Apel
la neuitare: la 4 aprilie 1944 - „au venit americanii!”
Ion
Măldărescu
03
Aprilie 2024
S-au scurs 80 de ani de la marea tragedie din 4
aprilie 1944, când Bucureştii, capitala României, au fost victima unui masiv
bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire
zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului. Bombardarea acestora nu
a avut justificare militară, deoarece frontul se afla la peste 300 km, pe linia
Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie.
Ostilităţile aveau să se reia abia la 20 august.
În ziua de 4 aprilie 1944 au murit spulberați de
bombele americane 2.942 civili români, iar 2.126 au fost răniţi.
Dar momentul tragic al bombardamentului criminal
împotriva civililor români din 4 aprilie 1944 nu este singular, are copii
fidele atât în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și după.
- Între 13 și 15 februarie 1945 - cu 12 săptămâni
înainte de capitularea necondiționată a Germaniei în Al Doilea Război Mondial -
245 de bombardiere „Lancaster” aparținând forțelor aeriene americane (U.S.A.F.)
și britanice (R.A.F.), au decolat din Marea Britanie și au bombardat orașul
german Dresda, obiectiv civil. pe atunci un oraş cu 630.000 de locuitori care
găzduia şi câteva sute de mii de refugiaţi. Aproximativ 3.000 de bombe grele,
250 de bombe incendiare şi 400.000 de proiectile explozive de mare putere au
fost lansate asupra „Florenţei de pe Elba”, cum era supranumit oraşul Dresda
datorită bijuteriilor sale arhitectonice şi numeroaselor sale opere de artă.
Totul s-a petrecut în numai 23 de minute, timp în care între 40.000 și 25.000
de civili au căzut victime.
- Pe 17 ianuarie 1991 a fost declanșată în forţă
operaţiunea „Furtună în Deşert” (primul război transmis în direct la
televizor). „Războiul din Golf” a oferit prilejul reporterului C.N.N. Peter
Arnett, aflat pe acoperişul hotelului „Al Rashid” din centrul Bagdadului să
comenteze în direct bombardamentul american folosind memorabilul slogan: „Să
lăsăm omenirea să audă cum sună războiul”.
Exploziile şi impulsurile luminoase apărute pe sticla
ecranelor tv au rămas întipărite în memoria colectivă. Imagini cu instalaţii
petroliere incendiate - act atribuit lui Saddam Hussein - au intoxicat omenirea
cu marea minciună că acesta ar fi deținut arme de distrugere în masă.
Memorabilă a rămas şi filmarea asasinării acestuia prin spânzurare, alt act
criminal.
- La 24 martie 1999, bombardamentele forțelor N.A.T.O.
asupra Serbiei (fără acordul Consiliului O.N.U.) au avut ca victime mii de civili. Regretabil,
Președintele României de atunci, Emil Constantinescu, a permis survolarea
spațiului aerian al României de către avioanele militare N.A.T.O., deși România
nu era nici membră U.E., nici membră N.A.T.O. Ungaria, membră NATO, nu a permis
avioanelor să survoleze spațiul aerian al Ungariei. Servilismul fără limite și
demnitatea au stat față în față. Președintele Slobodan Miloșevici a fost
„judecat” de Tribunalul Internațional de la Haga și în final declarat
nevinovat. Intre timp acuzatul”
s-ar fi „sinucis” prin lipsa de medicamente adecvate. Sârbii nu iartă și nu ne
iartă.
- La 19 martie 2011 - după ce preşedintele Nicolas
Sarkozy (o caricatură gen Macron -
condamnat ulterior la un an de închisoare[1] - a anunţat începerea unei acţiuni
militare occidentale conduse de Paris, prin bombardarea Libiei. Franţa, Marea
Britanie şi Canada şi-au trimis avioanele militare în Libia. Justificarea? „Pentru a opri măcelul pe care-l săvârşesc
trupele loiale colonelului Gaddafi”. Hillary Clinton, secretarul de stat
american de atunci, a explicat că acțiunea implică bombardarea unor obiective
„pentru a proteja populaţia, avioanele şi piloţii”[2].
În toate cazurile prezentate, autorii sunt aceiași sub
aspecte diferite, dar nici un Tribunal Internațional nu a judecat cauzele.
La 24 februarie 2022, Federația Rusă a declanșat
Operațiunea militară împotriva Ucrainei, pentru a-și apăra conaționalii aflați
pe teritoriul statului artificial creat pe timpul U.R.S.S. și pentru
denazificarea Ucrainei. La comandă unică, întreg mapamondul a condamnat
interveția rusă, a alimentat cu arsenale întregi haita saltimbancului kievian.
Încă actualul chiriaș la Cotroceni îi ține isonul și-i dă asigurări: „Vom
sprijini Ucraina, inclusiv militar, cât va fi nevoie!”.
In numele cui a emis o asemenea declarație
iresponsabilă fără a întreba poporul român? Klaus Werner Iohannis nu mai este
demult șef de stat. Nu are cum. Fiindcă România nu mai este nici măcar colonie,
este doar un teritoriu devastat de Occident de bogății naturale, teritoriu
aflat astăzi sub ocupație militară străină.
Grigore Alexandrescu, în celebra sa fabulă „Câinele și
cățelul” a scos adevărul la suprafață : „Adevărat vorbeam/ Că nu iubesc mândria
și că urăsc pe lei,/ Că voi egalitate, dar nu pentru căței.// Aceasta între noi
adesea o vedem,/ Și numai cu cei mari egalitate vrem”.
Iată că Istoria nu iartă, se răzbună, repetându-se.
Aranjament grafic - I.M.
---------------------------------------
[1]
https://www.libertatea.ro/stiri/nicolas-sarkozy-condamnat-inchisoare-4804276 -
14 februarie 2024.
[2]
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/franta-a-inceput-razboiul-in-libia-1072246.html
- 20 martie 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu