Cât
de răi au fost „cei Buniˮ ? (9)
Mihai
Cantuniari
04
Ianuarie 2023
„Propaganda
învingătorilor devine istoria celor învinşiˮ (R.W.Trevanian)
Ike
Cifrele reci și seci dau în vileag tot
adevărul. În ele nu încap ideologii, propagande, mistificări, considerații. În
fața lor nu poți decât să te pleci și să admiți. Îți spui „asta e”, chiar dacă
nu îți convine. Prin urmare, să vedem cifrele:
- Marea Britanie -
victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial - total 375.000 vieți omenești.
- S.U.A. -
victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial - total 405.399 vieți omenești.
- Germania -
victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial - total 15.798.000 vieți omenești.
Genocid? Iată-l.
- Militari morţi în luptă 27%;
- civili, bătrâni, femei, copii 73%.
- civili ucişi de bombardamentele de
teroare 500.000;
- morţi de foame în cele patru zone de
ocupaţie 5.700.000 în plin secol al XX-lea.
- militari nemți morți în prizonierat
1.584.000.
Total morţi germani 15.798.000 de
victime…, cu câți să umpli o țară întreagă, țara Morții) ce ne-am hotărât, în pofida avertismentelor
și a temerilor noastre, să publicăm această lucrare, convinși că până la urmă
istoria nu acceptă decât faptele și că lupta eternă dintre bine și rău nu
trebuie să fie confundată cu durerosul drum al cuceririi adevarului”. Editorii
Este dureros să vezi la câte explicații,
tertipuri, circumvoluțiuni și meandre s-au văzut nevoiți să se dedea editorii
francezi la anul 1990, nu la 1950, numai pentru a putea tipări adevărul! Şi
nicidecum nu ne miră: noi cei de acum, la anul Domnului 2023 procedăm cu
destule sinuozități și slalomuri printre cuvinte ca să ne facem citiți și
înțeleși de cei aflați în căutarea neconcesivă a aceluiași adevăr, fiindcă
Adevărul e Unul și are adversari puternici și brutali. Iar acești dușmani sunt
și ei aceiași cu cei dezvăluiți de senatorul de Indiana, Homer E. Capehart, la
5 februarie 1946, într-o declarație preluată de Associated Press din Berlin la
22 iunie 1946: „Nu mai putem ascunde faptul că a existat şi există voinţa, din
partea unei clici de complotişti şi de conspiratori din chiar nucleul
cercurilor decizionale politice ale guvernului nostru de a nimici o naţiune
redusă azi la o mizerie abjectă. Procedând astfel, această clică, precum o
haită de hiene bătându-se pe măruntaiele însângerate ale unui hoit, inspirată
de o ură sadică şi fanatică, este hotărâtă să anihileze naţiunea germană şi
poporul german, indiferent de consecinţe.
La Potsdam, reprezentanţii Statelor Unite, Regatului Unit şi U.R.S.S. au
semnat declaraţia următoare despre principiile şi obiectivele lor: «Aliaţii nu
intenţionează să distrugă sau să subjuge poporul german».
Domnule preşedinte, încălcarea cinică şi
brutală a acestor declaraţii solemne, care a provocat o catastrofă majoră, nu
se explică nici prin ignoranţă, nici prin
incompetenţă. Această încălcare nu numai a declaraţiei de la Potsdam, ci
şi a tuturor legilor umane şi divine, a fost deliberat pusă la cale cu o
abilitate atât de mârşavă şi cu o pricepere atât de diabolică, încât până şi americanii
de bună-credinţă au căzut într-o capcană mortală la scară mondială. De nouă
luni încoace, guvernul nostru a dus făţiş o politică de sub-alimentare masivă,
de înfometare, fără a ţine cont de cei nevinovaţi şi mizeri, pe de o parte, şi
de vinovaţi pe de alta […].
Responsabilii de distrugerea deliberată a
Statului german şi de această politică criminală ducând la înfometarea
poporului german sunt cuprinşi de o ură atât de implacabilă, încât toate
celelalte interese au fost subordonate setei lor de răzbunare. Ca să o
realizeze, puţin le-a păsat că popoarele europene eliberate suferă sau mor de
foame. Clica de conspiratori i-a spus întregii noastre naţuni următoarele:
“Germania trebuie ştearsă de pe faţa pământului. Ce se întâmplă cu celelalte
ţări europene pe parcursul acestui proces este de o importanţă secundarăˮ.
Procesul este limpede rezumat şi într-un
articol din „Chicago Daily Tribune” din 8 mai 1946: „Contrar celor crezute de
noi până acum, înfometarea a fost prevăzută şi deliberat organizată la Yalta de
către Roosevelt, Stalin şi Churchill. Brutalul program a fost mai târziu
confirmat şi de Truman, Attlee şi Stalin […]. Voinţa de a înfometa poporul
german până la pieire este aplicată cu o cruzime nemaiîntâlnită în lumea
occidentală de la cucerirea mongolă încoace”.
Şi totuși nu asta ne interesează acum, ci
prizonierii de război nemți căzuți în mâinile lui Eisenhower, pentru care
acesta a eliminat termenul normal de Prisoners Of War (POW) și a inventat altul, nemaiîntâlnit vreodată,
de Persoane Neînarmate Deplasate, care îl scutea de neplăcuta sarcină de a le
oferi victimelor statutul recomandat de toate legile internaționale în vigoare
și atunci și acum. Mai mult, acest neom a interzis accesul în lagărele lui al
Crucii Roșii Internaționale - procedând exact ca Stalin cu Gulagul -, pentru a
se putea deda la absolut toate neomeniile cauzatoare de moarte. Rezultat total:
1.584.000 de morți, din care peste un milion de vieți curmate sadic și brutal
îi este imputat de James Bacque și de alți istorici și cercetători independenți
terminatorului pleșuv Eisenhower. Un material ilustrativ foarte rar și valoros
ne este oferit de revista „Saturday Night” din septembrie 1989, pg. 31 și
următoarele, pe care o puteți căuta pe Internet.
Aceeași realitate, dar două atitudini:
generalul George S. Patton, cel mai capabil militar american din vremea sa, a
fost uman şi milos cu prizonierii. Dimpotrivă, generalul Dwight D. Eisenhower,
cu o ameţitoare carieră dubioasă, militar de mâna a doua sprijinit puternic de
Trustul de creiere rooseveltian, a fost „creatorulˮ lagărelor morţii pentru
prizonierii germani pe care îi ura din răsputeri.
O aceeaşi realitate este tratată cu
atitudini contrare, ireconciliabile. Generalul Patton şi-a eliberat toţi
prizonierii de război, încercând să le îmblânzească puţin soarta disperată şi
să-i trimită înapoi la familiile şi casele lor, sau la ce mai rămăsese din ele,
dacă mai rămăsese. Dimpotrivă,
Eisenhower şi-a eliberat prizonierii doar sub formă de cadavre produse pe bandă
rulantă de înfiorătoarele lui lagăre ale morţii unde au pierit de foame, de
boli şi de tratamente monstruoase între un 1.000.000 şi 1.300.000 de suflete.
Aşa-i că nu credeţi? Nici mie nu mi-a venit să cred, dar acesta-i adevărul,
neştiut, ascuns, ignorat, abject.
Revista „Saturday Night” ne cufundă în
bolgiile infernului creat de mâna neomului. Și ce vedem în pozele secrete,
ascunse, dezvăluite doar de această revistă? Un enorm teren viran înconjurat de
peste tot cu kilometri de sârmă ghimpată, unde se înghesuie mii de oameni sub
cerul liber; nici un cort, nici cea mai mică coșmelie, nici un w.c., nimic
decât pământul arid și sterp bătut de toate intemperiile. Consemnul impus de
Ike stipula: nici o facilitate, nici cel mai modest confort pentru prizonierii
de bunăvoie, care nu aveau decât vina de
a se fi născut germani. Grea vină! De neiertat.
Pe
jos, pe pământul gol, fără un adăpost, fără un cort, fără haznale, încercând
să-şi sape cu mâinile goale sau cu o bucată de carton o mică groapă unde să
doarmă sub cerul liber şi să-şi facă şi nevoile, într-o promiscuitate care i-a
aruncat înapoi în timp în comuna primitivă sau mai rău, prizonierii germani
aveau un singur drept, o unică datorie: să moară cât mai repede, spre marea
satisfacţie a „civilizatuluiˮ şi „democratuluiˮ Eisenhower, ruşinea omenirii,
dar pudelul globaliştilor.
Pe un dâmb dominând acel coșmar stă un
soldat cu automatul pregătit, privind apatic mulțimea torturată de foame și
sete (rațiile prizonierilor erau drămuite de același Ike, care cerea lună de
lună administrației micșorarea lor până la dispariție). Oare ce gândea
militarul pus să îi păzească pe nefericiţii aceia desprinşi parcă din Infernul
lui Dante? Sau nu gândea nimic, cum îi stă bine soldatului? (Am greşit pomenind
milos de comuna primitivă. Nu, aici e vorba de oamenii cavernelor. Peste ei a
plouat, a nins, a ars soarele, până au devenit una cu pământul).
Iar acesta nu e decât unul din cele 32 de
lagăre numărate de mine numai pe teritoriul Germaniei… fără a le mai pomeni pe
cele 48 din Franța și Belgia. Lagărele au fost improvizate peste tot de
învingători. Dar nicăieri nu au fost condiţii mai crunte, mai neomeneşti decât
în cele ale lui Eisenhower, viitorul Preşedinte al Americii celei libere,
democratice blablabla, model pentru omenire blablabla.
Pe coperta revistei din septembrie 1989
stă scris: „Lagărele Morții ale lui Eisenhower, ultimul secret murdar al celui
de al Doilea Război Mondial”.
Ultimul? Îndoi-m-aș.
Notă - Fragment din Trilogia „Omul ca
iarba”, volumul 3, inedit, autor Mihai Cantuniari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu