Laboratorul
dragostei
~*~
zi
înmiresmată de primăvară
vreme
de visare
debordând
de entuziasm
stăm
furişaţi
în
laboratorul îndestulat
al
sfintei simplităţi
certă
dorinţă
proaspăt
răsărită
şi
ne-mbăiem
în
chip minunat
în
şuvoiul verde
al
sevei binecuvântate
din
lumea vie
în
cuvânt luminat
ochii
ni se întâlnesc
într-o
înţelegere subtilă
a
ceea ce urmează
întru
însorirea sufletului
mă
strângi de mână
minimă
atingere
şi
mă simt în siguranţă
o
sărutare pe obraz
un
trofeu mult râvnit
sub
luna portocalie
plină
doar pentru noi
faţa
ne ia foc
inima
ne doare
iar
prin lentilele fine
ale
microscopului personal
descoperim
amprenta
lui Dumnezeu
în
inimile noastre
mult
înfiorate
acorduri
consonante
ale
dorurilor atingerii
decantând
rezultatele
experimentului
putem
desluşi
murmurul
viitorului
sub
al cărui cer inexorabil
timpul
se opreşte în loc
şi
printr-o fisură misterioasă
se
furişează strop cu strop
o
dragoste sublimă
~*~
Vasilica
Grigoraș
Poem
publicat în revista „PRIETENIA”, Nr. 111-112, noiembrie-decembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu