Vasilica Grigoraș – Ș E R P I I

 

Ș E R P I I

 

 

~*~

 

Şerpii toţi ne înconjoară,

Zi şi noapte ne-nfioară.

Din întuneric provin,

Vremea rea o întreţin

Şi-aduc cupe cu venin.

 

Ne e sufletul doar fiere,

Fără nicio mângâiere.

Inima ne e-mpietrită,

Între maluri vălurită,

De smerenie lipsită.

 

Vin mereu ca o ispită,

Cu vocea uşor şoptită

Spun făr’ de-obrăzare

Să mergem la plimbare,

Că afară este soare.

 

Apoi ne-nconjoară blând

Până ajung l-al nostru gând,

Şi-l desfiră fir cu fir,

Adâncindu-ne în delir

Până în prag de cimitir.

 

Urzesc fir de mărăcine

înțesat cu-amărăciune.

Bucuroşi de biruinţă

Ne reduc la neputinţă

Şi lipsă de chibzuinţă.

 

Cu mintea-nnegurată

Şi biata inimă-nsingurată,

Unde mergem ori privim

Doar de pietre ne lovim

Şi în hău ne adâncim.

 

Ne dor rănile adânci,

Nicăieri nu-s vorbe dulci,

Nicio îmbrăţişare caldă,

Peste tot e numai sfadă,

Şi-asistăm ca la paradă.

 

Avem lacăt la inimă,

Căpătâi ne este patimă.

Pe aproape îl ignorăm,

În nevoi nu-l căutăm,

Cinstea i-o dezonorăm.

 

Cuvântul l-am uitat

Legea o am sfidat.

Spună orice, orcine,

Suferim de goliciune,

N-avem glas de rugăciune.

 

Într-o ceaţă prelungită

Doborâţi de rea ispită

Şi cursa şarpelui viclean,

În haină de agarean,

Fără tihnă şi alean.

 

Sporeşte-ne în trezvie

Să vedem lumina-Ţi vie!

Doamne, nu le da voie

Mădularele să ne-ndoaie,

Sufletul să ni-l despoaie!

 

Să nu mai umblăm aiurea,

Ci să Te slăvim pururea.

Să-Ţi slujim cu mic, cu mare

În smerită venerare,

Pentru-a noastră iertare.

 

În genunchi să ne rugăm,

Cuvântul să-l ascultăm.

Doamne, lăudat să fii,

Să ai grijă de-ai tăi copii,

Să sporim în bucurii!

 

~*~

Vasilica Grigoraș

Din vol. „Stropi de toamnă verde”, Iași, PIM, 2020