Alex. Stanciulescu Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ......!

 

UȘA CEA STRÂMTĂ

-SF. ILARION FELEA-

      

Poarta vieții

Intraţi prin uşa cea strâmtă, că poarta cea largă şi calea cea lată vă duc la pieire. Şi mulţi merg pe dânsele, iar poarta vieţii e strâmtă şi calea care duce la ea îngustă şi puţini le află. (Mt. 7:13-14)

 

Din aceste cuvinte de îndemn rostite de Mântuitorul şi Domnul Iisus Hristos se vede limpede că intrarea în împărăţia lui Dumnezeu nu se poate face fără de o alegere. Suntem chemaţi să alegem între două uşi ca şi când ne-am afla în faţa unui palat cu două intrări.

Noi toţi dorim să vedem faţa împăratului Dumnezeu. Dar aceasta se poate numai dacă intrăm pe uşa care ne duce la El. Dacă intrăm pe altă uşă, ne rătăcim, ne întâlnim cu alte feţe, numai cu împăratul nu.

 

O singură ușă

Aşa e şi împărăţia lui Dumnezeu: are o singură uşă şi aceasta e strâmtă. Trecerea prin ea întâmpină greutăţi, adică: osteneli, pază, grijă, strădanii, lupte ca şi intrarea la un împărat. Nu poţi să te duci la el oricum: nespălat şi neîngrijit, ci treaz, curat şi numai dacă eşti un om vrednic. De aceea se spune în pildă că uşa prin care intrăm în viaţa veşnică este strâmtă şi calea mântuirii îngustă. Calea cea largă e calea lumii, calea răutăţilor şi păcatelor care sfârşeşte cu prăpastia pierzării. Calea cea îngustă este ca şi uşa cea strâmtă, calea cea bună care ne duce la ţintă, la Dumnezeu.

În altă parte din Sf. Evanghelie, Mântuitorul ne vorbeşte şi mai limpede când zice: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine» (In. 14:6).

«Eu sunt uşa oilor… Prin Mine, de va intra cineva se va mântui şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi să aibă din belşug»(In. 10:7-10).

 

Iisus Hristos este ușa

Iată, aşadar că uşa cea strâmtă şi calea cea îngustă, prin care intrăm în împărăţia lui Dumnezeu este Iisus Hristos. El este uşa şi El este Calea mântuirii. Fără de El nu vom afla niciodată uşa de intrare la împăratul cerurilor. Fără de El ne rătăcim pe calea cea largă, pe care merg toţi cei ce nu-şi dau seama de rătăcirile, patimile şi răutăţile lor, ca şi orbii sau cei legaţi la ochi, spre prăpastie.

 

Taina Sfântului Botez

Mai mult, „uşa” cu care se aseamănă Mântuitorul este taina Sfântului Botez, moartea şi învierea cu Iisus Hristos, naşterea din nou din apă şi din Duh. Căci zice: «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu» (In. 3:5). Moartea în Sf. Botez este răstignirea patimilor şi uciderea păcatului prin darul Sfântului Duh, iar învierea patimilor este naşterea din nou, îmbrăcarea în Hristos ca să umblăm întru înnoirea vieţii (Rom. 6:3-11; Gal. 3:27).

 

Calea mântuirii : Ușa cea strâmtă

«Drept aceea, să nu stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, ca să vă supuneţi la poftele lui, nici să vă daţi păcatului mădularele voastre, făcându-le arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă înaintea lui Dumnezeu ca vii, sculaţi din morţi şi mădularele voastre ca arme de dreptate pentru Dumnezeu.» (Rom. 6:12-13)

De la Botez şi până la moarte, una din datoriile sfinte ale creştinului e să umble întru înnoirea vieţii. Aceasta e calea mântuirii, calea spre Dumnezeu.

 

(Extras din cartea „Pildele Mântuitorului”, de Pr. Ilarion V. Felea)

 

 

 

 

Sfântul Proroc Ioil

      

Acesta este al doilea dintre proorocii mai mici.

A fost fiul lui Fanuil din seminția lui Ruben și a trăit cu 8 veacuri înainte de Hristos.

El a proorocit pustiirea Ierusalimului și robia babiloniană în care va cădea poporul lui Israel din pricina păcatelor săvârșite înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Ioil chemă poporul la post și pe preoți la pocăință cu rugăciuni și lacrimi ca Dumnezeu să facă milă cu dânșii:

„Postiți post sfânt […] și strigați către Domnul” (Ioil 1, 14), „Între tindă și altar să plângă preoții, slujitorii Domnului” (Ioil 2, 17).

Sfântul Ioil a mai proorocit și pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor și revărsarea darului Său peste toți creștinii:

„Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1).

De asemenea, a proorocit ziua Înfricoșatei Judecăți, precum și slava Sfintei Bisericii Lui.

Apoi se sfârși cu pace, fiind îngropat în pământul său.

Ceata proorocilor se veseleşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti, Sfinte Ioil, de Dumnezeu arătătorule.

Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi, fericite.

Cei ce urmăm învăţăturile tale din toată inima şi din tot cugetul, cu plângere şi cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu, vrednicule de laudă.

Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine, Preafericite Ioil, să se mântuiască de toată supărarea şi să dobândească ha­rul Dumnezeieştii Lumini.

Păzeşte cu rugăciunile tale, proorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă mărită şi pururea fericită pomenirea ta, ca unul ce ai Dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu.

 

(Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

 

 

 

UITAREA DE SINE

- Parintele Arsenie Boca -

 

 

         Când cineva se încumeta sa se lase în conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adica sa-si depaseasca constient conditia sa umana – sub actiunea harului de Sus, bineînteles – poate vedea înca de aici arvuna desavârsirii sale, într-un sentiment de liberare, ca o înviere din morti. Timpul, cauzalitatea, lumea si toate vamile cunoasterii, pline de chinurile contrazicerilor, ramân la pamânt, ca o gaoace de ou când iese din ea un pui viu, sau când dintr-o omida paroasa – trecuta aparent prin moartea unei crisalide – iese si zboara un fluture în culorile curcubeului.

 

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca un mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 138