luni, 29 septembrie 2014

Alexandr Zinoviev în celebrul interviu din 1999: ”TOATĂ POLITICA ANTICOMUNISTĂ A EUROPEI ARE CA UNIC SCOP DISTRUGEREA RUSIEI. DACĂ APARATUL OCCIDENTAL DE PROPAGANDĂ NU VA AVEA ADVERSARI PE MĂSURĂ, ÎN SECOLUL XXI VOM FI MARTORII UNUI EVENIMENT HALUCINANT: DOUĂ MILIARDE DE CHINEZI SE VOR PREDA UNIUNII EUROPENE FĂRĂ SĂ TRAGĂ UN SINGUR FOC DE ARMĂ”


  Totalitarismul democratic și mașina militară de menținere a păcii Violența ca propagandă statală are scop educativ și cere ca pe planetă să izbucnească mereu noi focare de război și conflicte În acest scop mințile copiilor trebuie pervertite, ei trebuie duși la cât mai multe parăzi militare, trebuie lăsați să-și pună pe cap căști sau să fie lăsați să urce pe tancuri și să mânuiască armamentul soldaților Politica anticomunistă a Europei este un paravan în spatele căruia se urmărește de fapt distrugerea Rusiei Cele 2 milioane de persoane care stăpânesc Occidentul Globalizare înseamnă să domini lumea La fel ca bolșevicii, miniștrii UE se numesc komisari URSS s-a prăbușit fiindcă nu era suficient de birocratizată Liberalismul nu mai există Instituția votării este pe ducă Oamenii au devenit atât de proști că ei acționează exact așa cum vrea clasa politică

————————————————————————————————————————–

CINE A FOST ZINOVIEV
Alexandr Alexandrovici Zinoviev (1922-2010), una dintre cele mai strălucite minți ale lumii moderne, proeminent scriitor, istoric și filosof rus este, alături de Soljenițân, întemeietorul euroscepticismului ca doctrină filosofică și ideologie modernă. Cu el se încheie lungul șir de eșecuri pe care Occidentul le-a avut în încercarea sa de a integra personalități de înaltă înzestrare spirituală ale Estului.
Toate aceste personalități au venit spre Occident, au văzut, apoi au întors spatele Occidentului și l-au părăsit. Zinoviev a făcut la fel. După ce a eșuat în a și-i face aliați pe Zinoviev ori Soljenițân, Occidentul a renunțat să mai încerce să atragă genii din Est și s-a axat pe racolarea de persoane cu grad redus de inteligență sau cu moralitate dubioasă: foști propagandiști comuniști de duzină din fostele țări comuniste, prostituate, generali și colonei dispuși colaboraționismului, scriitori și jurnaliști obedienți dispuși să scrie orice li se ordonă etc. Acțiunea s-a bucurat de un mai mare succes decât racolarea de genii și Occidentul o continuă și în zilele noastre.
Dar această nouă tactică este un dezastru pentru noi, europenii.
 Numai dacă parcurgem lista europarlamentarilor români ne cuprinde o imensă rușine patriotică la vederea ”personalităților” care reprezintă azi România în Parlamentul Europei. Prezența pe fotoliile de europarlamentari a unor prostituate precum Cicciollina sau a foștilor propagandiști comuniști și securiști români ”aleși democratic prin vot” de către popor ne face să-i dăm dreptate lui Zinoviev care spune că în Europa oamenii au devenit atât de proști încât ei se comportă exact cum vrea clasa politică. În mod practic, Uniunea Europeană nu are susținere ideologică și ar trebui să se prăbușească din punct de vedere politic. Însă marele noroc al Uniunii Europene sunt SUA, care dispun de un aparat de propagandă redutabil, aflat înaintea Europei cu cel puțin două secole și capabil să influențeze la scară mare întreaga planetă. De acest aparat de propagandă se temeau Soljenițân și Zinoviev.

ZINOVIEV, REPERE BIOGRAFICE

Alexandr Zinoviev a fost căpitan în Armata Sovietică, a luptat pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial și a fost decorat cu ordinul Drapelul Roșu și alte medalii. Mai târziu a ajuns membru al Academiei Ruse și profesor universitar. Cu toate acestea a devenit, alături de Soljenițân, adversar al regimului comunist din URSS dar fără să se dezică de comunism. În 1978 el și familia lui au fost expulzați din URSS în Germania unde opera lui cunoaște un succes imens. Este propus la Premiul Nobel, deși el nu dorește așa ceva și nu renunță la convingerile comuniste. Mai mult decât atât, odată ajuns în Occident, la fel ca și Soljenițân, Zinoviev se transformă într-un critic înverșunat al sistemului capitalist occidental pe care-l consideră un sistem ipocrit, dezumanizat și militarist.
Scriitorul hotărăște să se reîntoarcă în URSS, dar Vestul, speriat de experiența pe care o avusese cu Soljenițân (care și el se transformase într-un critic acerb al capitalismului occidental) amână cât poate această reîntoarcere și nu-i permite revenirea în Rusia decât în 1999.

Zinoviev a fost unul dintre cei mai mari filosofi și istorici ai lumii europene. A criticat comunismul sovietic la fel de vehement pe cât a criticat capitalismul occidental și acest lucru conferă operei lui un echilibru și o imparțialitate perfect științifice.
Interviul de mai jos este unul celebru și a apărut la 24 iulie 1999 în ziarul francez Le Figaro, în momentul când Zinoviev abia se întorsese în Rusia.
Savantul era atunci pe lista extrem de scurtă a candidaților la Premiul Nobel. Practic, în acel moment Zinoviev era câștigătorul Premiului Nobel, dar el se simțea dezgustat de lumea occidentală, așa că nu-l mai interesa nici un fel de premiu, nici măcar Nobel, pe care dacă l-ar fi primit l-ar fi refuzat. Occidentul și-a dat seama de asta și l-a scos de pe lista candidaților la Nobel.
Afirmațiile din interviul apărut în ”Le Figaro” au speriat lumea occidentală care a început să-l critice și să-l demitizeze pe Zenoviev, așa cum făcuse și cu Soljenițân. Interviul (din care cităm azi fragmente) nu mai poate fi azi găsit ușor, a fost pus la index în toate marile biblioteci și a fost scos de pe internet.
Lumea occidentală a suferit foarte mult de pe urma lui Soljenițân și a lui Zinoviev și nu a înțeles niciodată pentru ce mințile cele mai strălucite ale Estului i-au răspuns întorcându-i spatele după ce ea le dăduse tot ceea ce ar fi putut visa cineva: demnități, bani, premii Nobel etc.
Pe bună dreptate, occidentalii i-au considerat pe Soljenițân și Zinoviev ingrați. Occidentalii nu au înțeles nici până azi că există oameni a căror conștiință nu poate fi cumpărată nici cu premii, nici cu bani.

Personalitatea lui Zinoviev este una gigantică și încă necercetată în culmile ei de neatins. Cărțile lui fac parte, alături de cărțile lui Soljenițân, din tezaurul de cultură al umanității.
Vocea lui Zinoviev a zguduit lumea occidentală și i-a dat acesteia fiori de moarte. Cuvintele lui vor fi mereu vii pentru actualii și viitorii stăpâni ai lumii, oricare ar fi aceștia. Zinoviev a spus: ”Să nu vă amăgiți și să credeți că s-a prăbușit comunismul. Comunismul nu a apărut din neant așa cum credeți voi ci el are rădăcini trainice în istoria omenirii. Chiar dacă nu ar mai exista nici o țară comunistă pe Pământ, nici un partid comunist și nici un om cu convingeri comuniste, comunismul nu va muri. Oamenii se vor întoarce la comunism. Poate acel comunism din viitor va avea alte lozinci. Poate nu va mai avea ca însemne steaua roșie ori secera și ciocanul ci cu totul alte însemne. Dar în esența și spiritul lui va rămâne același comunism pe care-l știm cu toții și a cărui ideologie înseamnă de fapt revolta oamenilor contra exploatării omului de către om, contra umilinței și a nedreptății. Să nu vă amăgiți că ați văzut prăbușirea comunismului pentru că nu ați văzut așa ceva. Ce ați văzut voi că s-a prăbușit a fost demagogia comunistă și nicidecum comunismul!”

————————————————————————————

INTERVIU CU ALEXANDR ZINOVIEV (1999)

Reporter Le Figaro: - Dle Zinoviev, cu ce sentimente v-ați întors din Germania în Rusia după un exil atât de lung?
A. Zinoviev: - Cu sentimentul că am lăsat în urmă când am plecat o Rusie puternică și azi găsesc una în ruine. Asta mi-e pedeapsa că am emigrat în Occident.

Reporter Le Figaro: - Germania v-a primit totuși cu brațele deschise.
A. Zinoviev: - E adevărat. Dar în ciuda cărților mele și a succesului meu m-am simțit acolo un străin.

Reporter Le Figaro: - Principala dumneavoastră activitate de cercetare a fost sistemul occidental și lupta acestuia contra comunismului. De ce?
A. Zinoviev: - Pentru că s-a adeverit ce am prezis: căderea comunismului a însemnat prăbușirea Rusiei.

Reporter Le Figaro: - Ați spus că lupta împotriva comunismului a fost un paravan pentru distrugerea Rusiei.
A. Zinoviev: - Acesta e adevărul. Și din păcate am fost și eu complice la această distrugere și acest gând mă umple de o groaznică rușine. Catastrofa Rusiei este plănuită în Occident. Am citit documente, am studiat declarații. Sub masca ideologiei capitaliste occidentale și sub masca anticomunismului este plănuită de fapt distrugerea Rusiei. Și atunci m-a cuprins rușinea că eu, ca rus, mă alăturasem dușmanilor poporului meu. Și am văzut atunci în Occident inamicul neamului meu și nu am mai putut să rămân acolo. M-am întors în țară.

Reporter Le Figaro: - Ați devenit deci patriot.
A. Zinoviev: - O, nu! Eu am o educație de internaționalist. Nu-mi place să spun că sunt mândru fiindcă sunt rus ori că regret că sunt rus. Dar eu aparțin poporului acesta. Eu sunt o părticică din poporul rus și chemarea lui e mai puternică decât educația mea internaționalistă. De aceea mă întorc la el. Grosolănia și primitivismul ideologiei globalizării mi-au dezvăluit lucruri inacceptabile.

Reporter Le Figaro: - Totuși, alți dizidenți au afirmat că Occidentul este raiul drepturilor omului, lumea libertății absolute, pământul democrației perfecte. Nu vi se pare că există o contradicție între afirmațiile lor și ale dumneavoastră?
A. Zinoviev: - În timpul Războiului Rece Occidentul a avut totul: bogăție, libertate, progres social incredibil, descoperiri științifice și tehnice majore. Dar încetul cu încetul, aproape imperceptibil, Occidentul a început să se schimbe. Politica de integrare a țărilor mai puțin dezvoltate a fost de fapt precursoarea internaționalismului economic și fondarea globalizării la care asistăm acum. Integrarea poate servi binele general și poate avea impact pozitiv, dar numai atunci când popoarele sunt animate de un sentiment fratern și vor să se unească. Totuși în Europa integrarea a fost concepută de la bun început forțat, ca o structură verticală, cu autorități supranaționale bine definite cu putere apăsată de control asupra celor de jos.(…) Când asculți propaganda elitelor occidentale totul ți se pare minunat, pur, generos față de oameni, totul e bazat pe demnitate și pe respect față de ceilalți. Dar în realitate ei folosesc regula clasică de propagandă: acoperă realitatea cu vorbe dulci. Este destul să fii atent ca să-ți dai seama că de fapt realitatea e alta. Deschide în Occident televizorul, du-te la concertele occidentalilor, privește la filmele lor și vei vedea că totul se reduce la violență, sex, bani.

Reporter Le Figaro: - Atunci ce înseamnă Globalizarea?
A. Zinoviev: - Globalizarea înseamnă să domini lumea! Și nu este vorba de nici o conspirație mondială! Este pur și simplu vorba de un Guvern Mondial, de o organizație alcătuită din 2 milioane de oameni de pe toată planeta. Sediul central al acestei organizații este SUA. Țările din Occident și ”dragonii” din Asia sunt la baza piramidei. Toate țările sunt dominate financiar. Societatea occidentală stăpânește totul în lume. Ideea că lumea este o mare frăție și o mare federație, o casă a popoarelor este pentru proști.



Reporter Le Figaro: - Dar Parlamentul European?
A. Zinoviev: - Parlamentul European face parte și el din această structură. Am fi naivi să credem că Uniunea Europeană s-a format prin asocierea de bunăvoie a statelor. Uniunea Europeană este o armă de distrugere a suveranității statelor. Asta face parte din proiectele Mondializării. Comunitatea Europeană și-a luat denumirea de Uniunea Europeană după destrămarea Uniunii Sovietice. A făcut asta tocmai ca să înlocuiască Uniunea Sovietică. La fel ca bolșevicii, miniștrii UE se numesc ”komisari”. La fel ca bolșevicii komisarii conduc niște ”comisii”. La fel ca în URSS ultimul președinte ales al UE a fost de fapt și singurul candidat la această funcție. Sistemele birocratice ale UE sunt mai complexe chiar decât birocrația URSS.
Reporter Le Figaro: - Cum?
A. Zinoviev: - Planificarea economiei este mult mai complexă în UE decât în URSS. În URSS 10-12% dintre angajații statului erau funcționari. În SUA numărul funcționarilor atinge 16-20% din populația activă

Cu toate acestea SUA critica odinioară URSS pentru birocrația complexă și severitatea ei. Dar birocrația URSS a fost mult mai mică în comparație cu birocrația marilor corporații și trusturi din Occident. În aparatul de conducere al Partidului Comunist al URSS lucrau doar două mii de persoane. În aparatele de conducere ale marilor trusturi și corporații transnaționale occidentale lucrează și 150000 (o sută cincizeci de mii) de persoane.
Și atunci am făcut o descoperire năucitoare! N-o să vă vină să credeți! URSS s-a prăbușit nu din cauză că a avut funcționari prea mulți și prea multă supraveghere a oamenilor, așa cum spunea Occidentul ci din cauză că a avut funcționari puțini, a fost prost condusă și nu a supravegheat populația cu severitate. Dacă ea ar fi avut funcționari mai mulți și securitate mai multă și posibilități de supraveghere a populației mai multe, așa cum au America și Occidentul, URSS nu s-ar fi prăbușit. Uniunea Europeană știa aceste lucruri și tocmai de aceea critica birocrația din Rusia, pentru ca URSS, intimidată, să-și reducă birocrația și să se prăbușească. Ceea ce s-a și întâmplat. Iar Uniunea Europeană, ca să nu facă greșeala URSS, și-a dezvoltat un aparat funcționăresc și unul de supraveghere cu adevărat formidabile.

Reporter Le Figaro: - Ce spuneți vine în contradicție cu ideile liderilor europeni și ale liberalismului care declară că birocrația este primejdioasă.
A. Zinoviev: - Asta este altă mâncare de pește. Sigur, birocratismul are tendința să crească. Dacă atinge o densitate anume, o masă critică, atunci birocrația produce explozie, aruncă în aer sistemul. UE știe asta și știe că lucrul acesta este periculos. De aceea a inventat niște antidoturi antibirocratism. Unul este inițiativa privată. Alte antidoturi antibirocratice sunt morala publică și morala individuală. Aceste antidoturi țin de liberalism. Fără ele UE s-ar fi autodistrus și s-ar fi sfărâmat sub greutatea propriei birocrații. Totuși, azi lucrurile s-au schimbat, liberalismul nu mai există. Liberalismul este o absurditate în noile condiții ale dezvoltării capitaliste transnaționale. Nu mai există inițiativă privată pentru că nu-și mai asumă nimeni riscuri financiare. Și ce inițiativă privată să ai atunci când banca studiază planul afacerii tale și hotărăște să-ți dea bani sau nu? Unde mai este inițiativa ta privată? Băncile nu-ți permit nici un fel de risc iar comportamentul lor este absolut dictatorial. Totul este condiționat de ele și intră sub regulile împrumutului. Tu, ca individ, în raport cu banca ai dispărut. Banca îți controlează întreaga afacere. Și atunci unde este liberalismul? Unde este inițiativa ta privată? Nu există. Deci birocrația a fost suplinită cu totalitarismul. Europa trăiește într-un totalitarism democratic, care este de fapt o dictatură.

Reporter Le Figaro: - Totuși, chiar și așa, regimurile dictatoriale occidentale de astăzi sunt mult mai blânde în comparație cu regimurile din secolul trecut.
A. Zinoviev: - Să nu ne lăsăm înșelați de metode și să observăm rezultatele. Să dau un exemplu. În lupta contra Germaniei naziste URSS a suferit pagube și distrugeri materiale enorme și a pierdut 20 de milioane de milioane de militari (după datele recente ale Ministerului Apărării din Rusia, 27 de milioane de militari). Dar în timpul Războiului Rece n-au fost nici bombe și nici arme de foc, n-au fost confruntări armate, dar distrugerile și pierderile de vieți omenești au fost mult mai mari decât cele de pe timpul războiului. Și ce avem noi acum în Rusia în acest an 1999? Rata natalității a scăzut sub rata mortalității. Două milioane de copii ruși nu dorm acasă. Cinci milioane nu merg la școală. Avem 12 milioane de oameni care se droghează. Alcoolismul a devenit un flagel. Populația Rusiei a scăzut dramatic de la 300 de milioane la 100-150 de milioane și dacă nu vom lua măsuri și nu va apare un conducător rus capabil va ajunge la 50 de milioane în 2015 sau 2020. Deci totalitarismul democratic de azi depășește orice totalitarism al secolului al XX-lea. (…) După imensa putere de distrugerea a Războiului Rece, Occidentul a inventat Războiul de Menținere a Păcii.


Adică Războiul Umanist. Acesta aplică pedepse colective. Irak și Iugoslavia sunt două exemple de pedeapsă colectivă și de represalii la scară largă. Dar aici, declanșând războiul contra Iugoslaviei Occidentul a făcut o greșală, a dus un război împotriva lui însuși. Pentru că în Europa există forțe care pot determina Occidentul să acționeze împotriva lui însuși. Serbia s-a opus puternic globalizării și a fost lovită fără milă. Următoarele pe listă sunt Rusia și apoi China

Reporter Le Figaro: - Cum asta? Rusia este o putere nucleară!
A. Zinoviev: - Este. Dar arsenalul nuclear al Rusiei acum, în 1999 este învechit. Rusia este demoralizată, obosită, gata să se predea. Nu mai are conducători capabili, nu mai are doctrină și propagandă care să se opună Vestului. Ea nu a fost așa nici când a atacat-o Hitler în 1941. Acum îți dai seama ce puternică e arma propagandei occidentale? Iar dacă Rusia nu va găsi curând un conducător pe măsură și o propagandă adecvată care să contracareze propaganda occidentală, atunci Rusia va dispare. Arma propagandei occidentale este cu adevărat teribilă și dacă ea nu va fi contracarată de nimeni, eu cred că în secolul nostru XXI ea va face o cucerire care va depăși în enormitate tot ceea ce și-a imaginat omenirea de la începurile ei până acum. Vom fi martorii unui eveniment halucinant în care două miliarde de chinezi se vor preda Uniunii Europene fără să tragă un singur foc de armă. Gândește-te: pentru ca să cucerești China nu trebuie să omori 20 de milioane de soldați ci trebuie să ucizi 500 de milioane de oameni. Uniunea Europeană nu va ucide nici măcar un singur chinez. Le va spune doar că ea vine în numele drepturilor și libertăților omului și ei se vor preda.
Pare de necrezut, dar să nu uităm că așa a cucerit lumea religia lui Isus care a promis oamenilor viață veșnică și nemurire, iar ei au trecut în masă la creștinism. Mașina propagandei occidentale a atins un asemenea nivel de perfecționare că a devenit religie, orbește oamenii și va sfârși prin a acapara întreaga planetă cu un mesaj demagogic extrem de simplu: ”vă oferim libertate și democrație”. Dar ea oferă tot atâta libertate și democrație câtă viață după moarte oferă creștinismul. Și cu acest slogan simplu propaganda occidentală cucerește lumea. Asta, desigur, dacă Răsăritul nu va reuși să anihileze mașina de propagandă occidentală printr-o contrapropagandă.

Reporter Le Figaro: -Cum rămâne cu actul de votare? Nu credeți că oamenii pot avea propria lor opinie pe care s-o exprime prin vot?
A. Zinoviev: - În primul rând instituția votării este pe ducă. Din ce în ce mai puțini oameni merg la vot. În ceea ce privește opinia publică, ea se formează în Occident prin mass-media. Oamenii au devenit atât de proști încât ei reacționează exact așa cum dorește clasa conducătoare.


Reporter Le Figaro: - Au vrut Statele Unite să-și arate puterea bombardând Serbia?
A. Zinoviev: - Dacă SUA ar fi vrut să-și arate puterea lor în Serbia, Serbia ar fi dispărut în câteva ore de pe fața Pământului. Se pare că, totuși, conducătorii lumii au ales strategia violenței statale permanente cu scop educativ. În acest scop vor apare mereu pe planetă ici și acolo războaie, iar ”mașina de menținere a păcii” le va stinge rând pe rând, în timp ce în alte locuri se vor aprinde alte războaie. Și așa mai departe. De fapt această mașină militară de menținere a păcii este o tehnologie de management care tinde să controleze întreaga planetă. Occidentul tinde să controleze la ora actuală toată planeta. Resursele lui financiare și intelectuale sunt de milioane de ori mai mari decât ale restului omenirii. Acest lucru duce la o hegemonie covârșitoare a Occidentului asupra întregii planete pe toate planurile: tehnologie, știință etc. Ar fi foarte ușor pentru Occident să cucerească lumea, dar după ce o va cuceri nu o va putea guverna. Elitele occidentale care controlează și guvernează azi populația occidentală sunt ca număr circa două milioane de persoane. Două milioane de persoane nu pot controla șapte miliarde de oameni de pe toată planeta. Asta ca să nu mai punem la socoteală ritmul în care crește populația planetei. Pe timpul lui Isus Cristos populația lumii era de o sută de milioane de oameni. Azi numai Nigeria are o sută de milioane de locuitori. Ca să conducă și să controleze întreaga populație a planetei, Occidentul are nevoie de un miliard de occidentali cu grad ridicat de inteligență și instruire. Și nu-i are. De aceea a recurs la extinderea UE în Europa de Est și la încurajarea imigrației. Sute de mii de europeni din țările din Europa de Est sunt azi mai occidentali ca occidentalii și sunt recrutați din rândurile aparatelor de propagandă ale fostelor regimuri comuniste din Est, ale căror țări au renunțat la suveranitate și au acceptat suzeranitatea occidentală. Democrația Totalitară este o democrație de tip colonial.

Reporter Le Figaro: - După Marx violențele colonizării și cruzimile ei au adus binecuvântarea civilizației. Poate că lucrurile se vor repeta, dar cu o treaptă mai sus.
A. Zinoviev: - Da. Este posibil. Dar nu pentru toată lumea. Pentru cei fără cultură și știință colonizarea nu va fi binecuvântare a civilizației. Uită-te la indienii din America și spune-mi: ce binecuvântare a adus pentru ei civilizația? Occidentul i-a șters de pe fața pământului. I-a exterminat. Să știi că Occidentul nu se teme de Armata Rusiei ci se teme de cultura, de arta rusă și de oamenii de știință ruși, de potențialul științific și cultural al Rusiei precum și de cei o sută de milioane de muncitori ai ei.

(traducere Ilie Ilia MIHAILOVICI)








joi, 25 septembrie 2014

Arhitectura ca „Value engineering”, Arhitectul Dino Tudor din Los Angeles

de Dr. Ileana Costea

© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.

În iulie anul acesta, la al 38-lea Congres al Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţe (ARA)[1][2] am asistat la o prezentare făcută de Dino Tudor (aka Dinu Teodorescu) despre realizarile lui de arhitectură industrială, domeniul in care s-a specializat. Il mai auzisem vorbind şi la Congresul ARA din 1992 pe care l-am organizat eu la universitatea la care predau, California State University, Northridge (CSUN).
Dino vorbeste sfătos şi pe înţelesul tuturor despre meseria lui, atât de complexă, arhitectura. Şi cum la rândul meu am studiat la aceeaşi şcoală cu Dino, Institutul de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, (astazi purtând numele de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’)[3][4], prezentarea m-a interesat în mod deosebit. Diapozitive cu imagini frumoase, reprezentând clădiri de scară mare la care a lucrat ca designer, au adăugat la succesul prezentării.
Soarta a făcut ca Dino Tudor să lucreze ca architect mai mult în afara ţării, în SUA, Europa, Africa şi Arabia Suadită. A fost architect şi designer şef (‘Principal Arhitect’ şi ‘Chief Designer’) la Ralph M. Parsons (RMP), a 3-a companie de construcţie şi management din SUA;
a lucrat şi în proiecte nucleare de cercetare,
şi apoi, 23 de ani, pe un post federal ca architect al Serviciilor de Poştă al SUA (USPS) in Los Angeles. Lista lucrărilor lui este lungă. Am ales să menţionez doar câteva dintre ele: A fost architect şef de proiect la proiecte de apărare – Navy – Seaferer program, MX, Missile Site, clădiri legate de Space Shuttle Program în Palmdale, CA (NASA), clădiri de depozitare a materialelor radioactive, laboratoare de cercetare a carburanţilor de mare eficacitate (HTGR, MHD), recuperarea plutoniumului, Rocky Flats, CO, clădiri de suprafaţă pentru extragerea minereurilor în Colorado, fabrici pentru echipament industrial – Ingersoll-Rand, Algeria şi Bell Helicopter în Iran, Turnul III de birouri şi parcare Jacobs Center Pasadena, CA. A fost angajat consultant de DMJM, una din cele mai mari firme
de arhitectură din California de Sud, pentru un proiect militar în valoare de peste $250 Mil. în Algeria, pentru interpretarea codurilor franceze de construcţie, analiza conceptului partiurilor de arhitectură a diverselor clădiri şi verificarea documentelor de construcţie pentru execuţie. A fost trimes de Parsons să prezinte pentru aprobare comisiei regale a Arabiei Saudite propunerea de restructuare a noului terminal Haj şi serviciilor de support ale aeroportului din Jeddah, al cărui design original fusese făcut de Skidmore, Owens, & Merril (SOM) din New York. Faptul ca propunerile de restructurare create şi propuse de Dino au fost acceptate de comisia regală, a reprezentat un succes spectaculos pentru firma Parson. Căci SOM, cu trecut foarte bogat, înfiinţată in 1936, e cunoscută ca fiind una din cele mai mari şi influente firme in domeniile de arhitctură, design de interior, inginerie şi urbanism din lume. Acum, la 75 ani, Dino continuă să işi aplice logica şi creativitatea lucrând ca consultant.



Dinu îmi explică sistemul de lucru în SUA la marile companii. “Aceste companii au multe departamente, şi proiectul trece de la unul la altul. La o astfel de companie lucrează sute, sau chiar mii de oameni. De exemplu la R.M. Parsons & Co. sunt vreo 5,000 de salariați; nu se știu între ei. Ca creator pierzi IDENTITATEA – nu mai poți să spui că lucrarea este a TA! Este a Companiei! Ce ai făcut tu ajunge până la urmă mult schimbat. Avantaje de a lucra la o companie mare de constructie există, evident. Reușești să lucrezi la un proiect important căci numai companiile mari ajung sa obtina  astfel de proiecte. Apoi beneficiezi de toate asigurările respectivei companii, foarte necesar într-o societate în care oricând ai putea fi dat în judecată. În cazul meu, la lucrările făcute la și pentru marile comapnii la care am fost angajat, din ceea ce am creat eu n-am văzut decât în 85% din cazuri,  proiectul final. ”

Dino Tudor face parte dintr-o familie cu tradiţie arhitecturală. El este a 3-a generaţie de arhitecţi: bunicul, Marin Teodorescu, a fost constructorul Pavilionului Principal din Parcul Carol, al Galeriilor Lafayette din Bucureşti, a făcut multe lucrări în colaborare cu arhitectul Gheorge Simotta[5][6]; iar unchii lui, Ilie Teodorescu şi Ştefan Călugăreanu, sunt menţionaţi în Istoria Arhitecutrii Româneşti scrisă de Grigore Ionescu[7].

Dino a terminat Institutul de Arhitectură la Bucureşti în 1961 şi în 1969 a plecat din ţară într-o excursie de 7 zile, la Viena, unde a rămas. La Viena a fost angajat la firma Victor Gruen, cea mai importantă firmă europeană de urbanism (cea care a făcut, de exemplu, Rond Point’ul de la Defense în Paris). După 3 luni de lucru la Viena, Victor Gruen (cel care a adus ideia ‘Shoping Mall’ în USA), îi propune o poziţie la Paris. Dar Dino îşi doreşte să ajungă în SUA. La Los Angeles este angajat de firma Gruen International, unde Partenerul la Deparatmentul de Design era cunoscutul arhitect american Cezar Pelli (care a desenat, printre altele Petrona Towers, Kuala Lumpur).”

Întrebat de cât de uşoară i-a fost integrarea în profesie în SUA Dino răspunde “Am venit aici cu idea că sunt ‘doctor în meserie’ dar în fond a trebuit să iau meseria de la început. În ţară materialele de construcţie erau cimentul şi cărămida. Aici, mai ales în Vestul Americii, sunt oţelul şi lemnul. Epoca actuală este de schimbări radicale în ştiinţă şi technologie. Ca architect eşti intr-o continuă transformare, încerci mereu sa îmbunătaţeşti … este greu sa te opreşti. După trei ani în America mi-am luat, prin examen, licenţa de architect, care îţi dă dreptul de liberă practică. De fapt am trecut prin repetiţia examenelor din ţară inclusiv Schiţa de Schiţă. Baza pentru mine au fost studiile la Mincu în România, o excelentă şcoală de arhitectură şi urbanism unde am învăţat istoria şi teoria arhitecturii, importanţa detaliului, materialele de construcţie, logica (împletirea între Beaux Arts şi Bauhaus[8]). La aceasta s-a adăugat experienţa în ţară, la IPIA (Institutul de Proiectări al Industriei Alimentare), unde am lucrat cu somitaţi în inginerie. Am înţeles să aplic şi mai bine logica, SĂ ŞLEFUIESC, să simplific, să aplic principiul ‘LESS IS MORE’[9][10] (‘Mai puţin este mai mult’). Sigur la acestea s-a adăugat ce am învăţat din călătoriile pe care le-am făcut analizând incontinuu tot ce vedeam construit pentru a înţelege cum să aplic mai bine ‘VALUE ENGINEERING’[11][12], evoluţie si adaptare. Acest VE este secretul succesului - îmbinarea tuturor componentelor, ceea ce până la urmă se vede în cost şi survabilitatea proiectului, cum ‘îmbătrâneşte’, cum rezistă timpului. Aceasta este amprenta pe care am lăsat-o la USPS prin proiectele făcute de mine care s’au construit în Los Angeles timp de 23 de ani. Succesul meu în carieră, toate realizarile mele in domeniul arhitecturii, toate le datorez bazei pe care mi le-a pus Şcoala ‘Ion Mincu’ din România.”

Un coleg de facultate de la ‘Ion Mincu’, Claudius Panaitescu, architect şi acţionar la firma Perry-Weber din Luxemburg scrie: “Dinu … este, pentru noi cei mai tineri (promoţie 1982, diplomă cu prof. Ascanio Damian) care am plecat din ţară, un stimul şi un exemplu precum un alt arhitect …, Dan Sergiu (Ţucu) Hanganu din Canada …” Şi dacă cunoaşteţi cât de apreciat şi realizat este ca architect Dan Sergiu (Ţucu) Hanganu[13][14], veţi înţelege ce mare compliment este acesta.



Dino identifică trei creatori care l-au inspirat: “Pentru clădirea Morii, pe când lucram în ţară la IPIA, inspiraţia a fost la volume de THE LEVER HOUSE[15][16] de SOM – Gordon Bunshaft, Park Ave, NYC. Apoi ‘şi-a pus amprenta  asupra mea’ Mies Van De Rohe[17], cu adevărul în care credea că ‘nu descoperi arhitectura în fiecare zi’. Dela el m-am inspirat pentru designul Turnului III al clădirii de birouri a firmei Jacobs Center din Pasadena, California. Apoi Brâncuşi[18], pentru faptul că toată viaţă a “rafinat” aceeaşi formă în căutarea perfecţiunii şi simplităţii. Şi eu, am căutat simplitatea şi cred că am reuşit s-o creez în faţada clădirii Halei de Autobuze din Hollywood (Rapid Transit District - Bus Maintenance Facility), al cărui designer am fost pe când lucram la Parsons. Am încercat să aplic în partiul de arhitectură convingerea mea că ‘LESS IS MORE’[9][10] şi să realizez ‘un tot’ expresiv şi funcţional. Pentru această clădire creată de mine mi-a fost înmânat Premiul de Merit (‘Award of Merit’) în Noiembrie 1980 din partea Institutului Arhitecţilor Americani - American Institute of Architets (AIA) pentru excelenţă în design şi execuţie. Sunt singurul architect român care a fost onorat cu o astfel de diplomă din partea AIA-lui." Despre reuşita acestei lucrari vorbeşte Şerban Andronescu, în articolul despre arhitectura lui Dino Tudor din revista "New York Spectator", New York, Mai 1990: ”Ideiile pe care (arhitectul Dino Tudor) le-a avut şi le execută, concepţia în general şi detaliul în particular, au fost recunoscute atât de organele de avizare ale oraşului cât şi de colegii profesionişti şi anume amplasarea unei clădiri industriale în mijlocul Hollywoodului! Adaptarea la teren a construcţiei, jumătate inclusă în diferenţa de nivel dintre bulevard şi incintă, retragerea dela stradă, tratarea simplă a exteriorului, expunera rampelor de acces la diferite nivele ale clădirii, alegera materialului de construcţie, betonul armat, fac ca această clădire să fie inclusă la scara comunităţii şi să nu fie un conflict estetic şi vizual, clădirea ca volum nu obstruează vederea către oraş a zonei de locuinţe la Nord de teren ...”

Dino Tudor are meritul de a fi tratat arhitectura ca ştiinţă şi nu numai ca artă, doar pentru ‘ce se vede’. În clădirile create de el ca arhitect, Dino a împletit cu dibăcie şi talent, nevoia programului, a clientului – fie că era vorba de Guvernul Federal sau de companiile particulare, private.
Iată ce scrie arhitectul șef Anthony (Tony) Josh în Noiembrie 1981 în momentul când Dino și-a anunțat decizia de a pleca de la firma Parsons. “Plecarea ta va avea un impact puternic asupra departamentului de design pentru o vreme bună de acum încolo. Sfera largă a experienței pe care ai adus-o tu ca designer șef pentru Parsons poate fi numai un vis pentru alți arhitecți, și mă refer în special la complexul premiat RTD și la “aventurile” tale (arhitecturale, de success) în Arabia Saudită (cu noul TERMINAL HAJ din Jeddah). În numeroase ocazii clienți pentru care ai lucrat și-au exprimat aprecierea despre tine.” Cu mult mai târziu, unui coleg de breaslă, același Tony Josh îi va spune “Mi-au trebuit 10 ani ca să înțeleg ce ne explica Dino.”
La începuturile anilor ‘70 Dino Tudor s’a împrietenit cu arhitectul român Haralamb (Bubi) Georgescu* [19][20]21][22]. Acesta reușise să se facă cunoscut pentru creațiile lui arhitecturale în ‘stil modernist’ – clădiri de reședințe și clădiri medicale în Los Angeles și Palm Springs. Discuțiile între cei doi au fost lungi în domeniul profesional cât și despre colaborarea arhitectului Georgescu cu arhitectul Horia Creangă. Dino și Bubi au devenit asociați înainte de plecarea lui Bubi pentru a lucra în Australia – Dino, urmând să continuie proiectele începute în California sau care trebuiau să se definitiveze. Moartea tragică a lui Bubi în 1977 a fost o lovitură pentru Dino.

Dino nu s-a sfiit să îşi facă cunoscută originea ca român–american. În biroul lui, peste tot unde a lucrat, a avut expus motto-ul: “My country America - My Heritage România!” (“Ţara mea - America şi Trecutul meu/Moştenirea mea - România”). Dino este convins că “poţi smulge Românul din România, dar nu vei smulge niciodată România din inima Românului!” După Revoluţia Română din 1989 împreună cu fratele lui, Marin Tudor, MD FACS, doctor chirurg în New York, membru al Colegiului American de Chirugie, a făcut donaţii pentru Spitalul de Copii din Bucureşti. Iată ce spune Dino despre cu ce crede că se poate mândri: “Că în viaţă şi în activitatea mea profesională nu mi-am făcut de ruşine ţara, familia şi meseria! Şi nu sunt singurul.”
Note:
* Vedeți articolul scris de Ileana Costea despre arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu publicat în revista Case şi Gradini, Referinţa [22]

Refereinţe

[1] Brosura Programului celui de al 38-lea Congres ARA, Pasadena, California, Iulie 2014 (în engleză)

[2] Ileana Costea, Al 38-lea Congres ARA, 23-27 Iulie 2014. Știință și artă românească minunat reprezentată la Caltech, Pasadena, California de Sud, AcumTV, Aug 2, 2014
acum.tv/articol/71515/

[3] Universitatea/Institutul de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, România            https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_de_Arhitectur%C4%83_%C8%99i_Urbanism_Ion_Mincu

[4] Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Minc’”, Bucureşti, România – site-ul oficial

[5] Irina Patrulius, Architect Gheorghe Simotta, Editura Simetria, 2003, București, România, ISBN: 973-85821-1-3

[6] Laura Rotaru, Despre arhitectură (arhitect Gheorghe Simotta), Bucureștii noi, Puncte de fugă, 30/12/2011

[7] Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii Românești – Din Cele Mai Vechi Timpuri până la 1900,
Tiparul Cartea Romaneasca Bucuresti MCMXXXVII

[8] Bauhaus

[9] Minimalism (în engleză)

[10] Phaidon, What did Mies van der Rohe mean by less is more?, Aprilie 2014 (în engleză)

[11] Value engineering (în engleză)

[12] Society of American Value Engineers (SAVE) (în engleză)

[13] Dan Hanganu (în engleză)

[14] Dan Sergiu Hanganu in The Canadian Encyclopedia (în engleză)

[15] Lever House – SOM (în engleză)

[16] Lever House (în engleză)

[17] Ludwig Mies van der Rohe

[18] Constantin Brancusi – Esenţa Lucrurilor, Esenţa zborului

[19] Corneliu Mircea Ghenciulescu, Marina Fetti, Cristina Koneffke, Marius Marcu Lapadat, Haralamb H. (Bubi) Georgescu – un arhitect român în Statele Unite, Catalog expoziţie, Editura Universităţii ‘Ion Mincu’, București, România, 2008

[20] Haralamb Georgescu pe Wikipedia română

[21] Expoziţie şi simpozion Haralamb H.(Bubi) Georgescu - Un arhitect român în Statele Unite, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’, 2008.

[22] Ileana Costea, Încă o descoperire românească surpriă in California, la Palm Springs: arhitectul român Haralamb H. Georgescu (1908-1977)