De-a
„hoții și vardiștii”
Ion
Măldărescu
19
Martie 2023
Când eram copil, preocupările erau radical
diferite de cele ale copiilor de azi. Alte vremuri, alte jocuri! Nu internet,
nu telefoane „inteligente”, nu educație de gen, nu pedofilie sau zoofilie autorizată, nu LGBTQ+, nu tembelisme
guvernamentale aplicate sistemului educațional și alte elucubrații neo-marxiste
anti-umanitate. Pe atunci, oamenii mai erau oameni și copiii, copii. Ne jucam
„de-a prinselea” anunțând: „cine nu e gata, îl iau cu lopata” sau ne jucam de-a
„hoții și vardiștii”. Astăzi „hoții și vardiștii” se joacă la Davos, La
Bruxelles, la Washington…
„În 1997, pentru prima dată de la
constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului
național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub
presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu
a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”. scrie Acad. Florin
Constantiniu în prefața volumului „Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu
Ucraina”, impresionantă lucrare realizată de prof. univ. dr. Tiberiu Tudor,
București, Editura Blassco, 2014, 284p. Consecințele le vedem astăzi.
Atunci, în 1997, „Debilul” - cum blând îl
numește o doamnă, „Țapul” cum îl numeau mai toți românii la acea vreme - a
declarat în cadrul conferinței de la Davos (Da, Davos… ce „coincidență” ! -
n.a.) „disponibilitatea pentru ceea ce a numit „sacrificiul istoric”-
recunoașterea dreptului de succesiune al Republicii Ucraina asupra teritoriilor
românești ocupate prin forță de către defuncta Uniune Sovietică. Trebuie
subliniat că aceste declarații ale președintelui Constantinescu au fost făcute
fără un minim mandat din partea Parlamentului României și fără ca poporul român
să fie consultat dacă este de acord”[1]. Prin această faptă criminală, fostul
președinte al României a comis una dintre cele mai mari trădări de țară din
Istoria României
Articolul 27 al condamnabilului Tratat cu
Ucraina prevede: „Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani.
Valabilitatea lui se prelungește automat pe perioade de câte cinci ani, dacă
nici una din părțile contractante nu va încunoștiința în scris cealaltă parte
despre intenția de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirări perioadei
de valabilitate respective”. Deși Tratatul a fost dovedit ca act de trădare națională,
deși fostul președinte Traian Băsescu l-a criticat, până azi nu s-a luat nicio
măsură de corectare-anulare a prevederilor menționate sau de încetarea
valabilității. Despre actualul șef al statului, anti-român dovedit și servitor
obedient al „marilor resetatori” nu are rost vreun comentariu. Este mult prea
preocupat de excursii, deplasări oficiale, concedii și vizite private cu
avioane de lux pe banii contribuabilului român.
La 26 iunie 1991 a început dezastrul care
a distrus Iugoslavia. În acest moment, alte țări multietnice și organizații de
tip statal traversează încercări similare celor prin care a trecut fosta
Iugoslavie înainte de dezintegrare. În data de 24 martie 1999 N.A.T.O. (a se
citi S.U.A.) au declanșat „Operation Allied Forces «Operation Noble»”
(Operațiunea Nobilă) care, până la 10 iunie 1999, perioadă în care briganzii
atacatori au bombardat civili, au comis crime împotriva umanității fără a fi
opriți de nimeni. Ba mai mult, dintr-un excees de obediență, Emil
Constantinescu a permis survolul avioanelor agresoare aparținând
N.A.T.O.-S.U.A. în spațiul aerian românesc.
Precizez că la acea dată România nu era
încă slugă a U.E. și nici spălător de W.C.uri N.A.T.O. Abia în 2004 România a
fost asvârlită în lagărul concentraționar al celor 28 (minus U.K.) țări fără
drept la Schengen și primită pe post de sclav în mafia piraților N.A.T.O. Spre
cinstea ei, conducerea Ungariei (care, în timpul agresiunii S.U.A.-N.A.T.O.
împotriva Serbiei era deja membră a celor două organisme banditești) nu a permis
survolul avioanelor agresoare în spațiul or aerian. Avioanele S.U.A.-N.A.T.O.
au atacat și bombardat un stat suveran fără aprobarea O.N.U., fără nici un
temei internațional legal. Ungaria nu se dezminte nici azi. Are conducători
care slujesc interesele lor naționale, nu pe cele ale „marilor resetatori”.
Păcat că vechea flacără distructivă dintre aceste două nații nu s-a stins.
Fiecare dintre părți are vinovații ei iar „marii resetatori” profită.
„Tribunalul
Penal Internaţional” - „acuzator public”
Există o similitudine între așa zisul
„Tribunal al Poporului - cazul Mareșalul Ion Antonescu și a colaboratorilor
săi, în 1946, și cazul, fostului
președinte al Serbiei, Slobodan Milošević după distrugerea Iugoslaviei. Acesta
din urmă a fost arestat și acuzat de „Tribunalul Penal Internaţional” de la
Haga de comiterea de crime de război. Ca și în cazul Mareșalului, crimele
„comise” de Slobodan Milošević nu au putut fi dovedite, însă în cazul celui
de-al doilea s-a procedat „democratic”, „metodic și judicios”: aflat în
detenție, nu i-a fost permis accesul liber la medicamente așa că l-au
„sinucis”. Post mortem, a fost declarat nevinovat și achitat. Aceasta este
adevărata față a „Tribunalului Penal Internaţional” de la Haga.
Nu vi se pare ceva asemănător și cu mascarada
mandatului de arestare a lui Vladimir Putin emis de aceeași instituție de
„binefacere” declarată internațională, dar aflată sub controlul „marilor
resetatori”?
„Tribunalul Penal Internaţional” nu se
ocupă nici de facto, nici de jure de crimele împotriva umanității prin
războaiele agresive ilegale ale S.U.A. de după Al Doilea Război Mondial:
Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak, Libia, Siria… în care au căzut victime
milioane de oameni, nu se ocupă de crimele Covid-19, nu se ocupă de agravarea
pericolului celui de-Al Treilea Război Mondial aflat în curs de desfășurare, nu
se ocupă de Justiție. Și, ca s-o spunem pe șleau, ce caută forțele militare ale
SUA în coasta Rusiei? Nu le mai ajunge restul planetei? Democrație „Made in
Davos”?
În jocul contemporan de-a „hoții și
vardiștii” „Istoria se răzbună repetându-se” (Nicolae Iorga). Alexandra
Sidorovici (soția monstrului Silviu Brucan - alias Samuel Bruckner), a fost
„acuzator public” la „Tribunalului poporului” 1945-1946 în procesele-mascaradă
intentate elitei politice și culturale românești, „ziariștilor de extremă
dreaptă” și „criminalilor de război din Transnistria”. Asemenea Alexandrei
Sidorovici „Tribunalul Penal Internaţional” se erijează astăzi în „acuzator
public” al secolului al XXI-lea, executând orbește ordinele acelorași „mari
resetatori”, via Davos.
Ceea ce ignoră ei în jocul de-a „hoții și
vardiștii” este probabilitatea apariției a unei fronde a ortodoxiei, a lumii
slave, a lumii Chinei antice continentale vis-a-vis de cea Insulară și, de ce nu,
a lumii hinduis-budiste care tace și face.
Foto - web (adaptare - I.M.)
------------------------------------
[1]
https://geopolitika.ro/articles/tratatul-cu-ucraina-3-mai-1997-una-dintre-cele-mai-mari-tradari-din-istoria-romaniei/
- 24 ianuarie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu