MOLIPSIREA
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Prin structura lor duhovniceasca, patimile
sunt molipsitoare. Iata, de pilda, rautatea neexprimata în cuvinte, care n-a
apucat sa treaca la fapte, care ramâne ascunsa în inimi si se reflecta într-o
mica masura pe fata si în ochi. Chiar si numai prin aceasta, ea se transmite
sufletului celui pe care îl uraste si poate fi observata si de altii. Când ma
tulbura o patima, tulburarea mea face sa vibreze si inima altuia, se creeaza un
fel de flux afectiv, un curent impur care pleaca dintr-un anumit recipient sufletesc
spre altul. Iar daca stârpesti patima rea pe care o ai fata de aproapele, se va
stârpi si în sufletul aceluia. Te vei linisti, va veti gasi linistea amândoi.
Ce strânsa legatura exista între suflete! Cât de adevarate sunt cuvintele
Apostolului: „Unul altuia suntem madulare”! (Efeseni 4, 35) Sau: „Un trup
suntem, cei multi” (1 Corinteni 10, 17); „Si a facut dintr-un sânge tot neamul
omenesc” (Faptele Apostolilor 17, 26). Iata de ce porunca dumnezeiasca ne cere:
„Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 39).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 90.
CE
SA MA FAC?
Sfantul
Teofan Zavoratul
Ce sa ma fac cu pacatele mele? Nu stiu; nu
vede mintea mea cum m-as putea spala, cu ce m-as putea curati. Daca mi-ar trece
prin cap sa ma spal cu valuri, nu mi-ar ajunge marile, râurile ar fi
neîndestulatoare ca sa ma curete. Daca ma voi spala cu sângele si apa din
coasta Fiului lui Dumnezeu, ma voi curati si îndurarile de Sus o sa se reverse
asupra mea.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 215
I-A
CAZUT CU TRONC
-
Sfantul Ioan din Kronstadt
„I-a cazut cu tronc la inima”, se spune
când în relatia dintre doua persoane, situate pe trepte diferite, una – cea mai
puternica – ofera protectie celei mai slabe. Cel ce s-a învrednicit de
protectia celui mai mare, cazându-i aceluia cu tronc la inima, îsi da seama de
aceasta si, prin reciprocitate, cauta sa-i fie aproape de inima. Asa se
întâmpla si între Dumnezeu si cei ce-L slujesc din toata inima: inima acestora
este întotdeauna aproape de Dumnezeu si Dumnezeu este aproape de inima lor. Asa
trebuie sa se întâmple ori de câte ori se roaga crestinul. Sa fim aproape de
Dumnezeu cu inima când ne rugam. Aceleasi relatii bune, sincere, pe care cautam
sa le avem cu oamenii, se cuvine sa le avem si cu Dumnezeu.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 50
HARTIA
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Daca manânci peste masura, devii om
pamântesc, fara suflet, sau trup fara suflet. Daca postesti, atragi harul
Duhului Sfânt în tine, devii om duhovnicesc. Daca iei o hârtie poroasa fara s-o
înmoi în apa, ea ramâne usoara si, într-o cantitate mai mica, poate fi ridicata
în sus de vânt. Daca o treci prin apa, se îngreuiaza si poate cadea jos îndata.
Asa e si cu sufletul. O, cât de mult trebuie sa ni-l pazim cu postul!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 265
CRUCEA
LUI HRISTOS
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Crucea este în Hristos si Hristos este pe
Cruce. Crucea închipuie pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, rastignit si de aceea de
semnul Crucii si chiar de umbra ei se înfricoseaza demonii, ca semn al lui
Hristos Însusi, ca însasi umbra Celui rastignit. De aceea, introducerea Crucii
în apa pentru sfintirea acesteia este un lucru deosebit de important; apa
capata puteri vindecatoare si de izgonire a demonilor.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 302
Despre
vrăji și cum pot fi ele dezlegate
Farmecele sunt de mai multe feluri.
Farmecele se fac pentru a destrăma o familie, pentru a despărţi un cuplu,
pentru ca un anumit cuplu să nu poată avea copii sau pur şi simplu pentru ca
persoana respectivă să se îmbolnăvească.
“În mod obişnuit, simptomele pe care le
prezintă oamenii suferinzi din pricina magiei sunt următoarele: dureri
groaznice de cap, fie în spatele capului, fie la frunte, fie între ochi.
Palpitaţii, amorţelile inimii, mâinilor sau extremităţilor de jos, nemulţumiri
în familie pentru lucruri neînsemnate, să nu poată sta omul în casa lui, să
aibă capul greu, să fie indispus, să lenevească, să nu vrea să gătească sau să
cureţe casa, să simtă că îl sugrumă ceva de gât, să simtă o greutate pe piept,
să simtă că ceva umblă în trupul lui cu mare viteză, să se îmbolnăvească şi să
sufere în timp ce medicii nu-i găsesc nimic, să aibă neputinte trupeşti, în
timp ce mănâncă normal să piardă din greutate, să aibă temeri, să sufere de
melancolie, etc. Acestea sunt câteva dintre simptomele din care cel căruia i-au
fost făcute vrăji poate să înţeleagă dacă l-au atins”.
Simptome
pentru cei care au farmece
Simptomele prezentate nu trebuie
considerate efecte precise ale farmecelor. “Dacă cineva are capul greu sau dacă
simte o apăsare pe piept nu trebuie să se gândească imediat că i s-au făcut
farmece. Tot aşa cum unii nu vor să creadă nici în ruptul capului că li s-au
făcut farmece (deşi găsesc pe pragul uşii diferite urme–broaşte moarte sau alte
semne), tot aşa alţii sunt obsedaţi că li s-au făcut farmece, şi confundă
stările de oboseală, sau rău fizic, cu manifestări ale farmecelor. Numai
preoţii care păstrează dreapta-credinţă sunt în măsură să spună dacă cineva
este sau nu sub influenţa farmecelor (ceilalti preoţi, care deschid cartea sau
fac alte practici magice, încearcă să convingă oamenii că au farmece numai
pentru a-şi mări numărul de clienţi)”.
Cine
dezleagă farmecele
Singurul mijloc de desfacere a vrăjilor şi
de vindecare a demonizării este întoarcerea noastră sinceră la Hristos, prin
spovedanie, pocăinţă, sfânta împărtăşanie şi toate cele pe care le recomandă
preoţii bisericii lui Hristos.
“Nu te amăgi, creştine, îţi spun că nici
lupul nu devine vreodată oaie, conform zicătorii, nici diavolul nu devine
vreodată doctor şi mai uşor ar putea să îngheţe focul şi să ardă zăpada decât
să vindece cu adevărat diavolul, deoarece este întotdeauna neputincios. Şi dacă
am presupune că ar putea să te vindece trebuie să cunoşti că nu vrea aceasta
deoarece sănătatea omului este un lucru bun, ori diavolul urăşte întotdeauna
cele bune, de aceea se numeşte urâtor de bine”, spunea Sfântul Nicodim
Aghioritul.
Pentru a fi dezlegate vrăjile tale,
trebuie să intre cu adevărat în inima și în casa ta Hristos, și atunci va veni
preotul să-ți sfințească casa, citind exorcismele Bisericii, ale Marelui
Vasile, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt scrise în Molitfelnicul Bisericii
noastre.
Cum
se dezleagă farmecele
Cei cărora preotul le-a descoperit că au
farmece făcute nu trebuie să meargă la descântător, vrăjitor sau ghicitor,
etc., deoarece situaţia se va înrăutăţi. Dezlegarea de farmece se face prin:
– Spovedanie curată şi generală din anii
copilăriei până în prezent.
– Spovedanie la fiecare 40–50 de zile sau
de fiecare dată când se îngreunează sufletul.
– Să vă împărtăşiti cât de des se poate,
dacă vă îngăduie duhovnicul.
– Să mergeţi în mod obligatoriu în fiecare
Duminică la Biserică
– În fiecare dimineată veţi mânca puţină
anafură şi veţi bea agheasmă.
– Veţi posti miercurile, vinerile şi
marile posturi de peste an.
– Să faceţi în casa dumneavoastră
sfeştanie şi să se citească dezlegările Marelui Vasile.
– Să stropiţi zilnic cu această agheasmă
toată casa dumneavoastră.
– Să faceţi dimineaţa şi seara rugăciuni.
– Să tămâiaţi în fiecare zi şi să
aprindeţi candela.
– Să citiţi zilnic un capitol din Noul
Testament.
– Să-i iertaţi din inimă pe cei care v-au
făcut vrăjile şi v-au distrus.
INSPIRATIA
Sfantul Sofronie Saharov
Crestineste
nu putem trai fara însuflare. Daca un artist, unul adevarat, traieste zi si
noapte chipurile artei sale, noi, crestinii, trebuie sa fim cu atât mai cu
luare-aminte. Trebuie sa depasim stradaniile artistilor, pentru a trai în duhul
Evangheliei.
Lucrul cel mai însemnat acum este ca
Domnul sa însufle lupta voastra pentru mântuire. Când se da însuflarea, toata
viata se umple de lumina si de bucurie. Nu se mai iau în seama amanuntele.
Sfantul
Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica,
Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 31.
PESTELE IN APA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Sufletul
meu este în Dumnezeu ca pestele în apa si ca pasarea în vazduh, înconjurat de
El în toata vremea si în tot locul. Prin El traieste, se misca, în El îsi afla
pacea, El îi deschide orizont nemarginit.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 411.
STIINTA
STIINTELOR SI ARTA ARTELOR
-Sfantul
Ioan din Kronstadt
Împatimirea sufletului de cele pamântesti
si trupesti pâna la uitarea de Dumnezeu vine de la diavolul, care face ca,
atunci când ni se leaga inima de cele pamântesti si trupesti, ea sa devina
vasul spurcat al patimilor, în loc sa priveasca cu chibzuinta spre cele de Sus
si sa fie vas duhovnicesc si templu al Duhului Sfânt. „Nu puteti sa slujiti lui
Dumnezeu si lui Mamona” (Matei 6, 24), lui Dumnezeu si averilor lumesti, lui
Dumnezeu si trupului, lui Dumnezeu si lumii, lui Dumnezeu si desfatarilor; de
aceea, a sti sa-ti conduci trupul si inima este stiinta stiintelor si arta
artelor. Sunt când trup, când suflet. Ce nestatornicie! Câta nerecunostinta! Ce
lene! Si câta îndelunga-rabdare de la Dumnezeu! Dar oare cât timp voi fi
schimbator ca luna sau ca un caleidoscop? Întareste-ma, Doamne, fa-ma sa stau
pe piatra poruncilor Tale!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 239
ADAPOSTUL
Sfantul
Tihon din Zadonsk
Vezi un om pribeag care, neavând casa lui,
s-a adapostit pentru o vreme într-o casa straina. Sa-ti aminteasca întâmplarea
aceasta ca noi suntem calatori si venetici în lume: „caci nu avem aici cetate
statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie”, dupa cum graieste Apostolul
(Evrei 13, 14). De aici vedem ca mai devreme sau mai târziu va trebui sa punem
capat pribegiei si sa ne întoarcem în Patria noastra. Iata de ce ni se cuvine
sa ne aflam în aceasta lume asemeni unor calatori si pribegi si sa tinem minte
cuvântul Apostolului: „Noi n-am adus nimic în lume, dupa cum e vadit ca nici nu
putem sa ducem ceva; dar daca avem hrana si îmbracaminte, cu acestea vom fi
îndestulati” (1 Timotei 6, 7-8).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 68
Slavitul Praznic al Nasterii Domnului
nostru Iisus Hristos si celelalte Sarbatori sa va aduca binecuvantare in tot
lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie in suflet și sănătate, iar Anul Nou
care vine sa ne gaseasca in pace, liniste sufleteasca, buna intelegere si
traire creștinească.
Sfintele
Sărbători cu sănătate și fericire!
La
multi ani!
Pr.
Al. Stanciulescu-Barda
PRECIZIA
ATOMICA
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Asa cum cunoaste Domnul numarul stelelor
cerului, tot asa îl cunoaste si pe cel al Îngerilor din Cer si numarul
gândurilor lor; asa cum cunoaste Domnul numarul firelor de nisip de pe malul
marii si al puzderiei de fapturi de pe tot întinsul pamântului, cu madularele
lor, cu partile care le alcatuiesc, de la cele mai mari pâna la cele mai
marunte; asa cum cunoaste numarul atomilor tuturor stihiilor, în infinita lor
infinitate, tot asa cunoaste si numarul neamului omenesc, care a fost, este si
va fi, numarul gândurilor tuturor oamenilor care au fost, sunt si vor fi,
numarul tuturor pornirilor inimilor lor, al cuvintelor si al faptelor lor. Dupa
cum în natura vazuta si sensibila nimic nu poate fi ascuns si nici un atom nu
se pierde, fiindca fara stiinta si voia lui Dumnezeu nimic nu se poate distruge
din ceea ce a chemat El la viata, tot asa si în natura spirituala lui Dumnezeu
nu-i scapa nici un gând, nici o intentie, nici o miscare a inimii, dorinta sau
fapta. În vistieriile Sale totul se pastreaza, stiindu-se si numarul si masura,
cantitatea si calitatea, în ce grad si la ce intensitate se manifesta
lucrurile, si cele bune, si cele rele, gândurile, dorintele, cuvintele,
faptele, marturisite sau ispasite si îndreptate în viata. Numarul atomilor
pamântului, al atomilor fapturilor de pe pamânt sta în echilibru perfect cu
numarul gândurilor si miscarilor sufletului omenesc. Daca ceea ce este creat si
nu are viata de la sine nu se distruge, cum ar putea fi distrus ceva caruia
Dumnezeu i-a dat capacitatea de a crea, ceea ce este viu prin excelenta, adica
mintea, cea care învesmânteaza în cuvinte pe însusi facatorul ei, sufletul? Asa
ceva nu este cu putinta. Pregatiti-va, muritorilor, sa dati raspuns. La
judecata va vor astepta toate gândurile, dorintele, cuvintele voastre, faptele
bune si faptele rele, nemarturisite sau neîndreptate, acestea din urma, prin
fapte bune. De toate vei da socoteala înaintea lui Dumnezeu. Doamne, Cel ce ne
tii la Sânul Tau parintesc!, „sa nu intri la judecata cu robul Tau” (Psalmul
142, 2). „De Te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?”
(Psalmul 129, 3).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 77-78
PRECIZIA
ATOMICA
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Asa cum cunoaste Domnul numarul stelelor
cerului, tot asa îl cunoaste si pe cel al Îngerilor din Cer si numarul
gândurilor lor; asa cum cunoaste Domnul numarul firelor de nisip de pe malul
marii si al puzderiei de fapturi de pe tot întinsul pamântului, cu madularele
lor, cu partile care le alcatuiesc, de la cele mai mari pâna la cele mai
marunte; asa cum cunoaste numarul atomilor tuturor stihiilor, în infinita lor
infinitate, tot asa cunoaste si numarul neamului omenesc, care a fost, este si
va fi, numarul gândurilor tuturor oamenilor care au fost, sunt si vor fi,
numarul tuturor pornirilor inimilor lor, al cuvintelor si al faptelor lor. Dupa
cum în natura vazuta si sensibila nimic nu poate fi ascuns si nici un atom nu
se pierde, fiindca fara stiinta si voia lui Dumnezeu nimic nu se poate distruge
din ceea ce a chemat El la viata, tot asa si în natura spirituala lui Dumnezeu
nu-i scapa nici un gând, nici o intentie, nici o miscare a inimii, dorinta sau
fapta. În vistieriile Sale totul se pastreaza, stiindu-se si numarul si masura,
cantitatea si calitatea, în ce grad si la ce intensitate se manifesta
lucrurile, si cele bune, si cele rele, gândurile, dorintele, cuvintele,
faptele, marturisite sau ispasite si îndreptate în viata. Numarul atomilor
pamântului, al atomilor fapturilor de pe pamânt sta în echilibru perfect cu
numarul gândurilor si miscarilor sufletului omenesc. Daca ceea ce este creat si
nu are viata de la sine nu se distruge, cum ar putea fi distrus ceva caruia
Dumnezeu i-a dat capacitatea de a crea, ceea ce este viu prin excelenta, adica
mintea, cea care învesmânteaza în cuvinte pe însusi facatorul ei, sufletul? Asa
ceva nu este cu putinta. Pregatiti-va, muritorilor, sa dati raspuns. La
judecata va vor astepta toate gândurile, dorintele, cuvintele voastre, faptele
bune si faptele rele, nemarturisite sau neîndreptate, acestea din urma, prin
fapte bune. De toate vei da socoteala înaintea lui Dumnezeu. Doamne, Cel ce ne
tii la Sânul Tau parintesc!, „sa nu intri la judecata cu robul Tau” (Psalmul
142, 2). „De Te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?”
(Psalmul 129, 3).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 77-78
MAICA
DOMNULUI
Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Natura întreaga o preamareste pe
Preasfânta Fecioara, care este desavârsirea si împlinirea tuturor. Pentru flori
ea este trandafirul cel ales. Pentru pasari, Maica Domnului este turtureaua cea
aurita, porumbita cea nevinovata, privighetoarea cea cu dulce glas. Pentru
animale, maica Domnului este mieluseaua din care S-a nascut Mielul lui Dumnezeu.
Pentru preafrumoasele stele, Maica Domnului este luceafarul diminetii, care
prevesteste rasaritul Soarelui vietii, Hristos. Maica Domnului este zidul de
care se sfarâma toate valurile pe care satana le stârneste împotriva planurilor
lui Dumnezeu, împotriva lucrarilor lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui
Dumnezeu, împotriva tuturor fiilor Împaratiei lui Dumnezeu.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
66-67.
MANCAREA
STRICATA
Sfantul
Nicolae Cabasila
Obisnuinta pacatului este tocmai repetarea
deasa a faptelor rele. El e ca o boala încuibata înlauntrul sufletului pe urma
unei mâncari stricate. Acest pacat din obisnuinta este statornic si
înlantuieste sufletul în niste catuse cu anevoie de stricat, robeste mintea, pe
om îl îndeamna sa savârseasca numai rele, ducând la cele mai urâte fapte pe cei
pe care-i prinde în mrejele sale, prin care pacatul s-a nascut si se naste fara
încetare, în acelasi timp savârsind raul si fiind el însusi o urmare a raului –
ca într-un cerc. Lucrurile au ajuns de asa fel, încât pacatul nu mai are
sfârsit, iar obiceiul rau da nastere la fapte rele care, înmultindu-se,
formeaza apoi ele însele o regula de savârsire a pacatelor. Si astfel, aceste
doua rele se ajuta una pe alta si cresc tot mai mari, dupa vorba Apostolului:
„Pacatul a prins viata (în mine), iar eu am murit”.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 159-160.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu