AFLARE
DE SINE
~*~
Îmbrac
glasul
cu
un ton ceremonios
și
mă iau la întrecere
cu
propriul neastâmpăr.
Caut
cetățuia din vârful
colinei
ființei
construită
cu migală
observ
copacul încă verde
dulce
comoară.
Pun
în mișcare
radarul
sufletului
descopăr
un val de amintiri
ce
se revarsă șuvoi
atingându-mi
fiecare celulă.
Mă
răsfaț prin cuvânt
cu
gustul mierii
din
teiul poetului.
Cu
chip senin
trăiesc
limpede
minunea
aflării de sine.
~*~
Vasilica
Grigoras
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu