Dragi cititori,
La Multi Ani si bine v-am regasit
in 2013. Primul numar al revistei noastre din acest an va propune un format
absolut nou, complet diferit, atat din punct de vedere al designului cat si din
cel al orientarii publicistice. Asa cum am promis, am redus numarul de pagini
alocate politicii, concentrandu-ne mai mult pe latura de divertisment,
incercand sa realizam o revista pe care sa o cititi cu placere. Va aducem in
atentie cateva spicuiri din sumarul numarului de ianuarie, pentru a va starni
interesul:
In memoriam Sergiu Nicolaescu: „Clipe care te urmaresc o viata” de Ben
Todica;
Era imbracat intr-un costum de
vara, cafea cu lapte, tinandu-si haina peste umar, si pasea falnic in drumul sau
spre faleza. Am stat cateva momente parca incremenit, nu-mi simteam nici
respiratia. Dupa ce regizorul a trecut pe langa noi, am lasat-o pe plaja pe
sotia mea si incetisor, parca vrand sa nu-l supar cu ceva m-am luat dupa el.
L-am ajuns si mergeam in linie. Nu puteam sa pierd aceasta ocazie, cum se va
dovedi in timp, a fi unica. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de
8 mm, pe care-l simteam ca ma incurajeaza in gestul meu. “Dumneavoastra sunteti
domnul Sergiu Nicolaescu?”, l-am intrebat vadit emotionat pana in varful
urechilor. A zambit in coltul gurii si mi-a raspuns - “Da”...
In memoriam Sergiu Nicolaescu: „A iubit cinematografia si publicul” de
Irina Margareta Nistor;
Sergiu Nicolaescu, le Beau Serge
s-a stins desi toti speram sa fie iar un Supravietuitor. A fost un personaj
unic, dintr-o alta lume. A ramas un Nemuritor, in egala masura iubit si
controversat, dar in mod sigur de neignorat.
Movie nights: „La taifas cu Hobbitul” de Irina Margareta Nistor;
Intr-adevar este o calatorie
neasteptata, dar intru totul asteptata de publicul fan al „Stapanului
inelelor”, dar si de cei mai putin entuziasti printre care ma numaram.
Marturisesc ca m-a amuzat mai tare decat primele povesti ale lui Tolkin. In mod
surprinzator nu pare prea lung, desi are aproape trei ore, se intampla ceva la
aproape fiecare moment, personajele sunt dintre cele mai diferite si mai
stranii cu putinta, uneori iti dai seama ca inspiratia vine si de la
„Calatoriile lui Gulliver”, avand grija sa fie suficient de ecologic, ceea ce
nu e prea complicat atata vreme cat s-a filmat in inverzita Noua Zeelanda.
Movie nights: „Cine a fost Tolkien?”;
A invatat sa citeasca de la patru
ani si a putut scrie fluent la scurt timp. Mama lui l-a invatat sa iubeasca
cartile. I-au displacut „Comoara din insula” si” The Pied Piper”, si a gasit”
Alice in Tara Minunilor” de Lewis Carroll amuzanta dar tulburatoare. I-au
placut povestirile despre “Indienii Rosii” si lucrarile fantasy de George
MacDonald. “Fairy Books” de Andrew Lang au fost foarte importante pentru el si
i-au influentat foarte mult lucrarile sale de mai tarziu.
Controverse ale istoriei: „Scufundarea primului Rainbow Warrior”, un
interviu exceptional cu Gerry Wright despre acelasi subiect si „La bordul navei
Rainbow Warrior III” de Cristi Dumitrache;
Agentii francezi s-au urcat la
bordul navei intr-una din zilele in care aceasta a fost deschisa accesului
publicului larg. Christine Cabon, poza drept ecologista iar Frederique Bonlieu,
ca voluntar pentru Greenpeace la biroul din Auckland. Cabon a reusit sa
monitorizeze in secret toate comunicatiile dintre birou si nava, a colectionat
diverse harti si a investigat si echipamente de scufundare, pentru a oferi
informatii cruciale in vederea scufundarii. Dupa ce toate informatiile necesare
au fost stranse, doi agenti francezi scufundatori au atasat doua mine ce au
fost detonate la un interval de 10 minute, una dupa alta. Prima bomba a
explodat la ora 11.38pm, si a creat in nava o gaura de marimea unei masini.
Discursuri celebre: Gandhi despre „Bazele morale ale
vegetarianismului”;
...vegetarianismul meu nu este
fizic ci moral. Daca cineva mi-ar spune ca voi muri daca nu voi manca o bucata
de vita, as prefera moartea. Aceasta este baza vegetarianismului meu. Mi-ar
placea sa cred ca, toti acei dintre noi care ne spunem vegetarieni, avem
aceasta baza morala in noi. Au fost mii de mancatori de carne care nu au ramas
mancatori de carne. Pentru nimic in lume, un om inteligent si rational nu
trebuie sa sacrifice un principiu. De aceea, singurul motiv pentru a avea o
societate vegetariana si pentru a proclama un principiu vegetarian este, si
trebuie sa fie, un principiu moral. Nu stau aici si va spun ca vegetarienii se
bucura de o sanatate mai buna decat mancatorii de carne. Apartin unei tari care
este predominant vegetariana, mai mult de nevoie. Cred cu tarie ca ceea ce
vegetarienii trebuie sa faca este nu sa exploreze consecintele fizice ale
acestei stari, ci pe cele morale. Nu am uitat ca avem multe in comun cu
animalele care ne inconjoara, insa am uitat ca sunt si lucruri care ne
diferentiaza.
Interviu PRNZ: „Scoala romaneasca de tenis”, un interviu cu Gianni
Giurgiu, realizat de Mihaela Enache;
Cea mai mare deosebire intre
orele noastre si orele obisnuite de la cluburi este faptul ca nu incerc sa
“clonez” copiii dupa “chipul si asemanarea mea”. Adica nu ii invat doar ceea ce
fac eu, ci si ceea ce marii jucatori profesionisti fac in prezent, ca sa aiba
succesul pe care il au. In acelasi timp , din stilurile existente in prezent,
nu impun copiilor un anumit stil, ci urmaresc inclinatiile fiecaruia si apoi ii
dau optiunea de a juca in stilul lui si care il va ajuta sa fie cat mai
performant.
Biografii: Povestea Anei Aslan;
La 16 ani, viseaza sa ajunga
pilot si chiar zboara cu un mic aparat, tip Bristol - Coanda. In cele din urma
se decide sa devina medic. Declara greva foamei pentru a infrange impotrivirea
mamei si se inscrie la Facultatea de Medicina. In timpul Primului Razboi
Mondial, ingrijeste soldatii in spitalele militare din spatele frontului de la
Iasi. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in anul 1919, lucreaza alaturi de marele
neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai tarziu, absolva Facultatea de
Medicina.
Romania noastra: „Iata anul nou, s-a apropiaaat din ceeer” de Corina
Diamanta Lupu;
M-am intors si eu la munca, dupa
un concediu de zece zile. Am pornit-o de acasa dis-de-dimineata, joi 3
ianuarie, la minus cinci grade. Mai greu, mai cu somnu’ in gene, am razbit pana
la urma sa ajung la statia de metrou. Aici, liniste, oameni care la fel ca si
mine isi reveneau dupa sarbatori. Drumul a fost placut as spune, pentru ca
aproape reusisem sa atipesc stand pe scaun, in vagonul care se legana relaxant,
pe sine. Am iesit din metrou si m-am oprit la semafor. In fata mea, asteptand
si ea culoarea verde, se afla o duduie.
Secante romanesti: „Un om grabit, cu un impermeabil galben” de Adrian
Irvin Rozei;
La inceputul anilor ’70,
calatorul care trecea prin Vevey, orasul de pe malul lacului Leman aflat la 20
km de Lausanne, putea intalni deseori un domn in varsta, cu o tinuta
impunatoare, care trecea prin centrul orasului, imbracat cu un impermeabil
marinaresc galben, pe o veche bicicleta neagra, recuperata din surplusurile
armatei elvetiene. Domnul cu un aspect de diplomat la pensie se dirija mai in
fiecare saptamana spre o agentie de voiaj din centrul orasului, unde cumpara cu
regularitate un bilet dus-intors pentru Paris, si disparea pe urma intr’un
castel straniu – jumatate cetatuie neo-gotica, jumatate biserica post-romantica
– asezat pe malul lacului, langa debarcaderul unde acostau cu regularitatea
ceasurilor elvetiene vapoarele ce traversau intinderea apei, uneori albastra si
deseori gri-vanat.
Istorie: „Intemeierea Tarii Romanesti” de Constantin C Giurescu;
Multa vreme s’a crezut ca Tara
Romineasca s’a intemeiat printr’o descalecare din Fagaras. De acolo ar fi venit
Negru Voda, pe la sfarsitul veacului al XIII-lea, ar fi ocupat tinutul dintre
Carpati si Dunare, intemeind orase, facand curti domnesti, ridicand biserici.
Asa povesteste traditia literara pastrata in cronica cea mai veche a Tarii
Romanesti, asa au crezut, mai inainte, istoricii, influentati, cu siguranta, si
de intemeierea statului moldovean care s’a facut, intradevar, printr’o
descalecare. Astazi, stim insa ca faptele s’au petrecut altfel.
Vocea animalelor: „Apelul anual SAFE”;
Cei peste 1000 de voluntari au
luat cu asalt strazile oraselor, peste tot in Noua Zeelanda, echipati in gaini,
porci, vaci, pinguini si chiar si ursi polari. Si, desi am murit de caldura, in
costumul meu de lana, a meritat, pentru ca am plecat acasa cu sentimentul
datoriei
implinite. S-a terminat o lupta,
cu o mica victorie, razboiul continua, cu toate fortele si pe toate planurile,
inclusiv din acest colt de revista. Ne asteapta campanii diferite, pentru diverse
cauze. Pentru ca, din pacate, nu avem a ne plange de lipsa subiectelor de campanie. Peste tot in lume, dar mai ales in
tara in care traim, un animal sufera intr-o
cusca, insingurat, chinuit,
maltratat si ucis, pentru a servi drept hrana sau cobai marelui
cuceritor care este omul.
Interviu: DJ-ul neo-zeelandez Richie Hardcore;
Atunci cand nu mixeaza muzica
lucreaza pentru CAYAD, o initiativa a Ministerului Sanatatii axata pe reducerea
problemelor cauzate de consumul excesiv de droguri si alcool. El concureaza international si in
luptele Muay Thai. Am putea crede despre el ca este un dur, insa dedesubt veti
gasi o inima de aur, aplecata spre compasiune si responsabilitate fata de
mediu.
Petrovai: „Dar unde-s codrii de mai an?” de George Petrovai;
Ti se rupe inima de jale cand
vezi ce prapad s-a facut si continua sa se faca in falnicele noastre paduri de
pana mai ieri (a se citi pana la Decembriada) – nenumarate cioturi ranjind la
privitorul incremenit de uimire, precum resturile de dinti dintr-o uriasa gura
stirba, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palma. Iar de ai cumva ghinionul
sa fii insotit de niscaiva straini, apoi realmente iti crapa obrazul de rusinea
comentariilor si a exclamatiilor lor de surprindere, caci noi stim prea bine cu
cata dragoste si pricepere isi ocrotesc ei padurile. In apusul Europei, ba
chiar si in nordul doldora de paduri, orice
taiere trebuie autorizata! Mai
mult. Imi spunea un prieten, care s-a miscat cam peste tot in Europa, ca la
finlandezi, de pilda, in locul fiecarui copac taiat, trebuie plantati de indata
cinci puieti! Cu precizarea ca la locul taierii nu ramane nici macar o
crenguta. Elocvent, nu-i asa?...
Clubul de poezie si literatura Pinecota: „Vorbe de poveste” de Rusu
Constantin; „Glas de ursitoare” de George Filip; „Kia ora si la multi ani” de
Julieta si Liviu Pendefunda;
Que pasa?: „Democratia fara partide?”, prima parte a unui articol
semnat de Gabriela Calutiu Sonnenberg;
Desi este domeniul in care m-am
specializat, am preferat dintotdeauna planul micro al economiei, ferindu-ma cu
incapatanare de corelatia cu etajele macro si, implicit, cu politica. Nu
subiectul m-a intimidat, ci inertia care deriva din “uscaciunea” sa aparenta.
Cu totii criticam lipsa de etica a politicienilor, dar, ciudat mai nimeni nu
propune o alternativa de rezolvare. Chiar daca nu zace-n fiecare dintre noi un
geniu de talia unui Marx sau Taylor, nimeni nu ne impiedica sa propunem
solutii. Poate n-avem cu totii chemare de cercetatator pasionat, asa cum aveau
carismaticii nostri profesori universitari pe vremuri, dar o discutie
interdisciplinara poate purta roade surprinzatoare. Cineva m-a invitat recent
sa-mi imaginez cum ar arata o guvernare fara detestatele partide. De atunci
ideea nu-mi mai da pace.
Va dorim lectura placuta
Adina si Cristi Dumitrache