La Biserica Crestina Ortodoxa
„Sf. Ioan Botezatorul”, Blacktown N.S.W – Preot Ioan – Vasile Prundus
A dat Dumnezeu ca ziua de 18
noiembrie,2012 sa fie o zi frumoasa de Duminica, norii nu s-au incrancenat de
data asta deasupra orasului, iar soarele aurea inca de dimineata totul
imprejur. Eu si nevasta-mea Florica, traind in Cringila, o suburbie a orasului
Wollongong ne bucuram de aceeasi frumoasa dimineata, asa ca ne hotararam sa
mergem la Sfanta Biserica Ortodoxa romaneasca “Sf.Ioan Botezatorul” din orasul
Blacktown care este mai aproape de noi, aproximativ 150km, ca doar crestini
suntem. Pensionari fiind amandoi , am reusit sa ajungem la timp cu sprijinul
fiicei si a ginerelui nostru care ne-a asigurat transportul!
Ne-am simtit minunat la Biserica!
Comuniunea credinciosilor aduc Rugaciunilor mai multa sfintenie. Inimile devin
mai larg deschise credintei si iubirii de Dumnezeu si de cei de langa tine,
caci parca un Duh Sfant comun patrunde in asemenea momente. Preotul Paroh Ioan
Vasile Prundus a sosit linistit cu fatza stralucind de lumina si bunavointa. A
inceput slujba religioasa, o adevarata hranire spirituala! A avut o buna
eficienta Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, apoi invataturile de intelepciune
din Sfanta Scriptura! Preotul ne-a vorbit despre “acel om bogat caruia i-a adus
rod bun tarina”. Acest om bogat nesocotise insa ca sufletul este a lui
Dumnezeu, si ca in orice moment poate fi luat inapoi! “Si atunci bogatiile tale
cu care vroia-i sa te veselesti doar, sa bei si sa mananci, ce folos vor mai
avea!? Deci sa ne sfintim sufletul atata timp cat il avem! Am avut o Duminica
foarte placuta si parca ne-au mai lasat si reumatismele pamantului trupesc.
Am avut dragul sa aducem si noi
in aceasta zi,” un dar” Bisericii noastre crestine, astfel am adus de la
Biblioteca “Mihai Eminescu” – Cringila, N.S.W, un pachet de carti, cartile a
carui autor sunt; cate 15-20 carti din fiecare titlu publicat, aproximativ
peste 100, inclusiv carti de versuri ale unor scriitori de seama romani,
clasici si contemporani. Intradevar, se cuvine sa daruiesc aceste carti
Biserici Celui Atotputernic Mantuitorului Iisus Hristos, fiindca tot din marea
mila a Lui Dumnezeu numai am fost si eu daruit a scrie aceste carti! Cartile au
fost asezate pe o masa, in partea dreapta la intrarea in Biserica. Bunavointa
Preotului si a doamnei Preotese a fost sa le facem si dumnealor o vizita acasa
la dansii. Am fost foarte miscati sufleteste de invitatie. Amfitrioana, adica
doamna Preoteasa Liana, daruita cu 3 copii frumosi de bunul Dumnezeu, a fost
atat de primitoare incat nu o sa uitam degraba. Parintele ne-a aratat si
prototipul definitivat al unei noi biserici ce spera ca in viitor , cu ajutorul
lui Dumnezeu, sa o zideasca pe vatra existentei Biserici. Cu Dumnezeu totul
este posibil. Un sentiment religios incercam in orice directie priveam, peste
tot tabloruri si bibelouri cu simbol crestin. Am avut dorinta sa am o poza ca amintire
cu parintele. Sfintia Sa a aceptat cu placere, doar ca m-a rugat sa stam mai
aproape de Icoana Mantuitorului decat de televizorul langa care ma aflam eu in
acel moment. Inca un semn crestin curat mi-am zis mie insumi! Asadar, la toate
astea am indraznit azi sa dezvalui Parintelui si o hotarare a mea si a nevestei
mele Florica, de fapt a Familiei mele, ca atunci cand inima mea, acest clopotel
sfant imi va da semn de pregatire pentru lumea vesniciei, doresc sa daruiesc
intregul stoc al Bibliotecii “Mihai Eminescu” Bisericii “Sf.Ioan Botezatorul”
adica Parohiei Preotului Ioan Vasile Prundus.
Redau mai jos, pentru satisfactia
cititorilor crestini, doar titlurile cuprinse in pachetul de carti daruit
Bisericii:
Ioan Miclau
- Scrieri in proza –Vol.I 15
carti.
