vineri, 10 decembrie 2021

Mircea Dorin Istrate - Poezii pentru sâmbăta seara - ,,Visul,,

 



mircea dorin istrate

Poezii pentru sâmbăta seara

 

~*~

 

,,Visul,,

 

Motto:

Visul e-o himără, dulce-amăruie

Ce în Iad ne-mburcă, ori în Rai ne suie.

 

Când greul vieţii-apasă, ai noştri umeri slabi

Şi frigul deznădejdii în suflete-nserează,

Când un pustiu de gheaţă înlănţuie în alb

Al nostru trai de-acuma şi-al celor ce urmează,

 

Când nu mai sunt modele de bravi şi mari bărbaţi

Ce facă ’nalte fapte pe-a timpului cărare,

Pe care noi să mergem de ei îmbărbătaţi

Să împlinim cu dânşi mărita lor visare,

 

Atunci, cătăm cu gândul spre vremile trecute

Trezindu-i din uitare pe cei de-odinioară,

Ce-au stat cu mintea trează duşmanul să-l înfrunte

Ca nimeni vamă vieţii de-aicea  nu mai ceară.

 

Doar ei în al nost’ suflet sunt stâlpi de veşnicie

Ce-or dăinui în vreme urmaşi după urmaşi,

Ca numele şi fapta de-apururi să ne fie

Cărări pe care calce mereu ai noştri paşi.

 

***

Acuma vremea-i tristă, amară, mincinoasă,

Că cei din fruntea ţării au numai grija lor,

De-aceia idealuri, speranţe, mor sub coase

Aflate-n mâini străine ce-adună tot ce vor.

 

Tâlhari ne-nconjoară, ne fură din avere,

Ne umilesc în toate şi ne vorbesc de rău,

Trădarea prea se iartă şi nu-i precum se cere

Pe eşafod să-mi steie în faţa la călău.

 

Alegem fruntea ţării din cei ce mint mai mult

Vânzându-ne himere în vorbe îndulcite,

Iar noi, ca prostovanii nu ştim că dedesubt

Doar ei şi-a lor se-ngraşă cu-averi ce-s nesimţite.

*

Ne merităm ce-a soartă şi răul ce ne-ncearcă

Că lenevim în spirit şi-n suflet suntem goi,

Tot repetăm într-una greşeala ce ne-ncarcă

Desagii vieţii noastre, cu-amaruri şi nevoi.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

VISUL  NOPŢII

 

Pe ochi îmi pune seara grea povară

Tot închizându-mi pleoapa obosită,

Iar somnul mă robeşte, ca să-mi ceară

A nopţii vamă toată, îndoită.

 

Apoi trecând prin locuri neumblate

Genuni de fum nasc visele grăbite

Şi fără noimă umblă încurcate

Prin neguroase căi din a mea minte.

 

Înfiorând sau întristând simţirea

Uitate taine puse la păstrare,

Prin noapte trec cătându-şi împlinirea

Tot îndulcind clipita-n lăcrimare.

 

Când se scoboară raza de lumină

Şi ne deschidem ochii din visare,

Pe ea vom pune toată greaua vină

Că datu-ne-a himere, dulci–amare.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

TOT  REPETÂND  GREŞEALA

 

Motto:

,,Îmbătaţi-vă cu ură şi cu dor de răzbunare

Şi mai puneţi-vă-n suflet tot ce-aţi strâns din moşi-strămoşi,

Poate-aşa doar căpăta-ve-ţi cuvenita-mbărbătare

Şi-ţi ieşi din amorţeală întăriţi şi curajoşi.’’

 

Nici noaptea-n somn şi-apoi nici ziua toată

N-am loc de voi cât vreţi să-mi faceţi bine,

Şi-atunci mă cătrănesc şi dintr-odată

Vă-njur din suflet cât la gură-mi vine.

 

Că prea ades cu vorbele mieroase

Mă-mbrobodiţi că voi sunteţi Mesia,

Că veţi aduce vremile frumoase

Şi-ndestulată fi-va Romania.

 

Noi vă votăm vrăjiţi de ce promiteţi

Şi-apoi tot stăm în lungă aşteptare,

Voi cu puterea- n mână ţara-mi vindeţi

Iar noi rămânem iar cu ochii-n soare.

 

Nu învăţăm că cel care râvneşte

S-ajungă-n jilţ la masa cu bucate,

Pe el şi pe a lui şi-i ghiftuieşte

Făcând averi dosite, pe furate.

 

Noi stăm ca proştii măcinaţi de ură

De cât se fac cât staţi pe la putere,

Apoi când e la gata, toţi se-njură

Lăsându-mi-i pe ceilalţi, facă-şi vrere.

 

Sărmană ţară încă-i prea bogată

De câte toate datu-i-a Măritul,

De când te ştiu minţită şi furată

Ai fost mereu, de-aicea ţi sfârşitul.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

VISUL  NOPŢII  AGITAT

 

Luăm din faptul zilei, în visele de noapte,

Portrete tremurate, iluzii, fericire,

Mari spaime ca de moarte, arsură de iubire,

Trădare şi minciună, chemări mieroase-n şoapte.

 

Ne oboseşte trupul, iar mintea ne-o desparte

De adevărul care conduce toată firea,

Ne-nfricoşează gândul, ne-nvăluie simţirea

Şi fără nici o noimă, mai toate-s încurcate.

 

Cel haos, ce-a plăcere, ce-a dulce-nchipuire

Ce ni se par vecie ades adevărată,

Sunt câteva clipite ce repede se gată

Când ochii ni-i deschidem venindu-ne în fire.

***

Aşa-i şi viaţa noastră cu toate ale sale,

Simţire mestecată, trăire mişcătoare,

Mai toate-n arsul clipei se trec în cea uitare

Când alte vin de-a valma, ca apele la vale.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

IMAGINI  DINTR-O  EXPOZIŢIE.

 

Când privesc cu ochii minţii chipuri, locuri minunate

Ce pe drumul greu al vieţii măreţitu-s-au de-acum,

Mă-ntristez că văd cum timpul învechitelor păcate

Le topeşte-n amintirea vălătucilor de fum.

 

Doar ghicesc cum ceea lume cu-ale sale legi curate

Înălţa la mare cinste omul făcător de bine,

Când cuvântul lui odată avea preţ şi greutate,

Iar minciuna linguşită te umplea cu-a ei ruşine.

 

Cînd doar fapta da valore muncii grele, zilnicită,

Măreţind în fala lumii vrednicia urcătoare,

Să rămână al tău nume în ce-a clipă veşnicită

Ce te facă peste veacuri lăcrimată  neuitare.

 

Chipuri, locuri, urme, fapte, în scurtimea unei clipe

Împietrite stau de-acuma ca să poţi să le priveşti,

Ele sunt ce-au fost şi-atuncea o bătaie de aripe

Ale timpului ce-n taină, te-nduclceşte cu poveşti.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

VISÂND  LA  VREMI  TRECUTE

 

De-om lăcrima la-aducerea aminte

A toate ce-am făcut odinioară,

Vom pune-n palma clipei ce nu minte

Preafericirea zilelor de vară.

 

Când mângâiaţi de vise urcătoare

Pe maluri sărutate de Târnavă,

Am fost buricul lumii răbdătoare

Fiinţa să ne-o nalţe-n a ei slavă.

 

Când în scurtimea vremilor nebune

Noi raiul l-am prădat pe jumătate,

Prea îmbuibaţi cu  dulcea lui minune

Ne-am amăgit clipita cu păcate.

*

Frumoase vremuri, mari, înălţătoare,

De miere pline toate şi divin,

Rămeţi veşnicie ce nu moare,

Îmbătătoare cupă grea cu vin.

 

Voi fericiţi copii de timpuri duse

În amintiri uitate-n ciob de gând,

O lacrimă vărsaţi pe timpuri puse

Să vă-nfioare clipe, rând la rând.

 

 

 

NEMERNICIRE

 

Cutreierăm  cu visul nopții pe neștiutele cărări,

Neclare umbre nebunatic în haos mintea ne-o aruncă,

Urcându-ne-ntr-o clipită în nesfîrșite, large zări,

Ori coborându-ne-n genunea, înfricoșată și adâncă.

 

Așa-i și soarta vieții noastre, de nu știm cine sorocită,

Ne urcă-n slăvi și ne coboară în neguratele tenebre,

Visăm, sperăm ne fie bine în trecătoarea cea clipită,

Dar căpătăm în schimb la vise, doar vagi și tremurate umbre.

*

Nimicuri, pe un bob de humă și pe de-asupra răi și-avari

Suntem atât cât se lungește cărarea-ngustă-a vieții noastre,

În scurta clipă de trăire toți ne dorim bogați și mari

Și-n fală timpul să ne treacă, până urca-vom sus, la astre.

 

În loc să ne vedem de treabă, s-avem atât cât să ne-ajungă,

Să fim cu toții buni prieteni, să ne-ajutăm când e la greu,

Noi mai mereu ne facem viața ne fie-ntr-una ca o junglă,

Și adunăm ca apucații, să fie totul ,,doar al meu”.

 

Așa nicicând n-om fi noi vrednici ne facem raiul pământesc,

Ca să trăim scurtimea vieții în bunăstare, fericire,

Mereu noi fi-vom piaza reauă, sămânța vrejbei din lumesc

Ce o lăsăm la următorii, avere de, nemernicire.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

ÎNDULCEŞTE-TE  CU  VISUL

 

Nesătulule, te-opreşte preţ de-o clipă de visare

Şi mai dă-i la a ta minte un tain de desfătare,

Să-şi înalţe spre mărire sufletul cel oropsit

Şi să-şi cate fericirea undeva, prin infinit.

 

Leac de vis să pui pe rana nesfârşitei silnicii,

Să-ţi alini nefericirea zilelor ce-ţi par vecii

Şi-ntr-un gând din colţul minţii, neştiut şi nevăzut,

Fă-ţi culcuş de împlinire la ce toate te-au durut.

 

Doar aşa avea-vei parte de frumos, de bucurie,

De ce încă îţi lipseşte c-a ta viaţă să îţi fie

Îmbuibată cu de toate ce visatu-le-ai vre-odat,

Ca să fi şi tu, nimicul, preaputernic împărat.

 

Aşadar, închide ochii, stai o clipă în visare,

Lasă-ţi gândul să colinde unde vrea prin lumea mare,

Să se sature de toate câte încă i-au lipsit

În amarul vieţii tale, cu de toate peticit.

 

Dute-n lumi cu bunătăţuri unde-i linişte şi pace,

Fă-i la inimă, la sufle, tot ce vrea şi ce îi place

Chiar de-o fi numai visare, să se sature oricine

Cu  dulceaţa lumii noastre, ce n-o gustă fiştecine.

 

Îndulceşte-te cu visul ce nu costă mai nimic,

Dară care, cu mărire, te-o-mbată  şi el un pic

Făcând viaţa să îţi pară rai din lumile de sus,

Unde-ai fost şi tu oclipă  călător, de-aicea dus.

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

&&&

 

 

 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu