Mă uit cum nu ninge decembre acesta
Nu râde, citeşte ’nainte!»
George Bacovia, Noapte de decembre
~*~
Mă uit cum nu ninge decembre acesta
Şi nici cum în vatra de gânduri aprinsă,
Tăciunii iubirii nu cântă, şi ninsă
Mi-e tâmpla, dar ştiu şi că inima-mi va sta
De veghe, cuminte, la zarea închisă
Cu-o frunză as’ toamnă, când dete năpasta
Plecării cocoarelor, iar viaţa albastra
Şi-ntinse pustiul, iar noaptea cuprins-a
Întregul meu suflet deprins cu-aşteptarea
Minunilor care nicicând nu se-ntâmplă
Deşi-i o minune că mi-s sub cer încă –
El – veşnic înaltul, măruntă făptură
Eu, dând necuprinsului sfântă măsură
De dor omenesc ce golgotele-şi urcă.
*
E iarnă? Ei, şi ce!
E iarnă? Ei, şi ce! Mi-e soare-n suflet.
De undeva, un gând senin m-ajunge,
Îl ştiu, îmi e înscris în râul sânge
Care-mi brăzdează trupul însetat
De-o arşiţă, de-un dor neîntâmplat,
De o mireasmă cu undiri de sunet
De corn de vânătoare, de un umblet
Pe neumblate căi de codru-n care
Să mă tot pierd, de-o neatinsă zare
Ascunsă într-un dincolo de cer...
Dar cin’ mă ninge blând cu leru-i ler
Şi ce-i această stea pulsând albastră
Cu proaspăt ger la mine în fereastră?
Ajunul Crăciunului 2022
Priveşte-mă cu inima! Atât!
Priveşte-mă cu inima! Atât!
Refuză-i ochiului netrebnicia
Orbirii sale.
Chipul neştiut
Din gândul tău e făr’ asemănare.
In casa mea – un pui de brad. jertfit
Sărmanul pentru o poveste
Care ’nainte mult nu prea mai este,
Iar aşteptatul Moş tot n-a venit
Deşi sub cerul înstelat, înaltul,
Sunt tot copil, doar învelişul altul…
Dar iată, undeva-n necunoscut
E-o inimă care mă vede cânt.
Priveşte-mă cu inima. Atât!
Noaptea de Crăciun 2022
O nouă zi. Cu ce s-o-ncep?
O nouă zi. Cu ce s-o-ncep? Respir,
Apoi îmi rostuiesc singurătatea:
Deschid fereastra vieţii, închid cartea
Cu noi sonete de un vechi Şekspir,
Care mi-au luminat nesomnul noaptea,
Răstălmăcite de un Voiculescu
Vasile-al nostru care s-a-nţeles cu
Regele de la Globus, într-o doară
Scuturător de lance, cât să moară
De teamă Curtea Elisabethană
(Din care veac? Păi tot eu să v-o spun?)
Din veacul cu-o regină fecioară şi-un nebun
Care de veacuri strigă-nfiorat:
Un cal, un cal, un cal pentr-un regat!,
De se cutremură toţi arlechinii
Pe scena lumii, ignorând Olimpul
Senin de-nţelepciune-al omenirii
Cu trestii gânditoare, pe când circul
Globalei nebunii aşterne ploi
De foc, crescând ruinele în noi
Cu o corectitudine devastatoare
De oameni foşti, azi corbi cu clonţ şi gheare.
O nouă zi. Cu ce s-o-ncep? Mi-e frig.
O, Doamne, mă auzi dacă Te strig?
Şi, dacă da, de ce acest pustiu
Când sufletul mi-e rug de doruri, viu!
Intai ianuarie 2023
Cum s-ar, eternitatea, măsura?
Să-ţi spun lumea cum e, vreau pe-ocolit,
Ca într-un joc, să împletesc cuvinte,
Punând, ba complementul înainte
De predicat, ba atributul – mit
Al subiectului fără de care
Nicio poveste n-ar avea crezare
În viaţa asta care, de n-ar fi,
Nici de cea moarte nu s-ar povesti
Cum că iubirea o a umilit,
Răstălmăcindu-i oarba veşnicie
Dată ca sigură vremelnicie
Din care drum ’napoi nu se mai poate,
Doar cu-o secundă de eternitate...
Dar dacă n-ar fi fost iubirea mea,
Cum s-ar, eternitatea, măsura?
~*~
3 ianuarie 2023
Paula ROMANESCU
E
iarnă Ei, şi ce - versuri PAULA ROMANESCU
Un
clip audio la versurile poetului intitulat: Mă uit cum nu ninge decembre acesta
- Nu râde, citeşte ’nainte! George
Bacovia, Noapte de decembre. ~*~ Mă uit cum nu ninge decembre acesta / Şi nici
cum în vatra de gânduri aprinsă, / Tăciunii iubirii nu cântă, şi ninsă / Mi-e
tâmpla, dar ştiu şi că inima-mi va sta / De veghe, cuminte, la zarea închisă /
Cu-o frunză as’ toamnă, când dete năpasta / Plecării cocoarelor, iar viaţa
albastra / Şi-ntinse pustiul, iar noaptea cuprins-a / Întregul meu suflet
deprins cu-aşteptarea / Minunilor care nicicând nu se-ntâmplă
https://www.youtube.com/watch?v=_B7I017fTXk&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu