Povestea
Foișorului de Foc, odinioară cea mai înaltă clădire din București. Ce povești
stranii se leagă de acesta
Photo
of Filip Lupsa
2021-12-07
Povestea Foișorului de Foc, odinioară cea
mai înaltă clădire din București. Ce povești stranii se leagă de acesta
Povestea Foișorului de Foc, odinioară cea mai înaltă clădire din București. Ce
povești stranii se leagă de acesta. Sursa foto: Wikipedia Commons
Foișorul de Foc este una dintre cele mai
cunoscute clădiri istorice din Capitală. Totuși, puțini dintre bucureșteni știu
că aici nu a fost plănuit de la început sediul pompierilor, sau că în jurul
acestei construcții plutesc o mulțime de legende urbane. Prin urmare, vă
prezentăm povestea Foișorului de Foc.
Povestea Foișorului de Foc începe acum mai
bine de-un secol, în anul 1890. La acea vreme, autoritățile aveau nevoie în cel
mai scurt timp de un turn de observare a incendiilor, respectiv de avertizare a
pompierilor. Pentru aceste activități existase Turnul Colței (ridicat în 1715),
însă acesta a fost demolat în 1888, astfel că Bucureștiului îi lipsea un turn
de supraveghere.
Povestea
Foișorului de Foc. De ce avea nevoie Bucureștiul de această construcție
Mai mult, rețeaua de alimentare cu apă a
acestei zone era extrem de deficitară în acele timpuri, astfel că autorităților
le-a venit ideea de a construi o clădire înaltă, cu scop de foișor, dar care să
adăpostească și un rezervor de compensare.
Pentru a înțelege în totalitate
necesitatea Foișorului de Foc trebuie să ne gândim la Bucureștiul acelor
vremuri. Pe atunci, cam toate străzile orașului erau înguste și șerpuite. Dacă
nu era de-ajuns, casele erau construite una într-alta, fără prea mult spațiu, și
mai mult, erau construite din lemn sau bârne de salcâm, ce erau mai apoi
acoperite cu șindrilă, paie sau stuf. Astfel, aveam rețeta perfectă pentru un
incendiu de proporții ce putea să apară oricând, mai ales că de la Marele Foc
ce devastase o treime din oraș trecuseră în jur de 40 de ani.
Aceasta
a fost la vremea sa cea mai înaltă clădire din București
Ridicat între 17 septembrie 1890 și 28
februarie 1892, Foișorul de Foc a fost, o perioadă îndelungată de timp, întâi
cea mai înaltă clădire din oraș, apoi una dintre cele mai înalte. Cu o înălțime
de 42 de metri, clădirea se află între Nerva Traian, Obor și Calea Moșilor, la
intersecția dintre strada Nerva Traian și bd. Regele Ferdinand.
Astfel, pe lângă nevoia urgentă a unui
turn de observare pe care o avea Bucureștiul, rezervorul ce a fost proiectat în
turn urma să aibă rol dublu – de alimentare cu apă a zonelor mărginașe din
oraș, dar și de alimentare a brigăzilor de pompieri, ce aveau nevoie de apă
pentru intervenții.
Surprinzător însă, compania locală de apă
de la acea vreme, Uzina de Apă Grozăvești, nu dispunea de resursele necesare
pentru a umple turnul cu apă și pentru a se folosi de rezervor, deoarece
pompele pe care le avea în dotare nu erau destul de puternice.
O nouă uzină de apă avea să fie inaugurată
în 1924, dar în acel an deja rețeaua de apă ajunsese destul de dezvoltată încât
să poată fi folosită direct pentru stingerea incendiilor.
„Eșecul”
Foișorului de Foc l-a transformat în cazarma pompierilor
În urma eșecului produs de incapacitatea de
utilizare a rezervorului, Primăria Bucureștiului a oferit Foișorul de Foc
Companiei de Pompieri, la data de 22 aprilie 1892. Astfel, parterul a devenit
loc de adăpost pentru trăsurile de incendiu (nu s-a mers cu autospeciala cu
scară dintotdeauna) și pentru cai. Între timp, etajul 1 a fost amenajat drept
cazarma soldaților – pompieri, iar etajul 2 a fost dedicat exclusiv
comandantului.
Din păcate, Foișorul de Foc a funcționat
drept turn de observație a incendiilor pentru o perioadă relativ scurtă – până
în jurul anului 1911. Apariția liniilor telefonice, prin care vestea unui
incendiu se putea transmite mult mai rapid, precum și apariția unor clădiri mai
mari, care obturau vizibilitatea celor care așteptau alertele.
În anul 1935 pompierii se mută în alte
cazarmă, astfel că turnul și-a pierdut scopul principal, urmând o perioadă în
care Foișorul de Foc a avut diverse întrebuințări. În cele din urmă, în anul
1963 clădirea-monument a fost transformată în Muzeul Național al Pompierilor,
iar această funcție o îndeplinește și în prezent. Din fericire, atât Foișorul,
cât și casele și străzile din zonă au supraviețuit demolărilor și planurilor
care au dat peste cap cursul firesc al Bucureștiului.
Poveștile
stranii din jurul Foișorului de Foc
Pe lângă valoarea istorică pe care o are
acest monument istoric pentru București, Foișorul de Foc se află printre
clădirile care se bucură de o aură de legende urbane, care s-au transmis din
generație în generație.
Prima astfel de poveste se leagă de
moartea unui pompier, care ar fi decedat aici într-o noapte în jurul anului
1910. Ce face subiectul legendelor este modul cum a murit pompierul. Se spune
că acesta ar fi făcut combustie spontană, ceea ce este un fenomen paranormal
care presupune că un om ia foc și moare ars de viu fără să intre în contact
direct cu o flacără, focul pornind din interiorul acestuia. Potrivit legendei,
în data de 9 a fiecărei luni, la ora 23:30, geamurile foișorului sunt cuprinse
de lumini stranii.
O altă legendă urbană este legată de soția
unui pompier care bănuia că soțul ei o înșela cu o spălătoreasă chiar în
Foișorul de Foc. Aceasta ar fi urcat treptele pentru a-l prinde în fapt pe
bărbatul infidel, însă și-ar fi rupt gâtul căzând de la etajul 2. De atunci,
spiritul acesteia bântuie Foișorul pentru a-și găsi soțul.
O altă poveste era legată de un beci în
care se tranșau oameni chiar sub Foișor, însă s-a dovedit că Foișorul de Foc nu
are niciun beci unde să se producă astfel de orori.
Sursa:
RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu