joi, 31 ianuarie 2019
Poetul Emil Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice - CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE
Poetul Emil
Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice, cu tot talenlentul admirabil,
apreciat în serios de bunul şi minunatul critic şi istoric literar
Alex.Ştefănescu, admirat de ai noştri, ca pe un Gică Petrescu însingurat şi
vitregit de vremurile care încă ne vremuiesc cu amar, deşi aiasta e deplasat, smintit,
de la simetrie şi departe de departele vieții, de ce-i omenesc şi de ce-i
dovadă, c-am avea în noi: ceea ce suntem, scăldați, în soarele eternei omenii
şi a iubirii de care Dumnezeu ne învredniceşte întru firesc, în/ cu dreptul de
a fi.
***
CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE
~*~
Tu scrii fain despre nemernicia mea
Întru răsărit de România,
De crud verde de iarbă Bacovia,
rămânând tot în anonimat anonim,
deşi-s nobil, impecabil şi sublim, util,
înstare transparent inteligent şi
savant durabil să mă complac,
făcând însuşi Dumnezeului cunoşterii
de sine pe plac,
dar tot anonim rămânând în dragoste
şi dor, la curți de dragoste şi dor de nobil şi sublim,
cu rost de popor încolonat
disciplinat şi ordonat de simțire
şi cu prețuire către unire şi de
întregire Patrie Limba Română cu îndemână în iubire,
după cum vezi deşi-n credința ta mă
crezi
şi deşi mic, tu mare mă vezi,
golaş printre clăcaşi pălmaşi, că
sunt în ceea ce sunt în de-acasă iubire de omenire,
în pace cu unire, cu întregire,
Cu râtul de mătasă pe care calul meu
şi mioara mea nu-l paşte în culori de nelinişte, ci-l lasă,
să-mi facă viața cum nu fu mai
tihnită şi mai frumasă,
de pe orizontală pe verticală
"încalte"
direcționate cu înălțime şi
profunzime
către adevăratul renume cu culmi
înalte înaintate spre cele înalte,
că-i încă multă jale la noi în casă
oricât ne fu viața de bogată şi de
frumomoasă
şi oricât de mulți fluturi de jale, de plâns, prin
Goga, ne-a cuprins cu necuprins
în univers de vers,
în pătimirea noastră: de floare albastră
cât zarea laudă de zestre a noastră,
că ne fu dată povara de a trăi fără
țară,
deşi de când ne ştim suntem ceea ce
suntem: nobili şi sublimi, utili, că ne fu dat să trăim şi fără de țară,
în dor având-o cu aur-roadă de holdă
şi livadă,
cu pluguri meşteşugite în cântec
nemurit de legendă/ baladă,
cu migală să răstoarne mănoasă
brazdă,
măşcată-n artă măiastră bobițată,
cu harnica albină lucrătoare la plug
pe coastă,
în belşug de mirabilă sămânță de
națională conştiință
şi de mană cerească, pâine de- o
ființă trasă viitor de nesecat viu izvor în mâine,
îndestulătoare hrană
pentru a sări peste pricaz, peste
pârleaz, din iarnă,
în veşnică primăvară întru răsărit de
soare de România profundă şi mare
fără asemănare sub soare, în doriri
de bine şi pace-n liturghie de haznă-n spice,
că sărim peste propria-ne umbră din
viața sumbră, sărim din necaz,
sărim harnici şi buni praznici, cu
haz sărim
la comoară rară,
cazanie ce o cântă străvechi, arhaici
şi autentici, românii, la vatra lor dară, ca odinioară sarim,
când istoricul Herodot demn ne lăuda
ca un Domn Savaot,
îmulțindu-ne talanții cu har,
pentru a evada la fericire din
precar,
cu dreptul de a candida
cu iubire şi înviere, la fericire.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Poetul Emil Brumaru,
Un om frumos spiritual visând național monumental-natural,
ca Eminescu raportat la universal,
la propiile culmi cu profunzimi
de la paralela 45,
om între oameni, pentru omeni,
asemeni multor, tuturor românilor,
Ben Todică, cu sângele clocotind în inimi de pretutindeni
şi alduite mâini cu pâini,
din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi lucrând la străini,
ca să li se pună pe frunți,
ca lui IISUS cununa de spini !
*
Poetul Emil Brumaru,
Un om frumos spiritual visând
național monumental-natural,
ca Eminescu raportat la universal,
la propiile culmi cu profunzimi
de la paralela 45,
om între oameni,pentru omeni,
asemeni multor,tuturor românilor,
Ben Todică,cu sângele clocotind în
inimi de pretutindeni
şi alduite mâini cu pâini,
din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi
lucrând la străini,
ca să li se pună pe frunți,
ca lui IISUS cununa de spini !
CA HRISTOS
Cantitatea de aur cenuşiu şi naşterea
nu ți-ai planificat
Pentru a fi cel ales, cel desemnat,
Lui Vica, mândru, ca cerul albastru,
De astral bărbat,în menirea ta făcând
ce ți dat,
când îngerul învierii a strigat:
Să orcăi ca broştele din tău
Dacă asta ți-a poruncit Dumnezău
Să fii în rost şi de folos omenirii
şi neamului tău,ca Hristos,
Unicul fiu al Său.
Sfatu-ți loial are iz național,
Care mă îngenunche fermecător
Cu capul aplecat către universal
Dând țug prospăt de izvor tuturor.
Doar Dumnezeu poate spune inimii mele
ce să facă.
PR-F
MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - Doamne, ce sărac e-acela
CUVANTUL OMENESC
- Sfantul Nectarie al Eghinei
Capacitatea cuvântului de a nuanta
este una dintre trasaturile gradului de desavârsire a sufletului, deoarece
natura cuvântului e asemenea celei a cugetului; asa cum sunt gândurile si
deciziile launtrice [ale omului], tot asa si opiniile pe care le exprima; mai
înainte de a fi rostit cuvântul trebuie sa se puna mintea în lucrare; când
mintea este lenesa, gura ramâne muta, de aceea, înainte de a fi pusa limba în
miscare spre a vorbi cu glas tare, trebuie ca sufletul sau mintea sa voiasca
a-si da pe fata gândurile; pentru ca apa sa curga, trebuie mai întâi sa existe
izvorul din care iese suvoiul; si acest izvor e sufletul rational din care
izvorasc prin mijlocirea mintii si a capacitatilor ei apele bogate si
nestavilite ale cuvântului.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 65
C U V A N T U L
- Arhiepiscopul Iustinian Chira
Fiecare cuvânt pe care-l trimiti în
lume va zidi sau va darâma. Va înalta piscuri de lumina sau va face sa se
deschida prapastii de întuneric. Va stârni binecuvântari sau blesteme
înfricosatoare. Cu ce vom îmbogati noi chipul de lumina si de vis al lumii? Cu
ce vom spori noi armonia si frumusetea vietii? Cu ce vom adânci noi taina cea
mare din inima Universului?
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 109
TALANTII INCREDINTATI
- Fericitul Trifon Turkestanov
O, Treime Atotmilostiva si de
viata Facatoare, primeste a noastra multumire pentru toate milostivirile Tale
si ne arata vrednici de binefacerile Tale, pentru ca, înmultind talantii ce ni
s-au încredintat, sa intram întru a Domnului nostru bucurie pururea vecuitoare,
aducându-Ti pentru biruinta a laudei cântare: Aliluia!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 138
TOTUL SE ÎNTOARCE
„Au fost,
s-au dus si au revenit vremurile grele, fiule” – a spus batranul.
„ Inca de
cand ma stiu, am dus o viata grea…dar parca acum e mult mai greu decat a fost.
Viata obisnuia sa fie mai usoara inainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor
era impacata cu ceea ce aveau. Inima lor era plina cu altceva, era plina cu
dragoste si respect pentru cei dragi.
Tata era
tata, mama era mama si copilul…era doar un copil nevinovat. Astazi, din ce in
ce mai multi oameni in intreaga lume se spala cu propriile lacrimi caci
fericirea, pentru multi dintre ei, nu este decat un cuvant desprins dintr-un
basm. Daca ma intrebi pe mine, fiule, nu am mai simtit nici macar o frantura de
bucurie si pace de foarte, foarte mult timp. Nici macar nu imi mai amintesc,
fiule, cand am ras ultima oara cu adevarat, cu inima, cand am ras ultima oara
din tot sufletul.
I-am spus in
mai multe feluri…mi-a parut rau sa admit ca intr-un final sa-i spun vietii
doar…”o viata”, ca oricare alta. Nu-mi traiesc viata intr-un fel anume. Daca ma
intrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce imi doresc eu este ca lor
sa le fie bine. Si ei, la randul lor, au viata lor, familie, copii. Vin si ei
si ma viziteaza cand pot, cum pot, imi aduc ce pot. Eu ii astept uitandu-ma
pierdut pe geam. Nu stiu unde ma uit,ma uit departe, cat mai departe…Insa
atunci cand copiii mei vin la mine, este ca si cum soarele imi zambeste.
Si mie
soarele imi zambeste foarte rar. Imi spun ca au foarte multe treburi, obligatii
si ca le este greu sa vina sa ma viziteze mai des. Cand vin sa ma vada, sunt pe
fuga, grabiti sa plece. Dar eu ii inteleg si tot ma bucur sa ii vad.
Stii la ce
ma gandesc fiule? Ca totul se intoarce. Tot ceea ce ne da Dumnezeu noua,
oamenilor, se intoarce. Am fost si eu asa cum sunt copiii mei. Am fost si eu
asa cu parintii mei.
Astazi
suntem tineri, suntem copii, maine suntem parinti si batrani. Azi suntem
puternici, maine suntem slabi. Cine stie ce se va mai intampla?
Acum….sunt
asa cum sunt. Obisnuiam sa fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri.
Acum stau si privesc pe geam. Si astept. Asa cum si parintii mei ma asteptau pe
mine.
Tine minte
fiule…totul ni se intoarce! Totul ni se intoarce…
sursa andreilaslau.ro
Doamne, ce sărac e-acela
Traian Dorz
~*~
Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu și-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.
Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
și nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.
Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă și suspină
și se roagă în zadar.
Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom și-i zgârcit
care-și poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.
Doamne, ce-nghețat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.
Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos
Sursa: STANCIULESCU ALEXANDRU BARDA
Adrian Munteanu - CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA EDINBURGH
CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA
EDINBURGH
Sâmbătă, 26
ianuarie 2019, a avut loc la biserica St Philip, Logie Green Road, EH7 4 EH,
Edinburgh (Scoția), spectacolul cu titlul CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA
EDINBURGH, sub egida Centrului Comunitar Românesc și a Consulatului General al
României la Edinburgh. S-au întrunit, cu fervoarea iubirii de patrie, forțe
artistice locale și din țară, soliști vocali, instrumentiști, dirijori, poeți.
Preotul
bisericii ortodoxe, Ioan Florin Florescu a prezentat o consistentă alocuțiune
despre valorile culturii românești, iar un cuvânt de salut și gratitudine a
rostit domnul Mihai Delcea, consulul României la Edinburgh.
Rareori am avut ocazia să urmăresc și să
particip la un spectacol mai complet și mai bine susținut artistic de către
toți cei prezenți, într-o unitate și un echilibru valoric remarcabile. S-au
interpretat în exclusivitate piese muzicale românești, precum “Când perdeaua
dragii mele” (muzica Alfred Alessandrescu, versuri Alfred de Musset),
“Stelele-n cer” (muzica Nicolae Bretan, versuri de Mihai Eminescu) sau “Pasii”,
cântec compus de Felicia Donceanu pe versuri de George Călinescu, toate
interpretate de soprana Roxana Nițe, acompaniată la pian de Răzvan Luculescu.
Baritonul Mihai Stoica, acompaniat de pianistul Vali Vădănoiu au cântat piese
cu pronunțat caracter patriotic și filon popular, foarte rar auzite în sălile
de concert, precum “Măi Ardeal!”,“Cântec de Unire” sau “Duce-m-aș și m-aș tot duce”. Tinerii Luca
Rusu, pian și Bogdan Jeler, flaut, au interpretat “Cântec Vechiu” de Paul Constantinescu. În
această alcătuire, urmând și aprecierilor unanime ale românilor prezenți în
sală, apreciez că prezența poeziei, prin sonetele lui Adrian Munteanu în
interpretarea autorului care a adăugat și un grupaj de poezii eminesciene, a
venit să completeze și să amplifice vibrația, emoția și adâncimea întregului.
M-am bucurat
de tot ce am văzut și am auzit, îi felicit pe organizatori și am rostit împreună
Bravo Edinburgh, bravo România!
În primul
rând, de la stânga la dreapta: preotul Ioan Florin Florescu, doctor în
filologie și teolog, poetul (și actorul)
Adrian Munteanu, baritonul Mihai Stoica, pianistul Vali Vădănoiu,
pianistul și dirijorul Răzvan Luculescu (în martie dirijează Filarmonica din
Craiova).
De la stânga
la dreapta: pianistul Luca Rusu și flautistul Bogdan Jeler, studenți la
Academia Regală de Muzică din Glasgow, Adrian Munteanu și dirijorul Răzvan
Luculescu
Adrian
Munteanu și consulul României la Edinburgh, PhD Mihai Delcea
De la stânga
la dreapta: pianistul Vali Vădănoiu, poetul Adrian Munteanu, baritonul Mihai
Stoica, consulul Mihai Delcea, soția lui Mihai, o spectatoare, soprana Roxana
Nițe și soția domnului consul.
Celor deja menționați li s-a adăugat
prezentatorul Nelu Vasilică(în cămașă).
Cu bucuria și emoția întâlnirii într-o seară
magică,
Adrian Munteanu
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/
miercuri, 30 ianuarie 2019
Viorel Roman - Teocratia ortodoxa moldo-valaha (79 - 82)
Teocratia ortodoxa moldo-valaha (82)
/ opinii
AT: Aoleu!
Tot respectul pentru curajul tău, dragă Viorel! Nu e de colea să vii cu
argumente care nu sunt pe linia "corectitudinii politice"! (dar, după
cît te ştim nu eşti "la prima abatere“)
EM: O
excelentă adunare de idei, la care aș adăuga doar că nu trebuie să uităm că
Lumea Bizanțului nici măcar nu a cunoscut Renașterea, nu a trăit-o, nu a
asimilat-o, drept care nici vreo reformă n-are șanse. Cam așa cred eu...
DG: Draga
Viorel, ai dreptate in analiza ta lucida asupra societatii romane. Marea Unire
a introdus in Transilvania si Banat, coruptia valaha de la Bucuresti,
mitocanismul, smecheria si hotia. Incet, incet toate posturile importante din
administratia noastra (inainte de tip german) au fost ocupate de
"mititeii" de la Bucuresti, Craiova, etc.
Bine-nteles
ca si in Ardeal/Banat a existat un potential de ciurucuri umane, vreo 10 -15%
putori, betivani, smecheri si coruptibil de care s-a folosit Bucurestiul. Acum
populatia romana, mai ales cea de la orase, influentata de o mass-medie ciudata
si mai ales de TV care tot mai mult pare a fi un TV al tiganilor, incet se
tiganizeste. Limba vorbita este acum ca a tiganilor de aici in anii 1950-60.
Nimic nu se
va schimba in urmatorii 50 de ani. Nu exista material uman decent care este
dispus sa lupte pentru democratie, natie, etc. Politicieni corupti, pusi pe
japca se inconjoara si sunt sprijiniti de acelasi soi de oameni. Romanul, bun
la suflet si ne-educat social-politic, iarta politicienilor orice abuz!
Puscariasii deci conduc tara! Ce mai vrei?
Tragedia
este ca o UE corupta si ea accepta starea de lucruri din Romania! Atata timp
cat pot sa profite nemtii, francezii, austriecii, olandezii de resursele de
aici, nu le pasa.Poate ca peste vreo 50 de ani, o noua "desteptare"
si o noua ordine va fi posibila. Sansa ca Romania sa devina RRomania unde va fi
sediul mondial al tiganilor (din India/Pakistan si pana in America Latina) este
posibila.
https://ioncoja.ro/viorel-roman-romania-stat-mafiot/
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Teocratia ortodoxa moldo-valaha (81)
… Biserica
nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea …
Securitatea-i
de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman (II.)
Eugen
Matzota: Mă uit de fiecare dată la imaginile de atunci (de la Revolutia de
Craciun 1989) și sunt șocat de cât de diferiți eram, naivi, aș zice, oricum
mult mai puțin șmecheri decât azi, cinstiți în interior și, poate, și în
societate.
Viorel Roman:
Atunci era speranta refacerii unitatii crestine, a egalitatii ortodocsilor cu
occidentalii. Nu a fost sa fie si acest serial ne ajuta sa intalegem de ce si
cum a ajuns tara la mana șmecherilor, tiganilor romanes romi, ca jumatate din
forta de munca activa sa refuga in occident.
http://www.gandaculdecolorado.com/tiganizarea-romanilor/
http://romaniamare.info/tiganizarea-romaniei/
http://www.logossiagape.ro/2019/02/01/dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-80-81/
https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/
Teocratia ortodoxa moldo-valaha (80)
… Biserica
nationala, ritul, Statul, Partidul, unic, glia … si Securitatea …
Securitatea-i
de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman
Am scris în
editorialul din ultimul număr pe 2018 al revistei ALTculture despre influența
pe care o are Securitatea lui Ceaușescu chiar și în zilele noastre asupra
României, asupra vieții cotidiene, asupra culturii, că acesta ar fi domeniul
care ne interesează pe noi aici.
Ideea de a
scrie azi despre Securitate e ciudată, ”weird”, cum se spune, mai ales în
domeniul culturii și, eventual, al educației. Pe vremea comunismului, da, avea
un Dumnezeu, dar acum?
Mi s-a spus,
discret, aluziv, doar, să-mi văd de treaba mea. Ei, s-a nimerit ca acela care
era ușor mai insistent să fie unul dintre cei suficient de bine plasați încât
să ia o fabrică pe datorie, plătind-o din vânzările pe o zi sau o săptămână, ce
mai, pomană, ceva oripilant de mizerabil față de ceilalți români amărâți. Și,
atunci, i-am zis că, așa cum nu toți apeviștii sunt proști, cum spune trupa,
nici toți civilii nu sunt proștii lor. Plus c-am plecat, așa cum n-o face
câinele de la abator, din Palatul Victoria datorită unora ca el, fără dragoste
de țară, ci doar de banii lor.
Dintr-un
punct de vedere, al lor, desigur, ce rost ar avea să mai scoți de la naftalină
ceva ce nici nu se dorește scos, nici nu e interesant, așa cum ar fi, de
exemplu, o nuntă de țigani care îi calcă-n picioare pe cei ce muncesc în țara
asta. Lumea are alte priorități spre care este silită a se îndrepta, tot felul
de țoape devenite subiect de emisiuni TV, bucătari care parcă plutesc, ca niște
Arsenie Boca ai bucătăriei, orice, doar să li se adoarmă creierașul din ce în
ce mai mic și mai docil…
E clar că
Securitatea nu mai trebuie și nici nu mai e în vogă. Azi, lumea nici nu știe ce
e aia, acum, pentru că nu e nici ”cool”, nici ”trendy”, atunci, din prea mare
aplecare sub jugul purtat ca românul, prin întoarcerea celui de-al doilea
obraz, și iar de la-nceput, hai, stângul, dreptul… Redau mai jos câteva
fragmente din acest text, urmat de comentariul pe care a binevoit Viorel Roman
a-l face, privind dinspre Occident, care-mi spunea, la un moment dat, văzând ce
tablou descriu eu de pe aceste meleaguri atât de mioritice:
”N-am
înțeles încă fobia antisecuristă. Ce-i rău să-ți servești statul? Eu, care am trăit mai mult
în Occident decât în țară, am cam pierdut sensibilitatea, ingeniozitatea,
fantezia de la Porțile Orientului.”
Prietenul
plecat de mult timp din România nu înțelegea de ce unii dintre noi mai văd
norul Securității pe cerul aparent liber al Patriei. Desigur că Securitatea n-a
dispărut că așa a ordonat Iulian Vlad. Spiritul ei, cu atât mai puțin.
Ceaușescu
n-a luat cu el spiritul partidului unic. Nu i-a luat cu el în mormânt nici pe
agitatori, pe atotputernicii activiști de partid, sau pe șmecherii lideri de
sindicat, cei care o duc și azi la fel de bine ca pe atunci.
Românul nou,
spălat din nou pe creieraș, prea ușor de îmbiat cu o pungă de mălai sau cu 10
lei la pensia plătită de cei care chiar muncesc, comunist sau nu, este prezent
parcă mai rău azi decât pe vremea lui.
Unii se vor
indigna că și acești votanți au muncit. Da, așa este, conform vechii vorbe de
pe atunci: ”Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.”
În fine, să
trecem la securiști și la cultura de azi, care, cum spunea Cațavencu ”e
admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
Cei mai în
putere în 1989 au trecut dintr-o parte într-alta, și-au schimbat blana, ca
lupul, s-au dat la fund, punându-și odraslele la masa cu bucate, folosind
vechiul Sistem. Copiii, educați de cine altcineva decât de părinții
îndoctrinați de la locul de muncă, adică de la Securitate, au învățat cum să preia
Puterea, la început cea economică.
Ca să
păstreze această putere, ca să se legitimeze prin vot sau nu, aveau nevoie de
manipularea maselor. Era nevoie de prostirea lor.
Cum se poate
face asta mai bine decât prin distrugerea sistemului educațional? Ei, la asta
se adaugă promovarea unor false valori, pentru ca omul să nu mai vrea să știe
mai mult, ci să vrea să fie mai șmecher decât fraierii care cred în valorile
străbunilor.
Au mai
adăugat la toate astea iertarea păcatelor, ale lor, desigur, că toți eram de
vină pentru ceea ce făcea Securitatea împotriva poporului român, zic ei. Că ei
toți ar fi lucrat pentru Patrie, nu contra oamenilor, ca să vezi... Că or fi
fost și unii răi, dar doi-trei, acolo, restul niște floricele, nu alta! Chiar
așa, ce-o fi rău la securiștii buni, la urma urmei?
Viorel Roman
comentează de departe, de unde de multe ori se vede mai bine:
„Nu
Securitatea, ci Partidul unic în simfonie cu Biserica națională, e cuiul lui
Prepelea.
Mihai
Seplecan, fost președinte al Consiliului Județean Cluj, demonstrează din
interior, că devălmășia, teocrația ortodoxă moldo-valahă se bazează pe pile,
cunoștințe, relații, P.C.R., și e în lanțurile grele ale duhovniciei și
soborniciei moscovite și constantinopolitane. vezi Cătălin Augustin Stoica
„România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism“; Lucian Davidescu „De ce este România un stat
feudal“; Marius Iosif „România feudală și România occidentală“, îl confirmă pe
Seplecan sociologic, politologic, științific.
Nu securiștii
au fost sau sunt responsabili, ci conducerea superioară de Partid și de Stat,
din 1938 la putere, in simfonie cu Biserica, care dupa 1989, cu președinții
Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea se bucură de o largă adeziune a maselor largi
populare, aceleasi care în trecut erau prea supuse Imperiului turc sau rus,
dinastiei germane si nu in ultimul rand lui Ceausescu.
La Moscova,
Putin, KGB-ul înlătură PCUS. La București, Iliescu, FSN, cu sprijinul Moscovei,
sunt și azi la putere, iar securiștii sunt vinovați de mai toate relele. Nu
bate la ochi?
Președinte
de trei ori, Iliescu îl condamnă pe gen.Vlad la 25 de ani de pușcărie si
Securitatea e demonizată. O victorie în „munca de lămurire“ a Secției de
Propagandă a PCR?
In 1991 am
publicat „Securistii si intelectualii“, in: „Puterea Azi“, saptaminal al
Frontului Salvarii Nationale, FSN, anul 2, Nr. 18, Bukarest, 1.-7.03.1991, in:
„Capitalism ortodox“, ed. Augusta Timisoara 1999, S.150-161, apoi in
saptaminalul „Romania Mare“, “Eu sunt de partea securistilor, militienilor
pentru ca sunt copii de oameni saraci“, nu de partea aristocratiei
kominterniste ca Brucan, Iliescu, Petre Roman, Adrian Severin, Vadimir
Tismaneanu,
Chestiunea e
poate mai clară, dacă trecem de la micro la macro, de la perspectiva broaștei,
la orizontul berzei. Asta am încercat în articolul de mai jos“.
ISLAMUL ŞI ORTODOXIA ANTE PORTAS
Integrarea
greco-ortodocșilor în UE/NATO și tratarea Rusiei ca o țară secularizată, quasi
occidentală cu stat de drept, economie de piață și democrație de tip Westminster
sunt acuma greșeli evidente pentru toată lumea, cu consecințe negative, mai
ales după falimentul Greciei și războaiele hibride din Georgia și Ucraina.
Crimeea la rusi si Patriarhatul ortodox autocefal al Ucrainei.
După 1964,
războiul rece religios dintre ortodocși și occidentali a intrat într-o fază de
destindere după ridicarea anatemei la Ierusalim, de către patriarhul ecumenic
din Constantinopol, Athenagoras și Papa Paul VI, în vremea generosului Conciliu
de la Vatican II.
Un Sinod
Panortodox, similar, n-a avut loc în același timp din cauza Lagărului
marxist-leninist cu consecinte previzibile, disonanțe dintre Est și Vest,
eșecul perioadei de tranziție spre vest a țărilor ortodox-comuniste sunt
consecințele.
Oricum,
dorința refacerii unității creștine era la fel de mare de ambele părți ale
Cortinei de Fier. Primăvara de la Praga, Solidaritatea din Polonia și
înțelepciunea șefului Statului și Bisericii ruse, Mihail Gorbaciov, au creat
condițiile terminării pașnice (cu excepția României cu o mie de morti), într-o
euforie generală, a războiul rece.
În Occident,
teologia inclusivistă, la fel de utopică și euforică ca elanul din Răsăritul
Europei, îi vede pe toți pământenii, creștini, pentru că Mântuitorul s-a jertfit
pentru toată lumea și, oricum, necreștinii își îndreptau speranța, mai ales la
acea vreme, spre o lumea creștină unitară de la Vancouver la Vladivostok.
Karl Rahner,
SJ, era purtătorul de cuvânt al Inclusivismului, un fel de imperialism creștin
după profesorul de teologie fundamentală Joseph Ratzinger (papa Benedict XVI),
care atrăgea atenția asupra lipsei de respect pentru Celălalt și necesitatea
unui dialog atât în vederea unirii creștinilor, cât și unul bazat pe egalitate
și respect reciproc cu celelalte religii.
Islamul
depășește iudaismul și creștinismul, de aceea mahomedanii nu numai că nu aspiră
spre creștinism, ci sunt în stare să se arunce în aer pentru „ultima” religie,
simplă și superioară celorlalte, care au elemente mistice și idolatrice. Ortodoxia
are cam același sentiment de superioritate față de lumea occidentală în care
individualitatea, scoala, rațiunea, contractul, statul de drept, sunt
sanctificate, aparent în defavoarea Atotputernicului si a iubirii fraților.
Confruntarea
ajunsă pe picior de război cu Islamul și Ortodoxia i-a pus în mare dificultate
pe creștinii occidentali, care speră încă într-un inclusivism creștin sau
modern, secularizat. Dificultatea încetării stării de război rece, a unei
concordii cu Islamul este legată indisolubil mai ales de dihonia din lumea
creștină, care va fi elementul crucial al Sfântului și Marele Sinod Panortodox
– fixat pentru 2016.
Prof. Dr.
Viorel ROMAN, Akademischer Rat a.D., Bremen la 3 martie 2015
https://www.cotidianul.ro/generalul-iulian-vlad-erou-sau-tradator/
http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/09/iulian-vlad-confesiuni-pentru-istorie.html
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Teocratia ortodoxa moldo-valaha (79)
… si reactii
surprinzatoare la apropiata vizita a papei Francis.
De ce vine
Papa? La un TV cu har „patriotic” s-a enunțat o explicație de succes:
Occidentul este pe cale să se prăbușească „din cauza contradicțiilor interne”,
iar pentru a-l salva, Papa vine să se roage la o statuie făcătoare de minuni a
Maicii Domnului din „Grădina Maicii Domnului”. Moldo-valahi au salvat în trecut
creștinătatea si sunt si astazi vigilenți. Imaginea unei icoane pe basilica.ro
in care Papa este prezentat ca dusman al ortodoxiei a starnit reactii din
partea Bisericii Catolice, care a declarat ca in ciuda faptului ca a trecut
demult vremea inversunarii reciproce dintre diferite confesiuni, inca mai
exista „talibani spirituali”, mai ales in online.
PSD si
BISERICA se potrivesc de minune, nu inteleg ca si in RO trebuie sa se
implementeze o conduita a UE. In consecinta, va veni ziua cand drapelul UE va
fi retras din RO. Roexit.
Nu inteleg
de ce insisti cu chestia asta? In afara de tine nu crede nimeni in asa ceva.
Sau totusi, speri la o convertire in masa a ortodocsilor la catolicism ca orice
colonie a Europei occidentale incepand cu secolul XV? S-au dus timpurile alea,
mai ales ca Europa, Euro si a popularilor (catolici) plesneste pe la toate
cusaturile!
Viorel Roman
Absurditatea
„convertirii in masa a ortodocsilor“, prejudecatiilor antioccidentale e
evidenta, daca ne reamintim ca Sf. papa Ioan Paul II spune in vizita la
Bucuresti, „crestinismul respira cu doi plamani, oriental si occidental“, iar
papa Francisc e pentru unitatea crestina „fara conditii“. In cazul nostru
proverbul, „e mai catolic decat papa“, nu si-a pierdut actualitatea.
Antioccidentalismul
nu dispare
peste noapte. Anatemizarea reciprocă, de la Marea Schismă, 1054, face ca
ortodocşii sa se simta duhovniceşte superiori occidentalilor şi invers, vestul
se uită cu condescendenţă la situaţia materială precare din est.
Romanii sunt cei mai
săraci europeni.
*
Cruciaţii
dupa doua secole de lupta cu Islamul in Tara Sfanta, refac în forţă unitatea
creştină după ocuparea Ierusalimului şi Constantinopolului. Dar în loc de bună
înţelegere de atunci toţi grecoortodocsii au o aversiune atavică faţă de
cruciaţii occidentali.
Unirea de la
Conciliul de la Florenţa e la fel, de scurtă durată. O schisma, discordie în
vest facilitează căderea Constantinopolului şi astfel, greco-ortodocsii, nolens
volens, devin antioccidentalii califului, sultanului turc, care trage o Cortină
de Fier între creştini.
Inchiziţia
lupta cu succes împotriva avorturilor. S-a depăşit astfel pierderile din vremea
ciumei. Devenind mai numeroşi, creştini occidentali răspândesc apoi Evanghelia
pe toate continentele. Ortodocşii văd şi azi numai jumătatea goală a
paharului.
Înfrânţi la
Viena, turcii pierd Transilvania şi ortodocşi români se unească cu Roma 1698.
Înlăturarea statutului de toleraţi al ortodocşilor romani în Imperiu occidental
(azi UE/NATO) nu convine maghiarilor şi greco-pravoslavnicilor, care-i vor pe
romani jos.
Conflictul
dintre adepţii şi adversarii Unirii din Ardeal obliga Viena la trimiterea
generalului Bukow cu misiunea de a face pace şi cu acest prilej desfiinţează
mănăstirile contemplative, fara şcoli, spitale etc., adica fără o activitate
utilă în Sfântul Imperiu Roman.
Războaiele
napoleoniene îi apropie si pe moldo-valahi de Europa. Prin cultură, masonerie,
ei se reorientează spre vest. Cuza şi Carol I continua tendinţa, dar refacerea
unităţii cu Roma e mereu boicotată de greco-pravoslavnici. În schimb
antioccidentalismul promovat si in zilele noastre.
România
Mare, opera atât a ideii uniţilor ardeleni, cât şi faptei moldo-valahilor, era
o construcţie cu picioare de lut, pentru că s-a subminat unirea crestina si
crearea unei mari dioceze romane la Dunărea de jos. Cine a trădat?
În Războiul Rece
dintre ortodoxo-comunisti şi occidentali, catolici, în spatele Cortinei de Fier
antioccidentalismul devine politica de stat. În vest nu se făcea diferenţa
între ortodox şi comunist şi pentru că toate prejudecăţile religioase de mai
sus deveniseră în est canon laic, dictatorial.
In vremea
Conciliului Vatican II, in anul de gratie 1963-1965, a avut loc ridicarea
anatemelor la Constantinopol şi Roma. Cruciadele, Inchiziţia, Unirea cu Roma,
gen. Bukow, prăbuşirea României Mari şi trădarea vestului, ortodoxo-comunismul,
sunt leitmotivele unei aversiuni reciproce greu de înţeles, mai ales după
vizita Fericitului papa Iona Paul II la Bucureşti şi aderarea României la UE.
Ortodoxul şi occidentalul văd paiul din ochiul celuilalt, dar nu văd bârna din
ochiul său?
Razboiul
Rece al prejudecatiilor continua, se va incheia dupa refacerea unitatii
crestine
http://www.amosnews.ro/viorel-roman-un-nou-razboi-rece-2017-03-24
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
ARA INFO - Ceremonia funerara pentru Academician Profesor Constatin Corduneanu
Ceremonia funerara pentru Academician
Profesor Constatin Corduneanu
Dragi si
stimati colegi si prieteni,
Ceremonia
funerara de inmormantare a celui ce a fost Academician Profesor Constatin
Corduneanu va avea loc la Iasi, sambata 2 februarie ora 12:00, la Biserica
"Sfintii 40 de Mucenici" situata in Copou, str. Berthelot nr.14, vis
a vis de Universitate si langa Academie, unde va fi depus din data de vineri 1
Februarie ora 15:00.
Inmormantarea
va avea loc la cimitirul "Eternitatea" din Strada Eternitate nr. 121
si va fi urmata de parastas si masa de pomenire la Hotel Ramada (ora 14:30).
Apreciem
daca puteti comunica participarea, de preferat pana in data de 31 ianuarie,
raspunzand acestui mesaj sau anuntand una dintre persoanele de contact din
documentul atasat cu mai multe detalii.
Dumnezeu sa
il aiba in Paza Lui!
American Romanian Academy of Arts and Sciences
Dear all,
The
greetings for the holidays of this end of the year and for the New Year 2019
come to you with very sad news: Academician Professor Constantin Corduneanu,
Interim ARA President, left for another world last night around 10 pm...
He touched
so many lives, so many souls in his passing through this world. He left a
legacy by his example and encouragement for dedication to creative work, to a
work well done, for an honest life.
He published
several books and left with the regret of a dreamed book he still wanted to
write; some of his students, now professors, might be able to do it in his
memory. Many of them were around him during his last day as an extended family.
He left, dedicating until his 90ies, as nobody else, his energy and effort to
maintain the American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA), at the
highest academic and moral standards and to protect it from failure. All of us,
members of this Academy, need to be inspired by him and able to continue his effort to succeed.
Inside of ARA he started and continuously published himself for more than 30
years the journal of Libertas Mathematica. Only few years ago he transferred
this responsibility to another mathematics professor, the editor of the
Journal. The 2018 Libertas Mathematica issue dedicated to the 90th anniversary
of Professor Corduneanu is published online.
He deserves that The Constantin Corduneanu Award
for the best paper of the year in mathematics should be created in his memory
and honor and be presented at the annual ARA Congress with the recommendation
for the paper to be considered for
publication in Libertas Mathematica.
Academician
Professor Constantin Corduneanu, is a full member of the Romanian Academy. He
is well known by his peers, who honored him at his 90th anniversary by symposia
at two Sections of Mathematics of the Romanian Academy, in Cluj-Napoca (April
2018) and in Iasi (September 2018) and also at the University of Ekaterinburg
Russia (on July 26, on his birthday). He was honored by the ARA 42nd Congress
in Iasi at the opening reception on August 27.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)