasta el, topit de foame, ros de boală, înconjurat de ură, scria. Scria în cap, în capul pleșuv înainte de vreme, izbit de pereți, de frig, de mizerie. Memoria lui Radu Gyr? N-am termen de comparație. Fremăta celularul și Zarca de ceea ce Dumnezeu îi dăruise din belșug: hrana pentru suflete strivite, hrana pentru minți secătuite de lipsa de informație, de posibilitatea de a fi de folos”.

 

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: "Radu Gyr a fost creștin și toată poezia lui este de o trăire creștină profundă. Și este o trăire afectivă. Vedeți, Mântuitorul cere o credință caldă, o credință care trece prin inimă. Iisus bate la ușa inimii noastre. Creștinismul lui Radu Gyr nu este cerebral, este afectiv. Este profund, este trăit, este simțit. Noi, cei din închisoare, ne aducem aminte de clipele când i-am învățat poeziile plângând.

 

Dacă Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o cale greșită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr care a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n” număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins cu imaginația). Un număr de necuprins de deținuți au aflat în poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-și găsi în palme urmele cuielor Lui. Oare puțin lucru este acesta?”Dacă Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o cale greșită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr care a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n” număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins cu imaginația). Un număr de necuprins de deținuți au aflat în poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-și găsi în palme urmele cuielor Lui. Oare puțin lucru este acesta?”

 

 

 

Voi n-ați fost cu noi în celule

 

 

~*~

 

Voi n-ați fost cu noi în celule

să știți ce e viața de bezne,

sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,

voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,

strivit de cătușe la glezne.

 

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,

străpunși de cuțitul trădării.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n-ați dus povara durerilor sfinte

spre slava si binele țării.

 

În cântec cu noi laolaltă

trecând printre umbre pereții,

voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă

cum dorul irumpe, cum inima saltă

gonind dupa harpele vieții.

 

Ce-i munca de brațe plăpânde,

ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,

cum scârțâie osul când frigul pătrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde

să spuneți aproapelui vostru.

 

Voi nu știți în crunta-nchisoare

cum minte speranța și visul,

când ușile grele se-nchid în zăvoare,

și-n teama de groaznica lui încleștare

pe sine se vinde învinsul.

 

Ați stat la ospețe-ncărcate

gonind după fast și orgoliu,

nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsă și nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.

 

Așa sunteți toți cei ce credeți

că pumnul e singura faimă.

Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,

când noi cu obrajii ca pământul de vineți,

gustăm din osândă și spaimă.

 

Când porțile sparge-se-or toate

și morții vor prinde să urle,

când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,

voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,

căci n-ați fost cu noi în celule.

 

~*~

Radu Gyr

 

 

 

Sursa: RADU GABRIELA