- Scrieri in proza-Vol.II 15 -//-
- Buna ziua bade Ioane! 15 -//-
- Frunze de toamna aurie 20 -//-
- Poezii alese Vol.II – 3 -//-
- Cuvinte de minte – 20 -//-
- TEATRU 1 -//-
- – - – - – - – - – - – - – - – -
– - – - – - -
- Catehism Crestin Ortodox – Editie
ingrijita de Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Barda
- Miorita – Editie ingrijita de
Radu Carneci – 1997
- POESII – Mihai Eminescu -1884,
prima editie ingrijita de Titu Maiorescu
- Eminescul si Blajul – Ion
Buzasi -1994
- Poezii – George Cosbuc, 1987
- Poezii – Vasile Alecsandri,
1985
- Mihai Eminescu si romanii din
afara granitelor Tarii. – D.Vatamaniuc,1998
- Erminia picturii bizantine –
dupa versiunea lui Dionisie din Furna, 1979
- Adevaruri Crestine – Preot Ion
Carciuleanu, 2003
- N. Iorga- Conceptia istorica –
Pr.Prof.Dr.Al. Stanciulescu Barda,
- Ortodoxia si religia viitorului
– Ieromonah Serafim Rose
- Scrisori inedite/Lettere
inedite – Vasile Parvan – Editie ingrijita de Ion Bulei, 2007
- Familia, Revista de Cultura –
Nr.5, mai 2006, apare la Oradea
- Patologia alcoolica – Gavril
Cornutiu, 1994
- Aromanii-ieri si azi- , Hristu
Candroveanu, 1995
- Cercetari de folclor romanesc –
Dumitru Pop, 1998
- Prigonitii cavaleri ai mielului
– Adrian Botez, 2000
- Frumusetea lumii cunoscute –
Artur Silvestri, 2009
- Intre doua lumi – Ben Todica,
2009
- Limba romana in fata
Occidentului – Eugenio Coseriu, 1994
Dragi credinciosi vreau sa inchei
cu o vorba veche, recent gasita, de fapt primita tot recent de la un prieten din
Gibraltar: “VEI GASI INTOTDEAUNA NUMAI CEEA CE DARUIESTI”. SA NE AJUTE BUNUL
DUMNEZEU SA FACEM NUMAI FAPTE BUNE SI PLACUTE! IOAN MICLAU “GEPIANUL”
19.11.2012
***
* M.G.
1
Noiembrie 2006, Sfintii “ doctori fara de arginti” Cosma si Damian
“Ioan Miclau este un om admirabil
si de o curatenie sufleteasca iesita din comun. Un om batran si intelept, un
plugar ajuns la Antipozi fara sa isi uite tarina, plugul si vitele de acasa. L-am
cunoscut fiindca mi-a vorbit despre el Preotul Alexandru Stanciulescu-Barda, din
satul Malovat din Mehedinti (il gasiti si in “Cuvinte pentru Urmasi” si
in ”Marturisirea de credinta literara”), care, avand singura editura importanta
din “mediul rural”, de la noi (ce cheama” Cuget Romanesc” si a scos o multime de
carti ziditoare, ar merita sa-l cunoasteti) i-a publicat cateva carti de
poezii. Nu imi dau seama cum au ajuns sa se cunoasca dar cred ca “s-a
potrivit” sa ajunga in legatura. Cel dintai volum are o prefata de Ben
Todica, despre care nu stiam nimic pana atunci dar unde am vazut de indata pe
scriitorul daruit. Amandoi reprezentau doua fenomene distincte si mi-a parut
rau - si chiar mi-a fost ciuda - ca nu auzisem despre ei pana atunci desi fac
eforturi sa aflu cat mai multe si despre cat mai multi, indiferent de unde ar fi
si cu orice ”cota” ar avea. Diferentele nu acopereau insa “stratul ireductibil
comun” reprezentat printr-un dor salbatic de ceva ce era inauntrul fiecaruia dar
“curgea” prin fiecare: era, cred, ”raspandirea in Neamuri”.
Poezia lui Ioan Miclau, de un
traditionalism ce unora le-ar parea reprobabil, este, insa, expresia unui
“armonism” desavarsit; acesta nu se defineste nu atat prin versificatie
ingrijita si muzicalism exterior ci mai degraba printr-o conformatie
proportionala, echilibrata si sapientiala a sufletului invoit si impacat cu
toate. Era, deci, semnul unei intelepciuni intrevazuta nu doar prin uimitoarea lui
seninatate ci si prin “felul cum infaptuieste”: de la sine, precum natura, si
intr-o stare de “fericire a darului” pe care am intalnit-o rareori si tocmai de
aceea trebuind sa fie tema de mirare. Cu vremea, am inceput sa vorbim asa cum
vorbesc oamenii care par ca se cunosc de o mie de ani si probabil ca asa ne si
cunosteam, de demult. El imi scrie, si imi trimite, emotionante evocari ale
“locului sau”, ce vor constitui, candva, o splendida culegere memorialistica, si
mai adauga compozitii de o specie indefinita, pe care le-as denumi pur si
simplu ”ganduri”. Acestea ies din straturi necunoscute ce se “trezesc” pentru
cateva zeci de minute atunci cand ceva le clatina, atinse misterios de un cuvand
auzit sau citit ori de o amintire ce ingaduie memoria sufleteasca sa lucreze
din nou. Din aceste “ganduri” ar fi trebuit scoasa o carte micuta, de fapt un
“breviar de cuvinte intelepte” si tot atat de armonice ca si poezia lui.
De la Ioan Miclau nu as fi vrut
sa obtin decat ceva ce nu am reusit sa-l determin sa faca, anume: sa vorbeasca
despre poezia lui si despre ”armonism”, caci acest gen de literatura a
seninantatii ar merita sa fie si teoretizata si ar sluji, cu vremea, si altora
ca indreptar.
Ma gandesc adeseori la el, in
zilele cand simt ca rautatile ma coplesesc; si ma intareste gandul ca un om de
pe la noi, de aici, a reusit la capatul Pamantului, atat de departe de parca ar fi
pe o alta planeta, sa cladeasca o biblioteca unde se scrie si se vorbeste
romaneste. Gandul ca aceasta fapta a fost posibila ma incurajeaza tocmai cand ma
simt mai incoltit.”
Cu drag,
Silvestri (Din file de corespondenta)
***
* Ioan Miclau
Draga
MG,
Multumesc cu Sfanta smerenie
pentru deschiderea inimii si amintirilor pe care le port Omului de seama Artur
Silvestri. Am iubit intotdeauna Romania cea tainica, Neamul meu si Limba mea
romaneasca. Aci cred ca Domnia Voastra dati glas Duhului Daciei-Romaniei.
***
* M.G.
Doamne
ajuta, bădie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu